3 intrări

49 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓBILĂ, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; cu sens colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.

mobilă sf [At: MUMULEANU, C. 143/13 / V: (îvr) mobil sn / Pl: ~le, (înv) ~li / E: fr meuble, it mobilia, ger Möbel] (Mpl) Obiect cu destinație practică precisă care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea.

MÓBILĂ, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.

MÓBILĂ, mobile, s. f. Obiect (pat, dulap, masă, birou etc.) cu care amenajăm o locuință. Cumpărăm chiar o garnitură de mobile. C. PETRESCU, Î. II 258. Casa e aceeași, însă mobile nouă și elegante. EMINESCU, N. 81. Ba, te poftesc să-mi lași mobilele în pace. ALECSANDRI, T. I 419. ♦ (Cu sens colectiv) Mobilier. Mobila cazonă încărcată cu teancuri de dosare verzi, portocalii sau roșii. SAHIA, N. 71.

MÓBILĂ s.f. Lucru care servește la amenajarea unei locuințe. ♦ (Col.) Mobilier. [Cf. it. mobile, fr. meuble].

MÓBILĂ s. f. 1. obiect care servește la amenajarea unei locuințe. ◊ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut. (după it. mobile, fr. meuble, germ. Möbel)

MÓBILĂ ~e f. 1) Fiecare dintre obiectele care servesc la amenajarea unei locuințe. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu de obiecte necesare pentru amenajarea unei încăperi. [G.-D. mobilei] /<fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel

mobilă f. ceeace servă a garnisi o casă, o cameră.

MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. 5. S. n. Telefon portabil; celular. [Acc. și: (1) móbil.Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

MOBILÁ, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a înzestra o încăpere, o locuință cu mobilă. – Din mobilă.

MOBILÁ, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a înzestra o încăpere, o locuință cu mobilă. – Din mobilă.

mobil1, ~ă [At: GENILIE, G. 98/23 / A și: (rar) mobil / Pl: ~i, și (înv, sf) mobili / E: fr mobile, lat mobilis] 1 a Care se mișcă, se deplasează Si: mișcător (1). 2 a Care poate fi mișcat, deplasat. 3 a (Jur) Avere ~ă sau bunuri ~e Avere, bunuri care pot fi mutate dintr-un loc în altul Si: avere mișcătoare. 4 a (Îoc timbru sec; îs) Timbru ~ Timbru care se aplică. 5 a (Pgr; îs) Caractere (sau litere) ~e Litere izolate care se culeg una câte una, alăturându-se pentru a forma cuvinte. 6 a (Mil; îs) Trupe ~e Unități militare cu capacitate de deplasare rapidă. 7 a (D. chipul uman) Care își schimbă mereu expresia. 8 a (D. chipul uman) în continuă mișcare. 9 sn Corp în mișcare. 10 a Nestabil. 11 a Variabil. 12 a (Îs) Substantiv ~ Substantiv care, prin adăugarea unui sufix, își poate crea formă de feminin de la cea de masculin sau formă de masculin de la cea de feminin. 13 a (Îs) Sărbătoare ~ă Sărbătoare din calendarul creștin care nu cade în fiecare an la aceeași dată. 14 sn (Șîs ~ul crimei) Cauză. 15 sn Impuls. 16 sn Imbold. 17 sn Scop.

mobila vt [At: CALENDARIU (1794), 36/26 / V: (înv) ~li / Pzi: ~lez / E: mobilă] 1 A aranja, a înzestra o încăpere, o locuință cu mobilă. 2 (Rar; irn; îe) A-și ~ capul A dobândi multe cunoștințe.

MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

MOBÍL2, -Ă, mobili, -e, adj. 1. Care se mișcă sau poate fi mișcat ori mutat (cu ușurință) dintr-un loc în altul. Tunurile romînești erau mai mici, de aceea erau mai mobile și se putea trage tot folosul dintr-însele. BĂLCESCU, O. I 26. 2. Schimbător, variabil, nestatornic. Termenii tehnici sînt printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR, F. E. 83. Substantiv mobil = substantiv care își poate crea formă de feminin de la cea de masculin sau formă de masculin de la cea de feminin. Substantivele apte de a suferi această modificare [numită moțiune] se numesc mobile. GRAM. ROM., I 130. ♦ (Despre figura omenească) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare; vioi. Cu coatele pe masă, se uita țintă în ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHUȚĂ, O. A. III 31. 3. (Jur.; cu accentul pe prima silabă, în expr.) Bunuri mobile (sau avere mobilă) = avere constînd din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. – Accentuat și: (3) móbil.

MOBILÁ, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja o încăpere cu mobila necesară. Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri. BOLINTINEANU, O. 414. La Turnul Severinului am luat iar o casă cu chirie și am mobilat-o frumos, pentru ca să nu fiu mai pregios decît colegii mei. ALECSANDRI, T. I 371. ◊ Refl. pas. Odăile se zugrăviră și se mobilară cu gust. NEGRUZZI, S. I 73.

MOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mișcă sau se poate mișca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre fața omului) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moțiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; motiv. // (Și în forma mobili-, mobilo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „care nu este fix”, „mobil”, „mișcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].

MOBILÁ vb. I. tr. A aranja o cameră, o locuință etc. cu mobila necesară. [< mobilă, după fr. meubler].

MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mișcă sau se poate mișca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ◊ (despre fața omului) care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) în continuă mișcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moțiune2. II. s. n. 1. corp în mișcare. 2. cauză determinată a unei acțiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)

MOBILÁ vb. tr. a aranja o cameră, o locuință cu mobila necesară. (după fr. meubler)

móbilă-tapițeríe s. f. Unitate unde se lucrează mobilă și tapițerie ◊ „Cooperativa meșteșugărească inaugurează în aceste zile la București, pe Bd. Baba Novac, un nou complex. La parter, centre de reparat obiecte optice, o unitate «Tricotextil», unități de marochinărie, mobilă-tapițerie, încălțăminte și reparații.” R.l. 10 I 75 p. 5 (din mobilă + tapițerie)

MOBÍL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se mișcă sau care poate fi mișcat; mișcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre față) Care își schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mișcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis

A MOBILÁ ~éz tranz. (încăperi, locuințe etc.) A înzestra cu mobilă; a completa cu mobilierul necesar. /Din mobilă

mobil a. 1. care se mișcă sau se poate mișca; bunuri mobile, cari se pot ușor transporta; 2. fig. schimbător: caracter mobil. ║ n. 1. forță motrice; 2. cauză determinantă: interesul e singurul mobil al avarului.

*móbil, -ă adj. (lat. móbilis, din *movibilis, d. movére, a mișca. V. amovibil, moment, mut 2). Care se poate mișca (în opoz. cu stabil, fix): pod mobil. Fig. Schimbăcĭos, variabil: caracter mobil. Sărbătoare mobilă, care cade cînd într’o zi, cînd într’alta, cum e Paștele. Avere mobilă, care se poate transporta, ca baniĭ, haĭnele, trăsurile, vitele ș. a.: Coloană mobilă, coloană de soldațĭ organizată p. o expedițiune. S. f., pl. e (după fr. meuble m.). Lucrurile care garnisesc o casă, ca scaunele, canapelele, paturile, mesele, oglinzile ș. a. asemenea. S. n., pl. e și urĭ (fals mobíl). Corp în mișcare: forța de impulsiune a unuĭ móbil. Forță motrice: aburu e un puternic móbil. Fig. Cauză determinantă, ceĭa ce te îndeamnă (V. motiv): interesu e de multe orĭ móbilu acțiunilor omuluĭ.

*mobiléz v. tr. (d. mobilă, după fr. meubler, a mobila, it. mobiliare, ammobigliare). Garnisesc cu mobile: a mobila o casă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mobilă s. f., g.-d. art. mobilei; pl. mobile

mobilă s. f., g.-d. art. mobilei; pl. mobile

móbilă s. f., g.-d. art. móbilei; pl. móbile

mobil1 adj. m., pl. mobili; f. mobi, pl. mobile

mobila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mobilez, 3 mobilea; conj. prez. 1 sg. să mobilez, 3 să mobileze

mobil2/mobil (jur.) adj. m., f. mobilă/mobilă, pl. mobile/mobile

mobil1 (deplasabil) adj. m., pl. mobili; f. mobilă, pl. mobile

mobila (a ~) vb., ind. prez. 3 mobilea

mobíl2 (jur. și móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle

mobilá vb., ind. prez. 1 sg. mobiléz, 3 sg. și pl. mobileáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOBILĂ s. mobilier, (rar) mobilament. (~ de sufragerie.)

MOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.

MOBIL adj., s. 1. adj. volant. (Serviciu ~; bibliotecă ~.) 2. adj. mișcător, mobiliar. (Bunuri ~.) 3. s. cauză, considerent, motiv, pricină, prilej, rațiune, temei, (înv. și pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînță. (~ care explică luarea unei măsuri.)

Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mobilă Dicționarele, noastre mai vechi nu se interesează de etimologia acestui cuvînt. DLRM, conform obiceiului, trimite pur și simplu la fr. meuble, adăugind însă în paranteză și pe it. mobile. Nu se interesează nici (le diferența de terminație, nici de cea de gen (în ambele limbi romanice la care sîntem trimiși, genul este masculin). Scriban, mai scurt, zice: „după fr.”. în DLR citim: „din fr. meube, it. mobilia, germ. möbel” ceea ce nu rezolvă nimic. În mod surprinzător, CADE nu se referă la franceză, ci deduce pe mobilă din adjectivul românesc mobil, fără nici un cnvînt de explicație asupra diferenței de accent. Putem însă crede că româna a refăcut pe cont propriu procesul semantic care a dus în alte limbi de la „mobil” la „mobilă”. Desigur ar fi o coincidență cel puțin bizară. În rusește substantivul e feminin, dar forma lui e мeбeль, în bulgărește e de asemenea feminin, dar forma e мeбeл. Ne mai rămîne numai soluția neogreacă: din masculinul italian a ieșit n. gr. neutru μόμπιλο, folosit însă mai mult la plural, μόμπιλα. De aici în românește a putut veni atît pluralul mobile cît și, eventual, singularul mobilă, care în momentul de față cîștigă teren asuprau pluralului.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MOBILĂ. Subst. Mobilă, mobile, mobilier; dormitor, mobilă de sufragerie, mobilă de birou, mobilă de bucătărie. Mobilă stil. Pat, pătuț (dim.), pătuc, pătucean (pop.), pătuiac (neobișnuit), pătuleț (rar), iatac (înv.), prici; pat simplu, pat dublu; pat pliant, pat extensibil; pat de campanie; pat de lemn, pat de fier; dormeză, recamieu, studio, divan, canapea, canapeluță (dim.), cușetă, sofa, otomană (înv.), fotoliu-pat. Masă, măsuță (dim.), mescioară, mesișoară, măsoi. (augm.); masă de sufragerie; masă de televizor, măsuță de radio; masă de bucătărie; masă de lucru, masă de scris, birou; masă verde, gheridon. Măsuță de noapte, noptieră. Scaun, scăunel (dim.), scăunaș; taburet; trepied, tripod (înv.); fotoliu, jeț, jilț; berjeră (rar); balansoar; șezlong. Dulap, dulăpior (dim.), dulăpaș, șifonier; vitrină, scrin, comodă, dulap de sufragerie, dulap de bucătărie, servantă, blidar (pop.), bufet, bar. Ladă, lădiță (dim.), casone, scrin (rar), cufăr, cufăraș (dim.). Bibliotecă. Etajeră, stelaj. Poliță, policioară (dim.), policuță (rar), policer, raft, răftuleț (dim.). Lavoar. Tîmplar, stoler (reg.). Tîmplărie, stolerie (reg.). Magazin de mobile. Adj. Mobilat. Vb. A mobila. V. locuință.

MOBÍL, -Ă adj. (cf. fr., it. mobile, lat. mobilis): în sintagmele cuvânt mobil, substantiv mobil și vocală mobilă (v.).

Intrare: mobilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobilă
  • mobila
plural
  • mobile
  • mobilele
genitiv-dativ singular
  • mobile
  • mobilei
plural
  • mobile
  • mobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: mobil (adj.)
mobil1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: mobil, mobil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobil
  • mobilul
  • mobilu‑
  • mobi
  • mobila
plural
  • mobili
  • mobilii
  • mobile
  • mobilele
genitiv-dativ singular
  • mobil
  • mobilului
  • mobile
  • mobilei
plural
  • mobili
  • mobililor
  • mobile
  • mobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: mobila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mobila
  • mobilare
  • mobilat
  • mobilatu‑
  • mobilând
  • mobilându‑
singular plural
  • mobilea
  • mobilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mobilez
(să)
  • mobilez
  • mobilam
  • mobilai
  • mobilasem
a II-a (tu)
  • mobilezi
(să)
  • mobilezi
  • mobilai
  • mobilași
  • mobilaseși
a III-a (el, ea)
  • mobilea
(să)
  • mobileze
  • mobila
  • mobilă
  • mobilase
plural I (noi)
  • mobilăm
(să)
  • mobilăm
  • mobilam
  • mobilarăm
  • mobilaserăm
  • mobilasem
a II-a (voi)
  • mobilați
(să)
  • mobilați
  • mobilați
  • mobilarăți
  • mobilaserăți
  • mobilaseți
a III-a (ei, ele)
  • mobilea
(să)
  • mobileze
  • mobilau
  • mobila
  • mobilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mobilă, mobilesubstantiv feminin

  • 1. mai ales la plural Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cumpărăm chiar o garnitură de mobile. C. PETRESCU, Î. II 258. DLRLC
    • format_quote Casa e aceeași, însă mobile nouă și elegante. EMINESCU, N. 81. DLRLC
    • format_quote Ba, te poftesc să-mi lași mobilele în pace. ALECSANDRI, T. I 419. DLRLC
  • 2. heraldică Orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut. MDN '00
etimologie:

mobila, mobilezverb

  • 1. A aranja, a înzestra o încăpere, o locuință cu mobilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
    • format_quote La Turnul Severinului am luat iar o casă cu chirie și am mobilat-o frumos, pentru ca să nu fiu mai pregios decît colegii mei. ALECSANDRI, T. I 371. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Odăile se zugrăviră și se mobilară cu gust. NEGRUZZI, S. I 73. DLRLC
etimologie:
  • mobilă DEX '09 DEX '98 DN

mobil, mobiadjectiv

  • 1. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tunurile romînești erau mai mici, de aceea erau mai mobile și se putea trage tot folosul dintr-însele. BĂLCESCU, O. I 26. DLRLC
    • 1.1. Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Nestabil, nestatornic, schimbător, variabil, versatil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Termenii tehnici sînt printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR, F. E. 83. DLRLC
    • 2.1. Substantiv mobil = substantiv care își poate crea formă de feminin de la cea de masculin sau formă de masculin de la cea de feminin. DLRLC DN
      • format_quote Substantivele apte de a suferi această modificare [numită moțiune] se numesc mobile. GRAM. ROM., I 130. DLRLC
    • 2.2. (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: vioi
      • format_quote Cu coatele pe masă, se uita țintă în ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHUȚĂ, O. A. III 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.