METAMORFOZA vb. I. 1. R e f l. și t r a n z. (Mitol.) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Dafne s-au metamorfozat în arbure. LEON ASACHI, B. 92/19. În basmele culese. . . eroii se metamorfozează, se prefac în „lighioane spurcate”. LL I, 75. 2. R e f l. (Despre oameni) A se transforma, schimbîndu-și înfățișarea sau, fig., caracterul, felul de a fi. Simt că te iubesc îndestul pentru ca să mă metamorfozez îndată. ALECSANDRI, T. 1 254. ◊ T r a n z. Rucuria l-a metamorfozat. 3. R e f l. (Despre unele animale inferioare) A se transforma prin metamorfoză (1). – Prez. ind.: metamorfozez. – Și: (învechit, rar) metamorfosí vb. IV. VÎRNAV, L. 138^r/4. – Din fr. métamorphoser.