14 definiții pentru miraculos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoși, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.

MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoși, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.

miraculos, ~oa [At: NEGULICI / Pl: ~oși, ~oase / E: fr miraculeux, lat miraculosus, -a, -um] 1-2 s, a (Fenomen, întâmplare etc.) care este sau pare a fi rezultatul unui miracol Si: extraordinar, minunat, uimitor. 3 av În mod miraculos. 4 sms Totalitate a elementelor supranaturale din basme și legende. 5 a Care are efecte excepționale. 6 a Care face minuni Si: minunat (5).

MIRACULÓS, -OÁSĂ, miracidoși, -oase, adj. Uimitor, extraordinar, minunat; (în superstiții și basme) supranatural. Aici, la fereastra lui... se întîmplă un lucru miraculos. SEBASTIAN, T. 365. Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos îl vei face ca prin farmec, dintr-o dată să răsară. MACEDONSKI, O. I 30. ♦ Care face minuni. Colonelul ridică la lumină paharul cu piciorul înalt, ținîndu-l între degetele grase, cu o luare-aminte și o înduioșare de savant, examinînd un elixir miraculos. C. PETRESCU, Î. I 5. ♦ (Substantivat) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. Este cunoscută înclinarea pentru miraculos, pentru neobișnuit, a micului cititor.

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. Supranatural, minunat. ♦ Care face minuni. ♦ Uimitor, uluitor, extraordinar. // s.n. Toate elementele supranaturale care intervin în basme; supranatural. [Cf. fr. miraculeux, lat. miraculosus].

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar. 2. cu efecte excepționale, care face minuni. ◊ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme și legende. (< fr. miraculeux, lat. miraculosus)

MIRACULÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care ține de miracol; propriu miracolului. Intervenție ~oasă. 2) Care provoacă admirație; cu efecte extraordinare și imprevizibile. /<fr. miraculeux, lat. miraculosus

*miraculós, -oásă adj. (lat. miraculosus). Minunat, uĭmitor. Adv. În mod minunat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miraculós adj. m., pl. miraculóși; f. miraculoásă, pl. miraculoáse

miraculós adj. m., pl. miraculóși; f. sg. miraculoásă, pl. miraculoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRACULÓS adj. 1. v. fantastic. 2. magic. (Efect ~.) 3. v. extraordinar.

MIRACULOS adj. 1. fabulos, fantastic, legendar, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 2. magic. (Efect ~.)

Intrare: miraculos
miraculos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miraculos
  • miraculosul
  • miraculosu‑
  • miraculoa
  • miraculoasa
plural
  • miraculoși
  • miraculoșii
  • miraculoase
  • miraculoasele
genitiv-dativ singular
  • miraculos
  • miraculosului
  • miraculoase
  • miraculoasei
plural
  • miraculoși
  • miraculoșilor
  • miraculoase
  • miraculoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miraculos

  • 1. Care este produs printr-un miracol.
    exemple
    • Aici, la fereastra lui... se întîmplă un lucru miraculos. SEBASTIAN, T. 365.
      surse: DLRLC
    • Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos îl vei face ca prin farmec, dintr-o dată să răsară. MACEDONSKI, O. I 30.
      surse: DLRLC
  • 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Colonelul ridică la lumină paharul cu piciorul înalt, ținîndu-l între degetele grase, cu o luare-aminte și o înduioșare de savant, examinînd un elixir miraculos. C. PETRESCU, Î. I 5.
      surse: DLRLC

etimologie: