5 intrări

school Articole pe această temă:

55 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓBILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Mobil, mișcător. [< it. mobile].

MÓBILE adv. (muz.) mobil, mișcător. (< it. mobile)

MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. 5. S. n. Telefon portabil; celular. [Acc. și: (1) móbil.Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

MÓBILĂ, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; cu sens colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.

PERPÉTUUM MÓBILE loc., s. n. 1. Dispozitiv fizico-chimic capabil să funcționeze efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească energie din exterior. 2. Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate, cu ritm rapid, alcătuite din note scurte și de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mișcări continue. – Loc. lat.

mobil1, ~ă [At: GENILIE, G. 98/23 / A și: (rar) mobil / Pl: ~i, și (înv, sf) mobili / E: fr mobile, lat mobilis] 1 a Care se mișcă, se deplasează Si: mișcător (1). 2 a Care poate fi mișcat, deplasat. 3 a (Jur) Avere ~ă sau bunuri ~e Avere, bunuri care pot fi mutate dintr-un loc în altul Si: avere mișcătoare. 4 a (Îoc timbru sec; îs) Timbru ~ Timbru care se aplică. 5 a (Pgr; îs) Caractere (sau litere) ~e Litere izolate care se culeg una câte una, alăturându-se pentru a forma cuvinte. 6 a (Mil; îs) Trupe ~e Unități militare cu capacitate de deplasare rapidă. 7 a (D. chipul uman) Care își schimbă mereu expresia. 8 a (D. chipul uman) în continuă mișcare. 9 sn Corp în mișcare. 10 a Nestabil. 11 a Variabil. 12 a (Îs) Substantiv ~ Substantiv care, prin adăugarea unui sufix, își poate crea formă de feminin de la cea de masculin sau formă de masculin de la cea de feminin. 13 a (Îs) Sărbătoare ~ă Sărbătoare din calendarul creștin care nu cade în fiecare an la aceeași dată. 14 sn (Șîs ~ul crimei) Cauză. 15 sn Impuls. 16 sn Imbold. 17 sn Scop.

mobilă sf [At: MUMULEANU, C. 143/13 / V: (îvr) mobil sn / Pl: ~le, (înv) ~li / E: fr meuble, it mobilia, ger Möbel] (Mpl) Obiect cu destinație practică precisă care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea.

perpetuum mobile si [At: LTR2 / E: lat perpetuum mobile] (Ltm) 1 Sistem fizico-chimic imaginar capabil să funcționeze continuu un timp nelimitat fară a primi din exterior lucru mecanic, căldură sau energie. 2 Gen de piese muzicale instrumentale de virtuozitate, cu ritm rapid, alcătuite din note scurte și de valoare egală, a căror succesiune lasă impresia unei mișcări continue.

MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

MÓBILĂ, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.

PERPÉTUUM MÓBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil să funcționeze neîncetat, efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească energie din exterior sau consumând numai din energia termică a unui singur corp, fără a se afla în contact și cu un alt corp mai rece decât primul. 2. Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcătuite din note scurte și de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mișcări continue. – Loc. lat.

MOBÍL1, mobile, s. n. 1. Cauză determinantă a unei acțiuni, motiv. În acest mic monolog... se arată totodată și mobilul ce-l mișcă [pe Pristanda] și cauza întregii lui activități. GHEREA, ST. CR. I 346. Nu se poate admite că singurul mobil al acțiunilor lor să fie interesul. GHICA, A. 176. 2. Corp în mișcare.

MOBÍL2, -Ă, mobili, -e, adj. 1. Care se mișcă sau poate fi mișcat ori mutat (cu ușurință) dintr-un loc în altul. Tunurile romînești erau mai mici, de aceea erau mai mobile și se putea trage tot folosul dintr-însele. BĂLCESCU, O. I 26. 2. Schimbător, variabil, nestatornic. Termenii tehnici sînt printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR, F. E. 83. Substantiv mobil = substantiv care își poate crea formă de feminin de la cea de masculin sau formă de masculin de la cea de feminin. Substantivele apte de a suferi această modificare [numită moțiune] se numesc mobile. GRAM. ROM., I 130. ♦ (Despre figura omenească) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare; vioi. Cu coatele pe masă, se uita țintă în ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHUȚĂ, O. A. III 31. 3. (Jur.; cu accentul pe prima silabă, în expr.) Bunuri mobile (sau avere mobilă) = avere constînd din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. – Accentuat și: (3) móbil.

MÓBILĂ, mobile, s. f. Obiect (pat, dulap, masă, birou etc.) cu care amenajăm o locuință. Cumpărăm chiar o garnitură de mobile. C. PETRESCU, Î. II 258. Casa e aceeași, însă mobile nouă și elegante. EMINESCU, N. 81. Ba, te poftesc să-mi lași mobilele în pace. ALECSANDRI, T. I 419. ♦ (Cu sens colectiv) Mobilier. Mobila cazonă încărcată cu teancuri de dosare verzi, portocalii sau roșii. SAHIA, N. 71.

PERPETUÚM s. n. (Numai în expr.) Perpetuum mobile = sistem fizic sau tehnic care ar funcționa ciclic, efectuînd numai lucru mecanic sau producînd energie, fără să primească din afară energie, lucru mecanic sau căldură; sistem fizic sau tehnic care ar produce lucru mecanic luînd căldură de la o singură sursă de temperatură constantă. – Pronunțat; -tu-um.

MOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mișcă sau se poate mișca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre fața omului) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moțiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; motiv. // (Și în forma mobili-, mobilo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „care nu este fix”, „mobil”, „mișcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].

MÓBILĂ s.f. Lucru care servește la amenajarea unei locuințe. ♦ (Col.) Mobilier. [Cf. it. mobile, fr. meuble].

PERPÉTUUM s.n. Realizare a unei entități veșnice, perpetue. ◊ Perpetuum mobile = sistem fizic sau tehnic imaginar care ar putea funcționa la infinit, producând lucru mecanic sau energie fără a primi energie din afară. ♦ (Muz.) Compoziție clasică cu caracter de virtuozitate, bazată pe revenirea repetată a aceleiași teme. [Pron. -tu-um. / < lat. perpetuum mobile].

MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mișcă sau se poate mișca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ◊ (despre fața omului) care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) în continuă mișcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moțiune2. II. s. n. 1. corp în mișcare. 2. cauză determinată a unei acțiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)

arată toate definițiile

Intrare: mobile
mobile adverb
adverb (I8)
  • mobile
Intrare: mobil (adj.)
mobil1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: mobil, mobil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobil
  • mobilul
  • mobilu‑
  • mobi
  • mobila
plural
  • mobili
  • mobilii
  • mobile
  • mobilele
genitiv-dativ singular
  • mobil
  • mobilului
  • mobile
  • mobilei
plural
  • mobili
  • mobililor
  • mobile
  • mobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: mobil (s.n.)
mobil2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobil
  • mobilul
  • mobilu‑
plural
  • mobile
  • mobilele
genitiv-dativ singular
  • mobil
  • mobilului
plural
  • mobile
  • mobilelor
vocativ singular
plural
mobil3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobil
  • mobilul
  • mobilu‑
plural
  • mobiluri
  • mobilurile
genitiv-dativ singular
  • mobil
  • mobilului
plural
  • mobiluri
  • mobilurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mobilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobilă
  • mobila
plural
  • mobile
  • mobilele
genitiv-dativ singular
  • mobile
  • mobilei
plural
  • mobile
  • mobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: perpetuum mobile
compus
  • perpetuum mobile
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mobile

etimologie:

mobil (adj.)

  • 1. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Tunurile romînești erau mai mici, de aceea erau mai mobile și se putea trage tot folosul dintr-însele. BĂLCESCU, O. I 26.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • exemple
    • Termenii tehnici sînt printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR, F. E. 83.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Substantiv mobil = substantiv care își poate crea formă de feminin de la cea de masculin sau formă de masculin de la cea de feminin.
      surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Substantivele apte de a suferi această modificare [numită moțiune] se numesc mobile. GRAM. ROM., I 130.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vioi attach_file un exemplu
      exemple
      • Cu coatele pe masă, se uita țintă în ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHUȚĂ, O. A. III 31.
        surse: DLRLC

etimologie:

mobilă

  • 1. mai ales la plural Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cumpărăm chiar o garnitură de mobile. C. PETRESCU, Î. II 258.
      surse: DLRLC
    • Casa e aceeași, însă mobile nouă și elegante. EMINESCU, N. 81.
      surse: DLRLC
    • Ba, te poftesc să-mi lași mobilele în pace. ALECSANDRI, T. I 419.
      surse: DLRLC
  • 2. heraldică Orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut.
    surse: MDN '00

etimologie:

mobil (s.n.)

  • 1. Corp în mișcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. Cauză determinantă a unei acțiuni.
    exemple
    • În acest mic monolog... se arată totodată și mobilul ce-l mișcă [pe Pristanda] și cauza întregii lui activități. GHEREA, ST. CR. I 346.
      surse: DLRLC
    • Nu se poate admite că singurul mobil al acțiunilor lor să fie interesul. GHICA, A. 176.
      surse: DLRLC
  • 3. Telefon portabil.
    surse: DEX '09 sinonime: celular (s.n.)
  • comentariu Forma de plural mobiluri se folosește numai pentru sensul (2.).
    surse: DEX '09 DOOM 2

etimologie:

perpetuum mobile

  • 1. Dispozitiv fizico-chimic capabil să funcționeze efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească energie din exterior.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate, cu ritm rapid, alcătuite din note scurte și de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mișcări continue.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. Mișcare continuă.
    surse: MDN '00

etimologie: