VARIABILĂ, variabile, s. f. (Mat.) Cantitate care ia succesiv diferite valori în cursul unui calcul.

VARIABILĂ ~e f. mat. Mărime care poate căpăta diferite valori numerice. ◊ ~ independentă variabilă a cărei valoare se poate schimba indiferent de valorile altei mărimi. /<lat. variabilis, fr. variable

variabil, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-a~ / V: (îvr) ~e a / Pl: ~i, ~e, (înv) ~i af / E: lat variabilis, fr variable] 1 a Care trece prin modificări succesive Si: schimbător. 2 a Care are fluctuații Si: fluctuant (1), oscilant. 3 Care prezintă diferențe (în funcție de anumiți factori). 4 a (Met; îs) Vânt ~ Vânt a cărui direcție și a cărui intensitate sunt instabile. 5 a (Ast; îs) Stea ~ă Stea a cărei strălucire prezintă fluctuații. 6 a (D. mărimi, cantități etc.) Care își schimbă valoarea. 7 a (D. mărimi, cantități etc.) Care prezintă valori diferite. 8 a (Mat; îs) Mărime (sau cantitate) ~ă Mărime (sau cantitate) care variază în raport cu altele care au valori constante. 9 a (Grm; d. cuvinte) Care își poate schimba desinența, sufixul etc. Si: flexibil (3), flexionar (2). 10 a (D. sisteme tehnice, parametrii acestora etc.) Care poate fi reglat, în conformitate cu necesitățile. 11 a (Îs) Condensator ~ Condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor sale. 12 a (Înv) Variat (3). 13 snf Ceea ce este susceptibil de modificări, de fluctuații. 14 snf Ceea ce se realizează sub forme multiple și diferențiate. 15 s Punct în gradația unui termometru, care corespunde unui timp instabil. 16 sf (Mat) Mărime care poate lua valori numerice diferite. 17 sf (Mat; pgn) Element care ia valori numerice diferite. 18 sf (Mat; șîs ~ă independentă) Simbol care indică un element oarecare din domeniul de definiție al unei funcții Si: argument (3). 19 sf (Log; șîs ~ă logică) Parte componentă cu conținut nedeterminat a unei expresii logice, care poate fi înlocuită printr-o constantă logică. 20 sf (Sts; șîs ~ă statistică) Caracteristică statistică al cărei nivel se modifică sub acțiunea conjugată a factorilor esențiali și întâmplători, putând lua un număr finit sau infinit de valori.

VARIABIL, – Ă adj. 1. Care variază, care are (mici) schimbări; schimbător. 2. (Mat.) Mărimi (sau cantități) variabile = mărimi (sau cantități) care își pot schimba valoarea în raport cu altele, denumite constante. // s.f. (Mat.) Cantitate nedeterminată, dar în măsură a se identifica cu anumite cantități ale unei mulțimi. ♦ Element al limbajului formalizat reprezentînd un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. ♦ (Statist.) Caracteristică putînd prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. variable, lat. variabilis].

VARIABIL, -Ă I. adj. 1. care variază; schimbător. ◊ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. ♦ capital ~ = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă. 2. (mat.) care variază² (I, 2). II. s f. 1. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulțimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. 3. (stat.) caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. (< fr. variable, lat. variabilis)

*variábil, -ă adj. (lat. variabilis). Schimbăcĭos, care variază: om, timp variabil. Gram. Care-șĭ schimbă sufixu: cuvînt variabil. S. f. Mat. Mărime care poate trece pin toate stările, cuprinse orĭ nu între anumite limite. Adv. În mod variabil.

variabilă (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilei; pl. variabile

variabilă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilei; pl. variabile

VARIABILĂ INDEPENDENTĂ s. (MAT.) argument.