metamorfoză vb. I. tr., refl. (compl. sau sub. indică aspectul unor obiecte, așezări etc., înfățișarea, caracterul, firea, comportamentul ființelor etc.) a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transfigura, a (se) transforma, <înv. și pop.> a (se) muta, <înv. și reg.> a (se) închipui, a (se) străforma, <înv.> a (se) schizmi, a (se) strămuta, a (se) suci², a (se) șanja, a se turna¹, <fig.; înv. și pop.> a (se) întoarce. Aspectul clădirii s-a metamorfozat radical în urma lucrărilor de renovare. Singurătatea i-a metamorfozat caracterul, devenind un om ursuz.