2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.

metamorfoza [At: LEON ASACHI, B. 92/19 / V: (îvr) ~fosi / Pzi: ~zez / E: fr métamorphoser] 1-2 vtr (Mit) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. 3 vr (D. oameni) A se transforma, schimbându-și înfățișarea sau caracterul, felul de a fi. 4 vr (D. animale inferioare) A se transforma prin metamorfoză (1).

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. Refl. (Despre unele animale inferioare) A trece prin metamorfoze în cursul dezvoltării lor, a se dezvolta prin metamorfoză. ♦ (Mitol.; despre oameni și zei) A-și schimba prin mijloace supranaturale înfățișarea, a lua alt chip, a se transforma. ◊ Fig. (Livresc, despre persoane) A căpăta altă înfățișare (de obicei mai plăcută); a-și schimba caracterul.

METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].

METAMORFOZÁ vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)

A SE METAMORFOZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme și în superstiții) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser

A METAMORFOZÁ ~éz tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser

metamorfozà v. 1. a (se) schimba printr’o metamorfoză; 2. fig. a transforma complet: nenorocirile l’au metamorfozat.

METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphose.

METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphose.

metamorfo sf [At: AMFILOHIE, G. F. 302r/6 / V: (îvr) ~osi s / S și: ~fosă / Pl: ~ze / E: fr métamorphose, it metamorfosi] 1 Totalitate a transformărilor biologice prin care trec unele animale inferioare până ajung la faza de adult. 2 (Mit) Transformare în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. 3 Transformare, schimbare a înfățișării sau a caracterului, a felului de a fi al unei persoane. 4 (Pgn) Transformare a unei ființe, a unui obiect etc., produsă în cursul timpului.

METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă batracienii, insectele și alte animale inferioare în cursul dezvoltării lor, de la faza de ou la faza de maturitate. Metamorfoza broaștei. ♦ (În mitologie sau în povestiri fantastice) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Mai întoarce șapte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. Dan întoarse foile, șopti, și umbra deveni om. EMINESCU, N. 62. 2. Fig. Transformare, prefacere, schimbare. Gîndul îi aduse o destindere în obrazul ei ostenit și pămîntiu... Savantul profesor luă această metamorfoză drept o victorie personală. C. PETRESCU, C. V. 192.

METAMORFÓZĂ s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei ființe într-un lucru, într-o plantă etc.). [< fr. métamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – formă].

METAMORFÓZĂ s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei ființe umane, a unei zeități în animal, în plantă, sau într-un lucru. 3. schimbare a înfățișării, a caracterului. (< fr. métamorphose)

METAMORFÓZĂ ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare în cursul dezvoltării. 2) fig. Modificare completă a stării sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (în basme, în mitologie) Schimbare miraculoasă a naturii sau a unei persoane. /<fr. métamorphose

metamorfoză f. 1. Mit. schimbarea unei forme într’alta, operată de zei: schimbarea Daphnei în dafin; 2. schimbarea de formă ce încearcă unele animale și in special insectele: metamorfoza omidei în fluture; 3. fig. schimbare completă: era avar, e risipițor, ce metamorfoză; 4. pl. titlul unei poeme mitologice de Ovidiu.

*metamorfóză f., pl. e (vgr. metamórphosis = lat. trans-formátio). Transformare, prefacere (de ex., o ființă într’alta saŭ într’un lucru): metamorfozele mitologiiĭ. Schimbarea formeĭ saŭ structuriĭ la animale și minerale: insectele trec pin multe metamorfoze. Schimbare (evoluțiune) în avere, caracter, situațiune: Ce metamorfoză în acest om; odată era risipitor, și acuma-ĭ avar!

*metamorfozéz v. tr. (d. metamorfoză; fr. métamorphoser). Transform, prefac, schimb: a metamorfoza apa’n vin, un avar în risipitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metamorfozá (a ~) vb., ind. prez. 3 metamorfozeáză

metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. și pl. metamorfozeáză

arată toate definițiile

Intrare: metamorfoza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • metamorfoza
  • metamorfozare
  • metamorfozat
  • metamorfozatu‑
  • metamorfozând
  • metamorfozându‑
singular plural
  • metamorfozea
  • metamorfozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • metamorfozez
(să)
  • metamorfozez
  • metamorfozam
  • metamorfozai
  • metamorfozasem
a II-a (tu)
  • metamorfozezi
(să)
  • metamorfozezi
  • metamorfozai
  • metamorfozași
  • metamorfozaseși
a III-a (el, ea)
  • metamorfozea
(să)
  • metamorfozeze
  • metamorfoza
  • metamorfoză
  • metamorfozase
plural I (noi)
  • metamorfozăm
(să)
  • metamorfozăm
  • metamorfozam
  • metamorfozarăm
  • metamorfozaserăm
  • metamorfozasem
a II-a (voi)
  • metamorfozați
(să)
  • metamorfozați
  • metamorfozați
  • metamorfozarăți
  • metamorfozaserăți
  • metamorfozaseți
a III-a (ei, ele)
  • metamorfozea
(să)
  • metamorfozeze
  • metamorfozau
  • metamorfoza
  • metamorfozaseră
Intrare: metamorfoză
metamorfoză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metamorfo
  • metamorfoza
plural
  • metamorfoze
  • metamorfozele
genitiv-dativ singular
  • metamorfoze
  • metamorfozei
plural
  • metamorfoze
  • metamorfozelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metamorfoza

  • 1. reflexiv (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. reflexiv tranzitiv A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. figurat A(-și) schimba caracterul, firea, comportarea.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: transforma
    • 2.2. mitologie A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

metamorfoză

  • 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Metamorfoza broaștei.
      surse: DLRLC
  • 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, figurat, a caracterului, a felului de a fi al unei persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: prefacere schimbare transformare attach_file un exemplu
    exemple
    • Gîndul îi aduse o destindere în obrazul ei ostenit și pămîntiu... Savantul profesor luă această metamorfoză drept o victorie personală. C. PETRESCU, C. V. 192.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin generalizare Transformare a unei ființe, a unui obiect etc.
      surse: DEX '09
  • 4. mitologie Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai întoarce șapte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. Dan întoarse foile, șopti, și umbra deveni om. EMINESCU, N. 62.
      surse: DLRLC

etimologie: