mobilier sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~ior sn / P: ~li-er / E: fr mobilier] Totalitate a mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o locuință, dintr-o clădire Si: mobilă, (nob) mobilament.

MOBILIER s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere. Să atragă luare-aminte asupra mobilierului sumar și a încăperii sărăcăcioase. C. PETRESCU, C. V. 321. – Pronunțat: -li-er.

MOBILIER s.n. Totalitatea mobilelor dintr-o casă, dintr-o locuință etc. [Pron. -li-er. / < fr. mobilier].

MOBILIER s. n. totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, locuință, instituție. (< fr. mobilier)

MOBILIER ~e n. Ansamblul mobilei necesare pentru amenajarea unei încăperi. [Sil. -li-er] /<fr. mobilier

mobilier n. mobilele unei case.

*mobiliér n., pl. e (fr. mobilier s.). Mobilele uneĭ case: mobilier de stejar.

mobiliar² sn vz mobilier

mobilier (desp. -li-er) s. n., pl. mobiliere

mobilier (-li-er) s. n., pl. mobiliere

mobilier s. n. (sil. -li-er), pl. mobiliere

mobilier, -re sb. (totalitatea mobilelor).

MOBILIER s. mobilă, (rar) mobilament. (Și-a cumpărat ~ nou.)

MOBILIER s. mobilă, (rar) mobilament. (Și-a cumpărat ~ nou.)

MOBILIÉR s. n. Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o locuință, dintr-o clădire; mobilă, (neobișnuit) mobilament. Cf. NEGULICI. Vro câteva lăviți de lemn. . . alcătuia tot mobiliarul acelei sale. DACIA LIT. 287/12. Mobilierul se compunea din două paturi de scînduri înfundate, acoperite cu saltele și perne. FILIMON, O. I, 178. Judecind după mobiliarul pompos și aranjamentul cu gust, ai fi crezut că te afli într-un palat boieresc. F (1906), 1. Pe ușa ce rămăsese deschisă. . . se vedeau tablouri și un mobilier, cu un parfum de modestie de altădată. BACOVIA, O. 220. Să atragă luare aminte asupra mobilierului sumar și a încăperii sărăcăcioase. C. PETRESCU, V. 321. – Pronunțat: -li-er. – Și: (învechit) mobiliar s. n. – Din fr. mobilier.