NESTABIL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

nestabil, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: ne- + stabil] 1 Care nu are stabilitate Si: instabil. 2 (D. un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință.

NESTABIL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Ne- + stabil.

NESTABIL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate. Echilibru nestabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință.

NESTABIL, -Ă adj. Lipsit de stabilitate; instabil. ♦ (Chim.) Care se descompune, se transformă ușor. [< ne- + stabil].

nestabil a. nestatornic.

nestabil (desp. nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabili; f. nestabilă, pl. nestabile

!nestabil (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabili; f. nestabilă, pl. nestabile

nestabil adj. m. (sil. mf. -sta-), pl. nestabili; f. sg. nestabilă, pl. nestabile

NESTABIL adj. 1. v. flotant. 2. v. instabil. 3. v. neregulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent.

NESTABIL adj. 1. flotant, nepermanent. (Populația ~ a unui oraș.) 2. instabil, precar. (Echilibru ~.) 3. instabil, neregulat, schimbător, variabil. (Vînturi ~.) 4. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.) 5. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.)