17 definiții pentru mobil (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. 5. S. n. Telefon portabil; celular. [Acc. și: (1) móbil.Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

mobil1, ~ă [At: GENILIE, G. 98/23 / A și: (rar) mobil / Pl: ~i, și (înv, sf) mobili / E: fr mobile, lat mobilis] 1 a Care se mișcă, se deplasează Si: mișcător (1). 2 a Care poate fi mișcat, deplasat. 3 a (Jur) Avere ~ă sau bunuri ~e Avere, bunuri care pot fi mutate dintr-un loc în altul Si: avere mișcătoare. 4 a (Îoc timbru sec; îs) Timbru ~ Timbru care se aplică. 5 a (Pgr; îs) Caractere (sau litere) ~e Litere izolate care se culeg una câte una, alăturându-se pentru a forma cuvinte. 6 a (Mil; îs) Trupe ~e Unități militare cu capacitate de deplasare rapidă. 7 a (D. chipul uman) Care își schimbă mereu expresia. 8 a (D. chipul uman) în continuă mișcare. 9 sn Corp în mișcare. 10 a Nestabil. 11 a Variabil. 12 a (Îs) Substantiv ~ Substantiv care, prin adăugarea unui sufix, își poate crea formă de feminin de la cea de masculin sau formă de masculin de la cea de feminin. 13 a (Îs) Sărbătoare ~ă Sărbătoare din calendarul creștin care nu cade în fiecare an la aceeași dată. 14 sn (Șîs ~ul crimei) Cauză. 15 sn Impuls. 16 sn Imbold. 17 sn Scop.

MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

MOBÍL2, -Ă, mobili, -e, adj. 1. Care se mișcă sau poate fi mișcat ori mutat (cu ușurință) dintr-un loc în altul. Tunurile romînești erau mai mici, de aceea erau mai mobile și se putea trage tot folosul dintr-însele. BĂLCESCU, O. I 26. 2. Schimbător, variabil, nestatornic. Termenii tehnici sînt printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR, F. E. 83. Substantiv mobil = substantiv care își poate crea formă de feminin de la cea de masculin sau formă de masculin de la cea de feminin. Substantivele apte de a suferi această modificare [numită moțiune] se numesc mobile. GRAM. ROM., I 130. ♦ (Despre figura omenească) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare; vioi. Cu coatele pe masă, se uita țintă în ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHUȚĂ, O. A. III 31. 3. (Jur.; cu accentul pe prima silabă, în expr.) Bunuri mobile (sau avere mobilă) = avere constînd din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. – Accentuat și: (3) móbil.

MOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mișcă sau se poate mișca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre fața omului) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moțiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; motiv. // (Și în forma mobili-, mobilo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „care nu este fix”, „mobil”, „mișcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].

MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mișcă sau se poate mișca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ◊ (despre fața omului) care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) în continuă mișcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moțiune2. II. s. n. 1. corp în mișcare. 2. cauză determinată a unei acțiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)

MOBÍL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se mișcă sau care poate fi mișcat; mișcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre față) Care își schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mișcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis

mobil a. 1. care se mișcă sau se poate mișca; bunuri mobile, cari se pot ușor transporta; 2. fig. schimbător: caracter mobil. ║ n. 1. forță motrice; 2. cauză determinantă: interesul e singurul mobil al avarului.

*móbil, -ă adj. (lat. móbilis, din *movibilis, d. movére, a mișca. V. amovibil, moment, mut 2). Care se poate mișca (în opoz. cu stabil, fix): pod mobil. Fig. Schimbăcĭos, variabil: caracter mobil. Sărbătoare mobilă, care cade cînd într’o zi, cînd într’alta, cum e Paștele. Avere mobilă, care se poate transporta, ca baniĭ, haĭnele, trăsurile, vitele ș. a.: Coloană mobilă, coloană de soldațĭ organizată p. o expedițiune. S. f., pl. e (după fr. meuble m.). Lucrurile care garnisesc o casă, ca scaunele, canapelele, paturile, mesele, oglinzile ș. a. asemenea. S. n., pl. e și urĭ (fals mobíl). Corp în mișcare: forța de impulsiune a unuĭ móbil. Forță motrice: aburu e un puternic móbil. Fig. Cauză determinantă, ceĭa ce te îndeamnă (V. motiv): interesu e de multe orĭ móbilu acțiunilor omuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mobíl1 (deplasabil) adj. m., pl. mobíli; f. mobílă, pl. mobíle

mobíl2/móbil (jur.) adj. m., f. mobílă/móbilă, pl. mobíle/móbile

mobíl2 (jur. și móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.

MOBIL adj., s. 1. adj. volant. (Serviciu ~; bibliotecă ~.) 2. adj. mișcător, mobiliar. (Bunuri ~.) 3. s. cauză, considerent, motiv, pricină, prilej, rațiune, temei, (înv. și pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînță. (~ care explică luarea unei măsuri.)

Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MOBÍL, -Ă adj. (cf. fr., it. mobile, lat. mobilis): în sintagmele cuvânt mobil, substantiv mobil și vocală mobilă (v.).

Intrare: mobil (adj.)
mobil1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: mobil, mobil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobil
  • mobilul
  • mobilu‑
  • mobi
  • mobila
plural
  • mobili
  • mobilii
  • mobile
  • mobilele
genitiv-dativ singular
  • mobil
  • mobilului
  • mobile
  • mobilei
plural
  • mobili
  • mobililor
  • mobile
  • mobilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mobil (adj.)

  • 1. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Tunurile romînești erau mai mici, de aceea erau mai mobile și se putea trage tot folosul dintr-însele. BĂLCESCU, O. I 26.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • exemple
    • Termenii tehnici sînt printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR, F. E. 83.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Substantiv mobil = substantiv care își poate crea formă de feminin de la cea de masculin sau formă de masculin de la cea de feminin.
      surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Substantivele apte de a suferi această modificare [numită moțiune] se numesc mobile. GRAM. ROM., I 130.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vioi attach_file un exemplu
      exemple
      • Cu coatele pe masă, se uita țintă în ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHUȚĂ, O. A. III 31.
        surse: DLRLC

etimologie: