3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONTA2, pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă.

MONTA2, pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă.

MONTA1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A potrivi, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.

monta2 vt [At: ENC. AGR. IV, 58 / Pzi: 3 ~tea / E: montă] (Rar, d. animale mascule) A fecunda femela.

monta1 [At: ALEXI, W. / Pzi: ~tez / E: fr monter] 1 vt (C. i. piesele unui sistem tehnic, ale unui ansamblu) A îmbina între ele pentru a forma un tot și pentru ca sistemul, ansamblul să poată fi folosit, să funcționeze Si: a asambla. 2 vt (C. i. o presă, o parte componentă a unui mecanism, a unui obiect etc.) A fixa la locul său în cadrul ansamblului. 3 vt (C. i. sisteme tehnice, piese, fabrici etc.) A amplasa pe locul de funcționare. 4 vt A pregăti un spectacol artistic din punct de vedere al decorurilor și costumelor. 5 vt A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 6 vt (Fig) A pune la cale. 7 vt A crea un incident, o întâmplare, cu scopul de a trage foloase. 8-9 vtr (C. i. oameni) A (se) întărâta împotriva cuiva sau a ceva Si: a ațâța.

MONTA1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.

MONTA, montez, vb. I. Tranz. 1. A potrivi Ia locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții) ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. Pietrele să fie montate în două inele și o brățară. C. PETRESCU, A. 320. ♦ A așeza, a fixa. un obiect, un aparat, o mașină la locul pe care trebuie să-l ocupe. Cristescu apăsă un buton mare, montat pe colțul biroului. GALAN, B. I 9. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol, a pune în scenă. 3. Fig. A ațîța împotriva cuiva, a îndemna, a întărîta pe cineva împotriva cuiva. L-a montat grecul... Gata! Stai să vezi! DUMITRIU, B. F. 130.

MONTA vb. I. tr. 1. A așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A ațîța, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].

MONTA1 vb. I. tr. 1. a așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ◊ a fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a ațâța, a instiga. II. refl. a se irita, a se înfuria. (< fr. monter)

MONTA2 vb. tr. (despre animale mascule) a efectua monta (1). (< montă)

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formând un sistem tehnic, în vederea funcționării; a asambla. 2) (obiecte sau părți ale acestora) A fixa definitiv, amplasând la locul de funcționare. 3) (pietre prețioase) A fixa într-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune în scenă; a înscena. 5) fig. (acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a țese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce în mod intenționat într-o stare de agitație; a ațâța; a întărâta; a incita; a zădărî. /<fr. monter

montà v. 1. a potrivi diferitele piese ale unui obiect: a monta o mașină; 2. a întoarce un ceasornic; 3. a procura ceeace e necesar: a monta un magazin; 4. a prepara: a monta o intrigă; 5. fig. a excita în contra cuiva: l’a montat rău.

MONTĂ, monte, s. f. 1. Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

montă sf [At: A VI, 26 / Pl: ~te / E: fr monte] 1 Împreunare a două animale de sex opus, în vederea reproducției Si: montare2. 2 (Spc) Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MONTĂ, monte, s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

MONTĂ, monte, s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare a altor animale. Stație de montă. Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MONTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte].

MONTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte)

MONTĂ ~e f. 1) Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducției. 2) Loc special pentru împerecherea animalelor. /<fr. monte

*móntă f., pl. e (fr. monte, d. monter, a se sui; it. monta. V. remontă). Acțiunea împărecheriĭ la vite, bătaĭe.

*montéz v. tr. (fr. monter, a sui, a ajusta, d. lat. pop. montare, derivat d. mons, montis, munte; it. montare. V. montură). Ajustez, potrivesc diferitele pĭese ale unuĭ obĭect, ale uneĭ mașinĭ: a monta o mașină, un diamant într’un inel. Echipez, mobilez: a monta o prăvălie, o cameră. Fig. Uneltesc, machinez: a monta o intrigă. Excit, ațîț: a monta capu cuĭva, a monta pe cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. montez, 3 montea; conj. prez. 1 sg. să montez, 3 să monteze

monta (a ~) vb., ind. prez. 3 montea

monta (tehn., zool.) vb., ind. prez. 1 sg. montez, 3 sg. și pl. montea

montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte

montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte

montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MONTA vb. v. agita, ațâța, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.

MONTA vb. 1. v. asambla. 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. v. regiza.

MONTA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. a înscena, a regiza. (A ~ un spectacol.)

monta vb. v. AGITA. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA.

A monta ≠ a demonta, a dezasambla

MONTĂ s. (BIOL.) goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

MONTĂ s. goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

Intrare: monta (tehn.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monta
  • montare
  • montat
  • montatu‑
  • montând
  • montându‑
singular plural
  • montea
  • montați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • montez
(să)
  • montez
  • montam
  • montai
  • montasem
a II-a (tu)
  • montezi
(să)
  • montezi
  • montai
  • montași
  • montaseși
a III-a (el, ea)
  • montea
(să)
  • monteze
  • monta
  • montă
  • montase
plural I (noi)
  • montăm
(să)
  • montăm
  • montam
  • montarăm
  • montaserăm
  • montasem
a II-a (voi)
  • montați
(să)
  • montați
  • montați
  • montarăți
  • montaserăți
  • montaseți
a III-a (ei, ele)
  • montea
(să)
  • monteze
  • montau
  • monta
  • montaseră
Intrare: monta (zool.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monta
  • montare
  • montat
  • montatu‑
  • montând
  • montându‑
singular plural
  • montea
  • montați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • montez
(să)
  • montez
  • montam
  • montai
  • montasem
a II-a (tu)
  • montezi
(să)
  • montezi
  • montai
  • montași
  • montaseși
a III-a (el, ea)
  • montea
(să)
  • monteze
  • monta
  • montă
  • montase
plural I (noi)
  • montăm
(să)
  • montăm
  • montam
  • montarăm
  • montaserăm
  • montasem
a II-a (voi)
  • montați
(să)
  • montați
  • montați
  • montarăți
  • montaserăți
  • montaseți
a III-a (ei, ele)
  • montea
(să)
  • monteze
  • montau
  • monta
  • montaseră
Intrare: montă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • montă
  • monta
plural
  • monte
  • montele
genitiv-dativ singular
  • monte
  • montei
plural
  • monte
  • montelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monta, montezverb

  • 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A potrivi, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Cristescu apăsă un buton mare, montat pe colțul biroului. GALAN, B. I 9. DLRLC
    • 1.2. A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Pietrele să fie montate în două inele și o brățară. C. PETRESCU, A. 320. DLRLC
  • 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: regiza
  • 3. figurat A pune la cale. DEX '09 DEX '98
  • 4. reflexiv A se irita, a se înfuria. MDN '00
etimologie:

monta, montezverb

etimologie:
  • montă DEX '09 MDN '00

montă, montesubstantiv feminin

  • 1. Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: montare
    • format_quote Stație de montă. DLRLC
  • 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.