2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.

MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.

multiplicare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: multiplica] 1 (Mat; rar) Înmulțire. 2 Sporire a numărului. 3 Creștere a cantității. 4 Creștere a intensității. 5 Creștere a valorii. 6 Reproducere grafică, mecanică, fotografică a unui original în mai multe exemplare. 7 (Rar) Reproducere a unui animal sau a unei plante.

MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire. După aceea s-a pus problema multiplicării [dosarului]. Ne trebuiau patru. BARANGA, I. 204.

MULTIPLICÁRE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [< multiplica].

MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.

MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.

multiplica [At: GEOMETRIA A. M. 15374 / Pzi: multiplic / E: lat multiplicare] 1 vt (Mat; rar) A efectua operația de înmulțire Si: a înmulți. 2-3 vtr (A face să devină sau) a deveni mai numeros, mai intens Si: a mări, a spori, (liv) a augmenta. 4 vt (Fig; rar) A face să fie mai valoros. 5 vr (Fig) A se manifesta pe planuri multiple, în diverse direcții. 6 vt A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică.

MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. Tranz. 1. A mări de mai multe ori, a spori; (Mat.) a înmulți. Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. ♦ Refl. A deveni mai numeros. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU R. I 13. 2. A reproduce un obiect, prin diverse procedee tehnice, în mai multe exemplare. (Fig.) Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118. ◊ Refl. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.

MULTIPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori. 2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multíplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier].

MULTIPLICÁ vb. I. tr., refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat. multiplicare, fr. multiplier)

A MULTIPLICÁ multíplic tranz. 1) A face să se multiplice; a înmulți. 2) (obiecte, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a reproduce. 3) mat. (numere) A mări de atâtea ori, de câte ori indică celălalt număr; a înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier

A SE MULTIPLICÁ se multíplică intranz. A crește numeric sau cantitativ; a se înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier

*multíplic, a v. tr. (lat. multiplico, -áre). Înmulțesc.

*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

multiplicáre (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicắrii; pl. multiplicắri

multiplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări

multiplicá (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 multíplică

multiplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. multíplic, 3 sg. și pl. multíplică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULTIPLICÁRE s. 1. v. înmulțire. 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)

arată toate definițiile

Intrare: multiplicare
multiplicare substantiv feminin
  • silabație: mul-ti-pli- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • multiplicare
  • multiplicarea
plural
  • multiplicări
  • multiplicările
genitiv-dativ singular
  • multiplicări
  • multiplicării
plural
  • multiplicări
  • multiplicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: multiplica
  • silabație: mul-ti-pli-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • multiplica
  • multiplicare
  • multiplicat
  • multiplicatu‑
  • multiplicând
  • multiplicându‑
singular plural
  • multiplică
  • multiplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • multiplic
(să)
  • multiplic
  • multiplicam
  • multiplicai
  • multiplicasem
a II-a (tu)
  • multiplici
(să)
  • multiplici
  • multiplicai
  • multiplicași
  • multiplicaseși
a III-a (el, ea)
  • multiplică
(să)
  • multiplice
  • multiplica
  • multiplică
  • multiplicase
plural I (noi)
  • multiplicăm
(să)
  • multiplicăm
  • multiplicam
  • multiplicarăm
  • multiplicaserăm
  • multiplicasem
a II-a (voi)
  • multiplicați
(să)
  • multiplicați
  • multiplicați
  • multiplicarăți
  • multiplicaserăți
  • multiplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • multiplică
(să)
  • multiplice
  • multiplicau
  • multiplica
  • multiplicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

multiplicare

etimologie:

  • vezi multiplica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

multiplica

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să fie sau a deveni mai numeros.
    exemple
    • Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39.
      surse: DLRLC
    • Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU R. I 13.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reproduce attach_file 2 exemple
    exemple
    • figurat Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv matematică A efectua operația de înmulțire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înmulți

etimologie: