motivare sf [At: NEGULICI / Pl: ~vări / E: motiva] 1 Expunere de motive (1). 2-3 (Pex) Motiv (1-2) Si: (rar) motivație (1-2). 4 (Șîs bilet de ~) Cerere adresată unei autorități școlare prin care se jutifică absențele unui elev sau unui student de la cursuri și se solicită scuzarea acestor absențe.

MOTIVÁRE, motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare, îndreptățire.

MOTIVÁRE s.f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei, motivație; (spec.) cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. [< motiva].

MOTIVÁRE s. f. 1. acțiunea de a motiva; motivație. 2. cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. (< motiva)

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

motiva vt [At: NEGULICI / Pzi: ~vez / E: fr motiver] 1 A arăta motivul (1, 2) care stă la baza unei acțiuni, a unei stări sufletești etc. 2 A aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri Vz a justifica. 3 A îndreptăți o acțiune, un gest. 4 (Spc; d. elevi, studenți etc.) A justifica absența de la cursuri prezentând o motivare scrisă. 5 (D. cadre didactice sau administrative) A socoti îndreptățite absențele cuiva și a le scuza.

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A justifica, a arăta, a explica motivele, cauzele unui fapt. ♦ A îndreptăți, a susține, a întemeia. Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. II 262.

MOTIVÁ vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare].

MOTIVÁ vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver)

A MOTIVÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver

motivà v. 1. a da motivele: a motiva un refuz; 2. a servi de motiv: temeri au motivat această măsură.

*motivéz v. tr. (fr. motiver, it. motivare). Prezent motivele, arăt cauzele: elevu motivează o absență. Servesc de motiv, justific: nimic n’a motivat această măsură. – Fals profesoru motivează absențele elevuluĭ. Corect e: profesoru scuză absențele elevuluĭ.

motiváre s. f., g.-d. art. motivắrii; pl. motivắri

motiváre s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări

motivá (a ~) vb., ind. prez. 3 motiveáză

motivá vb., ind. prez. 1 sg. motivéz, 3 sg. și pl. motiveáză

MOTIVÁRE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. justificare, logică, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicație, justificare. (Există vreo ~ a gestului său?) 5. v. scuză.

MOTIVARE s. 1. îndreptățire, justificare, motivație, rațiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărîri.) 2. argument, motiv, motivație. (Cea mai bună ~ adusă în sprijinul opțiunii sale.) 3. justificare, logică, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicație, justificare. (Există vreo ~ a gestului său?) 5. justificare, motivație, scuză, (rar) scuzare, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.)