21 de definiții pentru suc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUC, sucuri, s. n. 1. Lichid conținut în substanțele vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere; zeamă. ♦ Lichid care circulă prin tuburile capilare ale plantelor. ♦ Băutură răcoritoare special preparată din sucul (1) unor fructe sau din substanțe sintetice. 2. Lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții. ◊ Sucuri digestive = lichide de compoziție chimică diferită, secretate de tubul digestiv și anexele sale, sub influența cărora se face digestia alimentelor. 3. (Reg.) Usuc. – Din fr. suc, lat. sucus.

SUC, sucuri, s. n. 1. Lichid conținut în substanțele vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere; zeamă. ♦ Lichid care circulă prin tuburile capilare ale plantelor. ♦ Băutură răcoritoare special preparată din sucul (1) unor fructe sau din substanțe sintetice. 2. Lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții. ◊ Sucuri digestive = lichide de compoziție chimică diferită, secretate de tubul digestiv și anexele sale, sub influența cărora se face digestia alimentelor. 3. (Reg.) Usuc. – Din fr. suc, lat. sucus.

suc2 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uri / E: ml succus, fr suc] 1 (Bot; șîs) ~ celular Soluție apoasă cu aspect și gust variat, în a cărei compoziție intră săruri minerale, acizi organici, zaharuri, alcaloizi etc. în diferite proporții, care umple vacuolele celulelor vegetale și se găsește în mai mare cantitate în fructe, putând fi extras prin presare sau stoarcere Si: zeamă. 2 Lichid nutritiv format din apă și săruri minerale ori din apă și substanțe organice, care circulă prin vasele libero-lemnoase ale vegetalelor Si: sevă (1), (pop) mâzgă, must, mustăreață,, (reg) miericică, muc, mursă1. 3 Lichid cu aspect lăptos secretat de celulele laticifere ale unor vegetale Si: latex. 4 Lichid secretat de glandele nectarifere ale plantelor melifere Si: nectar, mană. 5 Băutură răcoritoare preparată din suc (1) de fructe (pasteurizat) cu sau fără zahăr sau glucoză, apă (acidulată). 6 (Determinat prin „locului”, „solului” sau „pământului”) Apă cu care este îmbibat pământul și care conține substanțe hrănitoare Si: sevă (1). 7 Lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții Vz: umoare. 8 (Spc) Lichid care se scurge din carne, când este preparată Si: zeamă. 9 (Adesea urmat de determinări care indică glanda) Secreție a anumitor glande din organismul uman Si: (înv) umezeală. 10 (Înv; îs) ~ genital Spermă. 11 (Înv) Substanță hrănitoare pe care o primește fătul (prin placentă) din sângele mamei. 12 (Pop; determinat prin „de lână”) Usuc.

suc1 i [At: CHEST. V 77/94 / E: fo] (Reg; rep) Cuvânt cu care se cheamă mieii.

SUC, sucuri, s. n. 1. Lichid conținut în țesuturile vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin apăsare sau stoarcere; zeamă. Suc de lămîie. ♦ Lichidul care circulă prin tuburile capilare ale plantelor. ◊ Fig. Ei, îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pămîntului i-l sug. EMINESCU, O. I 59. 2. Orice lichid, în afară de sînge, conținut în corpurile animalelor. V. umoare, limfă, secreție. ◊ (Fiziol.) Sucuri digestive = lichide de compoziție chimică diferită, pe care le secretă diversele glande ale tubului digestiv și sub influența cărora se face descompunerea alimentelor în organism. Suc gastric v. gastric. Suc pancreatic v. pancreatic. 3. (Regional) Usuc. În acest timp se pregătește usucul de lînă. Acest suc se obține astfel: lîna se spală... PAMFILE-LUPESCU, CROM. 78.

SUC s.n. 1. Lichid care se găsește în țesuturile plantelor, mai ales în fructe. 2. Orice lichid, în afară de sînge, care se află în corpul animalelor. 3. Unele secreții digestive la om și la animale. [< fr. suc, it. succo, cf. lat. succus].

SUC s. n. 1. lichid care se găsește în țesuturile plantelor, în fructe. 2. orice lichid, în afară de sânge, care se află în corpurile animalelor. 3. unele secreții digestive la om și la animale. (< fr. suc, lat. succus)

SUC ~uri n. 1) Lichid pe care îl conțin sau îl secretează celulele vii. ~ gastric. 2) Băutură obținută prin zdrobirea și presarea fructelor sau a legumelor. ~ de mere. /<lat. sucus, fr. suc

suc n. 1. zeamă în carne, plante; 2. fig. cee ace e mai bun intr’un lucru.

1)* suc n., pl. urĭ (lat. sucus. V. usuc). Zeamă din plante saŭ din carne: cînd storcĭ lămîĭa, ĭese sucu. Lichid al unor organe ale corpuluĭ: suc gastric, pancreatic. Fig. Esență, substanță, partea cea maĭ importantă: sucu științeĭ.

suci3 [At: ANON. CAR. / V: (reg) șu~ / Pzi: sucesc, (reg) suc, suci; 2 și (reg) suci, 3 și (reg) suce / E: vsl соучы, соукати] 1-2 vt(a) (C.i. fire, fibre textile etc.) A determina o mișcare de rotație în jurul lui însuși sau în jurul altuia, printr-o acțiune continuă și în același sens, pentru a-l face mai rezistent, mai gros etc. sau pentru a confecționa anumite obiecte Si: a răsuci. 3 vt (C.i. vârfurile mustăților) A învârti pentru a da o anumită formă Si: a răsuci. 4-5 vtr A produce o mișcare de rotație sau a se roti în jurul cuiva sau a ceva făcând să ia sau luând formă de cerc sau de colac Si: a (se) încârliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, (reg) a (se) covriga (1), a (se) încolătăci, (înv) a (se) învălui Vz: ghemui. 6 vrp (Înv; d. ramuri) A se învârti în jurul lui însuși (pentru a pocni învelișul). 7 vt (Îvp) A împleti. 8 vt (Ban; Trs; c.i. rufe) A stoarce. 9 vt A avea crampe (la stomac). 10 vt (Pop) A lega strâns. 11 vt (Reg; c.i. rufe) A călca cu ajutorul măngălăului. 12-13 vtr A (se) mișca (continuu) în cerc, în spirală, de jur-împrejur. 14-15 vtr A(-și) imprima o mișcare de rotație Si: a (se) întoarce, a (se) învârti, a (se) răsuci, a (se) roti, (reg) a (se) rotila. 16 vt (Îe) A ~ (cuiva) șurubul A umbla cu viclenii. 17 vt (C.i. dansuri) A dansa (în cerc). 18 vr (Însoțit de v „a se răsuci”, „a se învârti”) A se mișca încoace și încolo. 19 vr (Însoțit de v „a se răsuci”, „a se învârti”) A umbla fără rost. 20 vr (Însoțit de v „a se răsuci”, „a se învârti”) A se foi1 (7). 21 vt (C.i. vehicule sau animale de călărie sau de tracțiune etc.) A schimba direcția în care merge sau spre care este orientat, îndreptându-l mai la dreapta, mai la stânga sau întorcându-l în partea opusă Si: a cârmi (5), a coti2 (10). 22 vr (Urmat de determinările „de colo până colo”, „încoace și încolo”) A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția (într-un spațiu îngust). 23 vr (Reg) A se înapoia. 24 vi (Pop; d. ființe; urmat de determinări introduse prin pp „cu” sau „din”) A face, din reflex, o mișcare (repetată). 25 vt (Rar; c.i. arme albe) A răsuci. 26 vt (Trs; Ban; șfg) A întinde foaia de aluat (cu sucitorul). 27 vt (C.i. obiecte din materiale flexibile) A strânge, a înfășura dând forma unui sul Si: a învârti, a răsuci, (pop) a sucăli (2), (reg) a tecărui. 28 vt (C.i. foița în care s-a pus tutun) A înfășura cu mâna, pentru a face o țigară. 29 vt (Îrg; c.i. obiecte de îmbrăcăminte) A sufleca (1). 30 vr (D. frunzele plantelor) A se face ca un sul din cauza secetei, a arșiței etc. 31 vt(a) (De obicei îcr a învârti sau a răsuci) A întoarce pe o parte și pe alta. 32 vt(a) (De obicei îcr a învârti sau a răsuci) A întoarce pe toate părțile (pentru a examina mai bine). 33 vt(a) (De obicei îcr a învârti sau a răsuci) A frământa (7). 34 vt (Reg; îe) A ~ (pe cineva) în ciur fără văcălie A purta (pe cineva) cu vorba după bunul plac. 35 vr (Fig) A se strădui, a-și frământa mintea (pentru a scăpa dintr-o încurcătură). 36 vr (Fig) A se agita (4). 37 vt (Reg; complementul este pologul de fân) A răscoli (pentru a se usca pe toate părțile). 38 vt (Reg) A ara4. 39 vt (Reg) A pritoci. 40 vr (D. ființe sau d. corpul lor ori părți ale acestuia) A se întoarce (repetat) în altă direcție decât cea precedentă. 41 vr (D. ființe sau d. corpul lor ori părți ale acestuia) A-și întoarce capul sau o parte a corpului într-o parte și în alta Si: a se răsuci. 42 vt (Îe) A(-i) ~ (cuiva) capul (ori mintea sau mințile) A face pe cineva să nu mai judece normal Si: a prosti, a zăpăci (pe cineva). 43 vr A se întoarce continuu (în așternut) de pe o parte pe alta (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare) Si: a se foi1 (7), a se pârpăli, a se răsuci, a se zvârcoli, (reg) a se scârciumi. 44-45 vtr (Pfm) A (se) luxa. 46 vt (C.i. membrele superioare) A supune unei torsiuni Si: a contorsiona (1), a răsuci, a strâmba. 47 vt(a) (C.i. oameni) A învârti sau a smuci cu violență pentru a tortura. 48 vt (C.i. gâtul, capul etc. unei ființe) A întoarce cu o mișcare violentă pentru a ucide V strâmba. 49 vr (Buc; îf șuci) A înnebuni. 50 vr A prezenta neregularități, abateri etc. de la forma normală sau avută inițial V schimonosi, strâmba. 51 vt (Îe) A ~ vorba sau a o ~ A da alt curs sau alt înțeles conversației. 52 vt (Îae) A devia în mod conștient de la subiect pentru a-și ascunde gândurile, a ocoli adevărul. 53 vt (Înv) A deforma (15). 54 vt (Înv) A modifica. 55 vt (Trs.; Olt.; spc; c.i. animale) A castra.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUC s. 1. zeamă. (~ de lămâie.) 2. sevă, (pop.) mâzgă, must, mustăreață, (reg.) miericică, muc, mursă. (~ul plantelor.) 3. (BIOL.) suc celular v. suc vacuolar; suc vacuolar = suc celular.

SUC s. 1. zeamă. (~ de lămîie.) 2. sevă, (pop.) mîzgă, must, mustăreață, (reg.) miericică, muc, mursă. (~ plantelor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

suc (-curi), s. n. – Must, sevă. Fr. suc. Apare greșit ca element lat. la Pușcariu 1671. Ngr. σοῦϰϰος, pe care Murnu, Lehnw., 43, îl consideră der. din rom., trebuie să provină din it. succo.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

suc! interj. (reg.; repetat) cuvânt cu care se cheamă mieii.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fierbe în suc propriu expr. a fi măcinat de griji și incertitudini.

Intrare: suc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suc
  • sucul
  • sucu‑
plural
  • sucuri
  • sucurile
genitiv-dativ singular
  • suc
  • sucului
plural
  • sucuri
  • sucurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suc, sucurisubstantiv neutru

  • 1. Lichid conținut în substanțele vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: zeamă
    • format_quote Suc de lămâie. DLRLC
    • 1.1. Lichid care circulă prin tuburile capilare ale plantelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote figurat Ei, îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pămîntului i-l sug. EMINESCU, O. I 59. DLRLC
    • 1.2. Băutură răcoritoare special preparată din sucul unor fructe sau din substanțe sintetice. DEX '09 DEX '98
  • 2. Lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Sucuri digestive = lichide de compoziție chimică diferită, secretate de tubul digestiv și anexele sale, sub influența cărora se face digestia alimentelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Suc gastric. DLRLC
    • 2.3. Suc pancreatic. DLRLC
  • 3. regional Usuc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: usuc
    • format_quote În acest timp se pregătește usucul de lînă. Acest suc se obține astfel: lîna se spală... PAMFILE-LUPESCU, CROM. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.