METAMORFÓZĂ s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice prin care trec unele animale inferioare pînă ajung la faza de adult. Metamorfosi, adică schimbare de trup. AMFILOHIE, G. F. 302^r/6, cf. NEGULICI. Marele cerc de viiațâ a organicelor ființe. . . prin unele metamorfose (schimbări), VASICI, M. I, 37/5. 2. (Mitol.) Transformare în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Cf. LM. Elementul comun celor patru balade. . . este motivul metamorfozelor. Dochia. . . scapă prin pietrificare de urmărirea lui Traian. LL I, 25. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. g e n e r. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. (produsă în cursul timpului). Cf. VALIAN, V. în istorie. . . s-a văzut cîteodată o biată literă prefăcîndu-se într-un important personagiu. . . Un filolog francez a povestit. . . o frumoasă metamorfoză de această natură. HASDEU, I. C. I, 147. Metamorfoza parțială a limbei române de la 1848 încoace. MAIORESCU, CR. II, 273. Pămînt și spațiu își urmează sublimele metamorfoze. MACEDONSKI, O. I, 63. Savantul profesor luă această metamorfoză drept o victorie personală. C. PETRESCU, C. V. 192. Apropiindu-se de malul pădurii, cei trei constatară o metamorfoză. . . miraculoasă. CĂLINESCU, S. 762. – Scris și: metamorfosă. – Pl.: metamorfoze. – Și: (învechit, rar) metamórfosi subst. – Din fr. métamorphose. – Metamorfosi < it. metamorfosi.