5 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘ, moși, s. m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaș, moșneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ◊ Moș Martin sau (rar) moș Ursilă = ursul. ◊ Expr. A-i veni moș Ene pe la gene = a i se face somn, a începe să moțăie. 2. (Înv. și reg.) Bunic; (mai ales la pl.) ascendent (mai îndepărtat), înaintaș, strămoș. ◊ Expr. De când cu moș Adam = din vremurile de demult. Din (sau de la) moși-strămoși = moștenit de la strămoși, păstrat din generație în generație; de demult, din vremuri străvechi. A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. La moșii cei verzi = niciodată, la paștele cailor. De când cu moșii verzi (sau roșii) = de foarte multă vreme. ♦ (Reg.) Unchi. 3. Personaj mascat, reprezentând un bătrân, care însoțește brezaia sau care apare în diferite creații dramatice populare; moșneag. 4. (Pop.; la pl.; de obicei art.) Ființe imaginare despre care se crede că alungă iarna; fiecare dintre cele nouă zile din luna martie care urmează după zilele babelor. 5. (La pl.; în tradițiile populare) Nume dat mai multor sărbători religioase în care se fac slujbe și pomeni pentru morți. ♦ Bâlci tradițional organizat în sâmbăta dinaintea Rusaliilor; p. ext. târg care se ține în diverse localități și unde, pe un anumit loc, sunt amenajate și organizate o serie de distracții publice. ◊ Expr. A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit. II. Partea cu cârlig a unei copci. ♦ Disc al unei capse, care se îmbucă în celălalt disc. – Din moașă (derivat regresiv).

moș sm [At: PSALT. HUR 41v/26 / V: (reg) muș / Pl: ~i / E: moașă drr] 1 (Îrg; șîs tata ~, ~tătuca) Bunic. 2 (Îrg; mpl) Ascendent mai îndepărtat Si: înaintaș, strămoș. 3 (Îe) Din (sau de la) ~i (de Ia strămoși) Păstrat din generație în generație. 4 (Pex; îae) Din vremuri străvechi. 5 (Îe) De când cu ~ Adam sau (reg) de la (sau din) ~i putrezi De foarte multă vreme. 6 (Reg) Unchi. 7 (Reg) Naș2 (1). 8 Bărbat mai în vârstă Vz moșneag (1), unchiaș, (reg) ghiuj, vâj. 9 (Prc) Apelativ pentru un bărbat mai în vârstă. 10 (Îs) ~ ajun Zi din ajunul Crăciunului. 11 (Îas) Colind care se spune în seara de Moș ajun. 12 (Mtp; îs) ~ Nicolae, ~ Crăciun Personaje imaginare de după creștinare despre care se spune că aduc daruri copiilor de Sfântul Nicolae, respectiv de Crăciun. 13 (Gmț; îs) ~ Martin sau ~ Ursilă Urs. 14 (Mtp; îs) ~ Apeș Satir care personifică un bătrân afemeiat. 15 (Mtp; îs) ~ul codrului Personaj închipuit de obicei cu însușirile mamei-pădurii. 16 (Mtp; îas) Spirit rău. 17 (Îe) A-i veni (cuiva) ~ Ene pe la gene A i se face somn, a începe să moțăie. 18 (Îe) A spune (sau a înșira, a îndruga) ~i pe groși sau ~i păroși A îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. 19 (Îlav) La ~ii ăi verzi Niciodată. 20 (Îlav) De când cu ~ii verzi (sau roșii) Demult. 21 (Zlg; reg; îc) ~u-pământului Arici (Erinaceus europaeus). 22 (Mtp; lpl; art.) Ființe imginare despre care se crede că ar alunga iarna. 23 (Pop; lpl; art.) Fiecare dintre cele nouă zile din luna martie, care urmează după zilele babelor. 24 (Reg) Sfânt. 25 Mucenic. 26 (Reg) Bărbat care moșește (1). 27 (Reg) Personaj mascat reprezentând un bărbat bătrân, care însoțește brezaia sau care apare în anumite creații dramatice populare Vz moșneag. 28 (Reg) Sperietoare de păsări. 29 (Pop; lpl) Rude decedate ale unei persoane sau ale unei familii. 30 (Șîs ziua ~ilor, sâmbăta ~ilor, (reg) ~ii de cărnelegi, ~ii de iarnă, ~ii de toamnă, ~ii de hranghel, ~ii duminicii mari, ~ii rusaliilor, ~ii de rusalii etc.) Diferite zile din an în care se fac slujbe și pomeni pentru morți. 31 Obiecte sau alimente date de pomană în ziua moșilor (30). 32 Bâlci tradițional de mari proporții, organizat anual în București, în sâmbăta dinaintea Rusaliilor. 33 (Pex) Târg unde sunt organizate distracții publice. 34 (Îe) S-a strâns lumea ca la ~i Se spune când se adună multă lume pentru a vedea un lucm neobișnuit. 35 (Înv) Prim deținător, cu titlu de moștenitor, al unui pământ Si: (înv) bătrân, stâlp, trei. 36 (Iht; reg; șîc) ~-de-Dunăre, ~-de-baltă Ghiborț (Acerina cenua). 37 (Iht; reg; șîc) ~-de-baltă, ~Antoci Pălămidă3 (2) ~-de- baltă (Pungitius platygaster). 38 (Iht; reg; îc) ~-cu-trei-ghimpi Pălămidă3 (3) ~-de- baltă (Gasterosteus aculeatus pontecus). 39 (Reg) Știulete de porumb de pe care se desprinde greu mătasea Si: (reg) moșneag (8). 40 (Reg; lpl) Cireșe sau vișine uscate, smochinite. 41 (Mun) Cocoloș rămas după stoarcerea nucilor. 42 (Mun) Caltaboș sau câmat pregătit din intestinul gros al porcului. 43 (Îoc „babă”) Parte cu cârlig a unei copci. 44 Disc al unei capse, care se îmbucă în celălalt disc.

MOȘ, moși, s. m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaș, moșneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ◊ Moș Martin sau (rar) moș Ursilă = ursul. ◊ Expr. A-i veni moș Ene pe la gene = a i se face somn, a începe să moțăie. 2. (Înv. și reg.) Bunic; (mai ales la pl.) ascendent (mai îndepărtat), înaintaș, strămoș. ◊ Expr. De când cu moș Adam = din vremurile de demult. Din (sau de la) moși-strămoși = moștenit de la strămoși, păstrat din generație în generație; de demult, din vremuri străvechi. A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. La moșii cei verzi = niciodată, la paștile cailor. De când cu moșii verzi (sau roșii) = de foarte multă vreme. ♦ (Reg.) Unchi. 3. Personaj mascat, reprezentând un bătrân, care însoțește brezaia sau care apare în diferite creații dramatice populare; moșneag. 4. (Pop.; la pl.; de obicei art.) Ființe imaginare despre care se crede că ar alunga iarna; fiecare dintre cele nouă zile din luna martie care urmează după zilele babelor. 5. (La pl.; în tradițiile populare) Nume dat mai multor sărbători religioase în care se fac slujbe și pomeni pentru morți. ♦ Bâlci tradițional organizat în sâmbăta dinaintea Rusaliilor; p. ext. târg care se ține în diverse localități și unde, pe un anumit loc, sunt amenajate și organizate o serie de distracții publice. ◊ Expr. A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit. II. Partea cu cârlig a unei copci. ♦ Disc al unei capse, care se îmbucă în celălalt disc. – Din moașă (derivat regresiv).

MOȘ, moși, s. m. I. 1. Om bătrîn; moșneag, unchiaș. Totuna e dac-ai murit Flăcău ori moș îngîrbovit; Dar nu-i totuna leu să mori Ori cîne-nlănțuit. COȘBUC, P. I 257. Și moșului îi plac toate, dar să le roază nu poate. PANN, P. V. III 72. Pe dealul rotat Șede moșul bosumflat (Bostanul). GOROVEI, C. 26. ♦ Termen cu care cineva mai tînăr se adresează unui bătrîn sau vorbește despre acesta. Moșule! strigă brutarul... Astîmpără-te! ARGHEZI, P. T. 118. Un străjeri, cum vede pe moșneag că stă pe-acolo, îl întreabă: Dar ce vrei, moșule? CREANGĂ, P. 80. De mult ești însurat, moșule? l-am întrebat.De patruzeci de ani. NEGRUZZI, S. I 58. ◊ (În compuneri cu substantive nume de persoane) Da-ntreabă pe moș-popa că-l știe. MACEDONSKI, O. II 53. Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. ◊ Moș Martin sau (mai rar) moș Ursilă = ursul. Atîta i-a trebuit lui moș Ursilă și apoi las’ pe dînsul ! CREANGĂ, P. 53. Joacă bine, moș Martine. TEODORESCU, P. P. 191. (În numirile unor sărbători religioase) Moș Ajun v. ajun. Moș Crăciun v. crăciun.Expr. A-i veni cuiva moș Ene pe la gene = a i se face somn, a începe să moțăie. 2. Personaj mascat care însoțește brezaia; unul dintre irozi. II. 1. (Regional; și în forma tata-moșu) Bunic. Greu Să nimerești pe vreme nouă Ca-n zilele lui moșu-meu. DEȘLIU, M. 10. ♦ Termen cu care un nepot se adresează bunicului său. Avere-ai azi și dumneata Nepoți să-ți zică: moșu. GOGA, P. 33. 2. (Mold., Maram.) Unchi. Atuncea eu îți sînt moș drept, frate cu tatăl tău... strigă bătrînul. SADOVEANU, O. VII 61. Iată ce-mi scrie frate-mieu și moșul vostru. CREANGĂ, P. 184. 3. Ascendent îndepărtat; strămoș, străbun. ◊ Expr. De cînd cu moș Adam = de multă vreme, din vremurile de demult. ♦ (La pl.) Șirul ascendenților, generațiile trecute; bătrînii, strămoșii. Ion al Anei... cică rus din moși. COȘBUC, P. I 228. ◊ Expr. Din (sau de la) moși, (de la) strămoși = de demult. Îi dete un inel ce zicea că îl are de la moși, de la strămoși. ISPIRESCU, L. 104. Din moși-strămoși aveam palatul meu împărătesc așezat în scorbura ăstui copaci. POPESCU, B. I 10. Din moși-strămoși la noi se spune C-a fost a raiului minune Pe timpii nașterii lumești. ALECSANDRI, P. III 547. La moșii ăi verzi = niciodată, la sfîntu-așteaptă. Vei mai căpăta și tu cap la moșii ăi verzi ori la poștele cailor. ISPIRESCU, L. 261. A spune (a înșira, a îndruga) moși-pe-groși sau moși-păroși = a îndruga la nimicuri, a trăncăni, a palavragi. Eu nu vă spun moși-pe-groși, ci numai lucruri pe care le-am auzit de la oameni ce trebuiesc crezuți. MACEDONSKI, O. III 122. Ori gîndești că-ți spun moși-pe-groși, ca să glumesc cu d-ta? CARAGIALE, O. III 79. Tot înșiră la gogoși, spuind despre moși-păroși. PANN, P. V. I 9. III. (Date calendaristice în legătură cu datine, superstiții, practici religioase) 1. Fiecare dintre cele nouă zile din luna martie, care urmează după zilele babelor. 2. (La pl.) Ajunul duminicii în care creștinii sărbătoresc pogorîrea duhului sfînt; în acea sîmbătă se fac slujbe și se dă de pomană pentru sufletele celor morți. Într-o zi prin luna lui mai, aproape de moși. CREANGĂ, A. 5. Laptele îngroșat cu crupe se dă de pomană în talgere ori în ulcele la moși. ȘEZ. VII 75. 3. Mare bîlci tradițional ținut la București în epoca sărbătorii amintite, în luna mai. La moși [titlu]. CARAGIALE, O. II 168. Ți se pare că auzi la moși strigătul precupeților. ALECSANDRI, T. 1201. ◊ Expr. S-a strîns lumea ca la moși, se spune cînd se adună lume să vadă un lucru curios. IV. (Învechit) Bucată de moșie (rămasă de la strămoși); fîșie de pămînt stăpînită de un moșnean. Cînd... am văzut 20 de moșneni cu sînurile pline de hrisoave... am fost silit să caut pe cel dintîi moș, apoi să cercetez dintr-însul cîte părți s-au făcut. GOLESCU, Î. 91.

MOȘ ~i m. 1) (folosit și ca termen de adresare) Bărbat ajuns la o vârstă înaintată; moșneag. * ~ Martin urs. 2) rar Bărbat privit în raport cu nepoții săi; bunic. 3) pop. Frate (sau văr) al unuia dintre părinți, privit în raport cu copiii acestora; unchi. 4) Persoană care aparține generațiilor precedente. * Din (sau de la) moși-strămoși a) din vremuri foarte îndepărtate; b) (transmis) din generație în generație. 5) la pl. (în credințele religioase) Ziua din ajunul sărbătorii pogorârii duhului sfânt. * Sâmbăta ~ilor sâmbăta dinaintea Duminicii Mari. /Din moașă

moș 1. bătrân; 2. titlu dat ori cărui om în vârstă (la țărani): moș Radu; 3. bunic: din moși strămoși; 4. unchiu (în Moldova); 5. od. fășie de pământ stăpânită de un moșnean; 6. nume dat peștilor ghigorț și pălămidă de baltă. [Albanez MOŠĂ, bătrân; pentru sensul 6, cf. babă]. V. moși.

moș m. (rudă cu moștean, adică „om bătrîn”. D. rom. vine alb. moșă, moș, și ung. mósuly, moș). Om bătrîn, moșneag. Epitet respectuos dat unuĭ bătrîn din popor: moș Ion. Bunic (numit în Munt. tata moșu). Mold. Unchĭ. Odinioară, fășie (curea, sfoară) de pămînt stăpînită de un moșneag. Pl. Sărbătoare în amintirea morților, cînd se fac pomenĭ. (Îs treĭ moșĭ, adică sărbătorĭ ale moșilor: una în Sîmbăta Morților [Sîmbăta din aintea lăsatuluĭ de sec p. postu Crăcĭunuluĭ], alta la Joĭa mare [ziŭa răstigniriĭ luĭ Hristos], și alta, cea maĭ însemnată, e mobilă și cade pe la sfîrșitu luĭ Maĭ). Bîlcĭ care se face cu ocaziunea acestor sărbătorĭ: mă duc la moșĭ (V. uncheaș). Din moșĭ strămoșĭ, din tată’n fiŭ, din mare vechime (V. get-beget): Româniĭ îs în Dobrogea din moșĭ strămoșĭ. A înșira moșĭ pe groșĭ, V. groș. Iron. La moșiĭ verzĭ (Isp.), la anu cu brînză, la sfîntu Așteaptă, nicĭ-odată.

AJÚN, ajunuri, s. n. Zi care precedă un eveniment (important). Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări Ș-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. Îndată am gătit caiete, condeie nouă... nimic n-am uitat.; întocmai ca bravul soldat care își.;, curăță armele în ajunul bătăliei. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Loc. adv. În ajun = cu o zi înainte. Oamenii vorbeau tare, cu o mînie veselă și cu înfrigurare, cu o grabă pe care nu le avuseseră în ajun. DUMITRIU, N. 94. Dacă plouase în ajun, apa venea mai rece. PAS, L. I 69. Am trecut pe lîngă brazde de iarbă cosite în ajun. SADOVEANU, N. F. 27. ♦ (În credințele religioase) Zi care precedă anumite sărbători creștine (în special crăciunul și bobotează). Cînd veneau cele două ajunuri, cîte treizeci-patruzeci de băieți fugeau înaintea popii. CREANGĂ, A. 10. Seara mare-a lui ajun Și-a bătrînului crăciun: Noi umblăm Să colindăm. TEODORESCU, P P. 17. ◊ Moș-ajun = ajunul crăciunului. Și de veneau floriile, paștele cu hainele noi... moș-ajunul cu colindețele, această prăsilă voinică și vioaie umplea mahalaua de veselie și de năzdrăvănii. DELAVRANCEA, S. 218.

Martin (Moș) m. numele popular al ursului: joacă bine, moș Martine!

Moș-Teacă m. porecla militarilor cari țin morțiș la apucăturile din trecut.

moși m. pl. 1. Sâmbăta morților când se fac pomeni: Moșii de iarnă, de Rusalii și de toamnă; 2. mare bâlciu anual în luna lui Maiu (începe dela 15), ținut în București la obor: am fost la Moși; 3. numele zilelor ce urmează celor nouă Babe din Martie; la moșii verzi, la sfântu Așteaptă; a spune moși pe groși, a spune vrute și nevrute, fleacuri; 4. un fel de cozonaci: moși și babe de Paști. [V. moș].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moș s. m., pl. moși (și în: din moși-strămoși, la moșii verzi, moși pe groși, moș Martin)

+moș-ajun (colindat) s. n., art. moș-ajunul (a merge cu ~)

Moș-Ajun (ajunul Crăciunului) s. propriu n.

!tata-moșul (pop.) s. m. art., g.-d. art. lui tata-moșul

din moși-strămoși loc. adj., loc. adv.

Moș-Ajun (sărbătoare) s. propriu n., art. Moș-Ajunul

tata-moșul (pop.) s. m. art., g.-d. art. lui tata-moșul

din moși-strămóși loc. adv., loc. adj.

Moș-Ajún s. pr. n., art. Moș-Ajúnul

táta-móșul s. m. art., g.-d. art. lui táta-móșul

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘ s. 1. bătrân, moșneag, (pop.) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. și Maram.) vâj. (Un ~ cu plete albe.) *2. (înv.) bătrân, stâlp, tei. (Primul deținător al unui pământ, cu titlu de moștenitor, se numea în trecut ~.) 3. moș Martin v. urs.

MOȘ s. v. ascendent, bunic, ghiborț, înaintaș, naș, pălămidă-de-baltă, tată mare, unchi.

MOȘ s. 1. bătrîn, moșneag, (pop.) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (reg.) bît, (Transilv. și Maram.) vîj. (Un ~ cu plete albe.) 2.* (înv.) bătrîn, stâlp, tei. (Primul deținător al unui pămînt, cu titlu de moștenitor, se numea în trecut ~.)

moș s. v. ASCENDENT. BUNIC. GHIBORȚ. ÎNAINTAȘ. NAȘ. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. TATĂ MARE. UNCHI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moș (móși), s. m.1. Bătrîn. – 2. Bunic. – 3. Strămoș. – 4. Fondatorul, predecesorul unei familii, străbun comun. – 5. (Înv.) Avere, proprietate, parte dintr-o moșie care provine dintr-o singură moștenire. – 6. Titlu de respect care se dă bărbaților în etate; bunic, unchi. – 7. (Mold.) Unchi. – 8. Ziua moșilor. – 9. (Munt.) Tîrg, iarmaroc care se ține de obicei în Ziua morților. – Mr. moașe, megl., istr. moș. Origine suspectă. Prezența cuvîntului în toate dialectele, uzul său general (ALR, I, 189; sensul de „bunic” care apare în ALR, I, 169, numai pentru Banat și Trans. este în realitate mult mai extins) și compunerea cu stră- (v. strămoș), care nu apare decît în elementele tradiționale, arată sigur că-i vorba de un cuvînt latin. Este probabil annōsus „încărcat de ani”, cu consoana finală modificată prin analogie cu pl., ca în cossuscoș. Afereza lui a- nu este imposibilă, cf. amitamăt(ușe), și care a fost susținută de prezența lui strămoș. Schimbul *noșmoș este mai greu de explicat, fără îndoială cf. măgar, și pînă la un anumit punct miel, miță. În general este considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 294), identic cu alb. mošë „vîrstă” (Philippide, II, 724; Pascu, II, 223; P. Papahagi, Jb., XII, 539; cf. Iordan, Dift., 208; Rosetti, II, 118). După P. Papahagi, Notițe etim., 38, din mamă, cu suf. -oș, ipoteză care nu se susține. Comp. moș Martin, s. m. (numele ursului), cf. REW 5381; moșteacă, s. m. (ofițer leneș), din Moș Teacă, personaj literar creat de Anton Bacalbașa (1893). Der. moașe, s. f. (bătrînică; bunică; mătușă, titlu de respect; femeie care asistă la naștere), cuvînt de uz general (ALR, I, 212), mai ales cu ultimul sens; moșean, s. m. (înv., moștenitor; înv., proprietar; rar, coproprietar); moși, vb. (a da ajutor la naștere; a se foi); moșit, s. n. (asistența moașei la naștere); moșic, s. m. (bătrînel); moșie, s. f. (înv., origine, speță; înv., patrie, țară; înv., patrimoniu; proprietate, moștenire); moșier, s. m. (proprietar funciar); moșieresc, adj. (de moșier); moșinaș, s. m. (Bucov., înv., agricultor, proprietar), pentru al cărui suf. cf. boiernaș; moșneag, s. m. (bătrîn, bătrînel), în loc de moșneac, pentru al cărui suf. cf. rusneac, cuvînt moldovenesc adoptat de la literatură (după Candrea, în loc de *moșteneag, dim. al lui moștean; după Scriban, în loc de *moșineac, cf. și Bogrea, Dacor., III, 733); moșnegește, adv. (ca bătrînii); moșoaică, s. f. (Mold., oală, ulcior), numită așa pentru că se obișnuiește să se dea de pomană în ziua morților (Candrea); moșuț, s. m. (ciocîrlie, Alauda cristata), poate în loc de *motuțmoț „smoc”; strămoș, s. m. (străbunic; antecesor), cu pref. stră-; strămoașe, s. f. (străbunică); strămoșesc, adj. (ancestral); strămoșie, s. f. (calitate de strămoș). – Cf. moșnean. Din rom. provin rut. mošul „bunic”, moša, „bunică” și „moașă” (Candrea, Elemente, 408); bg. moš, mošija (Capidan, Raporturile, 232), mošierin (Candrea, Elemente, 404), mag. mósuly „bătrîn” (Edelspacher 19).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

moș, moși, s.m. – 1. Om bătrân, moșneag. 2. Bunic. Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei. 3. (pl.) Seria descendenților mai îndepărtați, generațiile vechi, bătrânii, strămoșii. 4. Sperietoare de păsări; ciuhă. 5. Metehău. ♦ (onom.) Moș, Moșescu, Moșică, Moșneag, Moșneagu, Moșnean, Moșu, Mosuț, Moșuț, Moșutan, Moșuțan, nume de familie (415 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Der. regr. din moașă (DEX, MDA); cuvânt autohton (Philippide, DER, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Miklosich), cf. alb. moshë; din tema *mot-s-, rad. i.-e. *mē- „a măsura, a cumpăni” (Russu, 1970; 182). Cuv. rom. > ucr. mošul „bunic”, moša „bunică; moașă” (Candrea, cf. DER), bg. moš, mosija (Capidan, cf. DER), magh. mósuly „bătrân” (Scriban; Edelspacher, cf. DER).

moș, -i, s.m. – 1. Om bătrân, moșneag. 2. Bunic. 3. (pl.) Seria descendenților mai îndepărtați, generațiile vechi, bătrânii, strămoșii. 4. Sperietoare de păsări; ciuhă. 5. Metehău. – Cuvânt autohton (Philippide 1928, DER, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983); Din rom. provine ucr. mošul „bunic”, moša „bunică” și „moașă” (Candrea), bg. moš, mosija (Capidan), magh. mósuly „bătrân”.

MOȘII (< de la moș) Manifestare folclorică avînd la început, după unii cercetători, o origine magică, cu rudimentare elemente teatrale (personaje deghizate caricatural în moși și uneori babe), practicată în trecut și mai puțin azi, cu prilejul priveghiului celor morți. În timpul acestui priveghiu, aparent pentru alungarea duhurilor rele, realmente pentru a face să treacă mai ușor apăsătorul timp al vegherii celui mort, de rude sau vecini, aveau loc asemenea manifestări în dialoguri, adesea comice, între cei mascați și cei de față, cu dansuri chiar, la lumina unui foc peste care săreau cei mascați.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOȘ subst. ca pren. sta în relație și cu sărbătoarea „Sîmbata Moșilor”. I. 1. – b. (Rel; Cat; Hur; Moț; 17 B I 120); – din Sibiciu (17 B II 285); – pren.: Moș fiul lui Oancea (ib. 338); – pren. (P4 fila 22; P1-); -ești, t. (Î Div); Moșu (Ac Bz 4); -l (Tec II; 17 A V 276); -l, sătean (16 A IV 56; 17 B I 368). 2. Moșuleț, fam. (Sur XXV). 3. Mosa f. (16 A III 229). 4. Moșe (17 B IV 183); -a jude (16 A I 277) din satul Moșești; -a (Mar); Moș/eni, -ești, -ana ss.; -escu. 5. Moșan/u, olt., 1662 (AO XVII 310); -i (Giur 266). 6. Moșie, Ion, act. 7. Moșită, D. (17 B III 386). 8. Moșoiu (Viciu 16); Moșoaia f. (17 B I 114) și s.; Mușoi, Gh. (Șchei I). 9. +-ca: Moșea b. (Mar); Moșco (16 A IV 56). 10. Moșcior (17 B III 382). 11. Moșescul zis și Mușescul, Petru (16 A I 277); și Mușescul (17 A IV 119). 12. Cf. Alimoș (DR II 422). II. Compuse: 1. Moșandrei, fam., act. 2. Moșchiuca, Frasin, ard. 3. Moșneaga, mold. Moșnegeală mold. (Sur IX) sau < subst. moșneag, a cărui etimologie din moș + Neagu (Hasdeu, Weigand, Pas cu) este contestată de V. Bogrea, care admite un sufix -neag „desprins ca desinență comună” din o serie de nume ca: Dobroneag, Voineag, etc. – el circulă și la iugoslavi (DR III 733) – dar nu observă că și acestea sînt niște compuse ale lui Neagu. 4. Moștîrcul, 1506 (Cîmp) < moș + Tîrcul. III. Moașa subst. 1. – f. (16 B IV 420). 2. Amoașei, V. act.; Standul al Moașei (16 B VI 35). 3. Moșica zisă și Moașca j-sa (17 B IV 217).

MOȘ TEACĂ, revistă satirică săptămânală, cu subtitlul „Jurnal țivil și cazon”. A apărut (1895-1901), sub direcția lui A. Bacalbașa și apoi a lui G. Ranetti.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a băga pe moșul în beci expr. (adol.) v. a băga pe ăla micu’ la serviciu.

a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune.

Intrare: Moș
nume propriu (I3)
  • Moș
Intrare: moș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moș
  • moșul
  • moșu‑
plural
  • moși
  • moșii
genitiv-dativ singular
  • moș
  • moșului
plural
  • moși
  • moșilor
vocativ singular
  • moșule
plural
  • moșilor
muș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Moș-Ajun
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Moș-Ajun
  • Moș-Ajunul
  • Moș-Ajunu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Moș-Ajun
  • Moș-Ajunului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: moș-ajun
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moș-ajun
  • moș-ajunul
plural
genitiv-dativ singular
  • moș-ajun
  • moș-ajunului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tata-moșul
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tata-moșul
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moș, moșisubstantiv masculin

  • 1. Bărbat (mai) în vârstă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Totuna e dac-ai murit Flăcău ori moș îngîrbovit; Dar nu-i totuna leu să mori Ori cîne-nlănțuit. COȘBUC, P. I 257. DLRLC
    • format_quote Și moșului îi plac toate, dar să le roază nu poate. PANN, P. V. III 72. DLRLC
    • format_quote Pe dealul rotat Șede moșul bosumflat (Bostanul). GOROVEI, C. 26. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Moșule! strigă brutarul... Astîmpără-te! ARGHEZI, P. T. 118. DLRLC
      • format_quote Un străjeri, cum vede pe moșneag că stă pe-acolo, îl întreabă: Dar ce vrei, moșule? CREANGĂ, P. 80. DLRLC
      • format_quote De mult ești însurat, moșule? l-am întrebat. – De patruzeci de ani. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
      • 1.1.1. Este folosit în compuneri cu substantive nume de persoane. DLRLC
        • format_quote Da-ntreabă pe moș-popa că-l știe. MACEDONSKI, O. II 53. DLRLC
        • format_quote Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. DLRLC
        • 1.1.1.1. Moș Martin sau (rar) moș Ursilă = ursul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
          sinonime: urs
          • format_quote Atîta i-a trebuit lui moș Ursilă și apoi las’ pe dînsul! CREANGĂ, P. 53. DLRLC
          • format_quote Joacă bine, moș Martine. TEODORESCU, P. P. 191. DLRLC
        • 1.1.1.2. Este folosit în numirile unor sărbători religioase. DLRLC
        • chat_bubble A-i veni moș Ene pe la gene = a i se face somn, a începe să moțăie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. învechit regional Și în forma tata-moșu: bunic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bunic
    • format_quote Greu Să nimerești pe vreme nouă Ca-n zilele lui moșu-meu. DEȘLIU, M. 10. DLRLC
    • 2.1. Termen cu care un nepot se adresează bunicului său. DLRLC
      • format_quote Avere-ai azi și dumneata Nepoți să-ți zică: moșu. GOGA, P. 33. DLRLC
    • 2.2. mai ales la plural Ascendent (mai îndepărtat). DEX '09 DLRLC
      • 2.2.1. (la) plural Șirul ascendenților, generațiile trecute; bătrânii, strămoșii. DLRLC
        • format_quote Ion al Anei... cică rus din moși. COȘBUC, P. I 228. DLRLC
    • 2.3. regional Unchi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: unchi
      • format_quote Atuncea eu îți sînt moș drept, frate cu tatăl tău... strigă bătrînul. SADOVEANU, O. VII 61. DLRLC
      • format_quote Iată ce-mi scrie frate-mieu și moșul vostru. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
    • chat_bubble De când cu moș Adam = din vremurile de demult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Din (sau de la) moși-strămoși = moștenit de la strămoși, păstrat din generație în generație; de demult, din vremuri străvechi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îi dete un inel ce zicea că îl are de la moși, de la strămoși. ISPIRESCU, L. 104. DLRLC
      • format_quote Din moși-strămoși aveam palatul meu împărătesc așezat în scorbura ăstui copaci. POPESCU, B. I 10. DLRLC
      • format_quote Din moși-strămoși la noi se spune C-a fost a raiului minune Pe timpii nașterii lumești. ALECSANDRI, P. III 547. DLRLC
    • chat_bubble A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu nu vă spun moși-pe-groși, ci numai lucruri pe care le-am auzit de la oameni ce trebuiesc crezuți. MACEDONSKI, O. III 122. DLRLC
      • format_quote Ori gîndești că-ți spun moși-pe-groși, ca să glumesc cu d-ta? CARAGIALE, O. III 79. DLRLC
      • format_quote Tot înșiră la gogoși, spuind despre moși-păroși. PANN, P. V. I 9. DLRLC
    • chat_bubble La moșii cei verzi = la paștele cailor. DEX '09 DLRLC
      sinonime: niciodată
      • format_quote Vei mai căpăta și tu cap la moșii ăi verzi ori la paștele cailor. ISPIRESCU, L. 261. DLRLC
    • chat_bubble De când cu moșii verzi (sau roșii) = de foarte multă vreme. DEX '09 DEX '98
  • 3. Personaj mascat, reprezentând un bătrân, care însoțește brezaia sau care apare în diferite creații dramatice populare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: moșneag
  • 4. popular (la) plural de obicei articulat Ființe imaginare despre care se crede că alungă iarna; fiecare dintre cele nouă zile din luna martie care urmează după zilele babelor. DEX '09 DLRLC
  • 5. (la) plural (În tradițiile populare) Nume dat mai multor sărbători religioase în care se fac slujbe și pomeni pentru morți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 5.1. Bâlci tradițional organizat în sâmbăta dinaintea Rusaliilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Într-o zi prin luna lui mai, aproape de moși. CREANGĂ, A. 5. DLRLC
      • format_quote Laptele îngroșat cu crupe se dă de pomană în talgere ori în ulcele la moși. ȘEZ. VII 75. DLRLC
      • format_quote La moși [titlu]. CARAGIALE, O. II 168. DLRLC
      • format_quote Ți se pare că auzi la moși strigătul precupeților. ALECSANDRI, T. 1201. DLRLC
      • 5.1.1. prin extensiune Târg care se ține în diverse localități și unde, pe un anumit loc, sunt amenajate și organizate o serie de distracții publice. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 6. Partea cu cârlig a unei copci. DEX '09 DEX '98
    • 6.1. Disc al unei capse, care se îmbucă în celălalt disc. DEX '09 DEX '98
  • 7. învechit Bucată de moșie (rămasă de la strămoși); fâșie de pământ stăpânită de un moșnean. DLRLC
    • format_quote Cînd... am văzut 20 de moșneni cu sînurile pline de hrisoave... am fost silit să caut pe cel dintîi moș, apoi să cercetez dintr-însul cîte părți s-au făcut. GOLESCU, Î. 91. DLRLC
etimologie:

Moș-Ajunsubstantiv propriu neutru, substantiv neutru

  • 1. Ajunul Crăciunului. DLRLC
    • format_quote Și de veneau floriile, paștele cu hainele noi... moș-ajunul cu colindețele, această prăsilă voinică și vioaie umplea mahalaua de veselie și de năzdrăvănii. DELAVRANCEA, S. 218. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic