12 intrări

100 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEI, (1) s. m., (2) meiuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ◊ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.

mei s [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 2862/12 / Pl: (3, 6) ~uri, ~ie / E: ml milium, -ii] 1 (Șîc ~-mărunt, ~-românesc, ~-păsăresc) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite Si: (reg) mălai, părâng, păsat (Panicum miliaceum). 2 (Îc) ~-mărunt (sau ~-păsăresc) Varietate de mei (1) cu florile dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă Si: meișor (Panicum capilare). 3 (Prc; csc) Semințe de mei (1), folosite în trecut ca hrană pentru oameni, azi mai ales pentru păsări Si: (reg) păsat. 4 (Rar; îe) Cât ai zice ~ Într-o clipă Si: cât ai zice pește. 5 (Rar; îs) Gol ~ Foarte sărac. 6 (Pex) Meiște. 7 (Reg; îc) ~-păsăresc Plantă erbacee cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii, foarte lucitoare (Lithospermum officinale). 8 (Bot; reg; îc) ~-păsăresc (sau ~-nebun) Mohor (Setaria verticillata și viridis). 9 (Bot; reg; îc) ~-tătăresc Mătură (Sorghum vulgare). 10 (Bot; reg; îc) ~-pădureț (sau ~-sălbatic) Meișor (Milium effusum). 11 (Bot; reg; îc) ~-lung sau ~ul-canarilor larba-canarașului (Phalaris canariensis).

MEI subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ◊ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.

MEI, (2) meiuri, s. n. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor cu inflorescența ramificată, cu semințe mici, făinoase, cultivată în trecut ca cereală, iar azi mai ales ca nutreț pentru vite și păsări (Panicum miliaceum); mălai, păsat. Mălaiul, păsatul sau meiul se cosește după ce i s-au secerat spicele. PAMFILE, A. R. 150. Atît soldații cît și ofițerii sau boierii aveau de la stăpînire pe fiecare zi mertic de carne, de pîne de grîu sau de mei și de lumînări. BĂLCESCU, O. I 16. Cine se teme de vrăbii nu seamănă mei. Flămîndul codri visează și vrabia mei.Expr. Cît ai zice mei v. zice. ◊ Compuse: mei-păsăresc = plantă erbacee cu frunze cu perișori, cu flori mici alb-gălbui și cu fructe în formă de boabe pietroase, mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-mărunt = plantă asemănătoare cu meiul-păsăresc, cu florile dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă (Panicum capillare). 2. (Mai ales la pl.) Lan, holdă cultivată cu această plantă. Iote-l, ăsta e. Acolea, între meiurile alea și porumbari. DUMITRIU, V. E. 124. Cei ce muncesc cîmpul, să vadă de grîne, de meiuri, de cartofi, de toate. VISSARION, B. 195.

MEI ~ m. 1) Plantă erbacee furajeră din familia gramineelor, cu semințe mici, ovale, care se folosesc în alimentație. 2) Semințele acestei plante folosite ca hrană pentru vite și păsări. /<lat. milium

meĭ m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. mĭlium, pop. mellium, it. miglio, pv. meilh, fr. mil și millet, cat. mill, sp. mijo, pg. milho). O plantă graminee care face niște boabe sferice de 2-3 milimetri, originară din Asia (panicum miliáceum). Alte varietățĭ de meĭ maĭ sînt: meĭu păsăresc (panicum capilláre, originar din America de nord), păringu saŭ dughia, bursoaca saŭ mohoru saŭ costreĭu, sămînța de canarĭ ș. a. (În ainte de introducerea popușoĭuluĭ, meĭu era cerealu din care se făcea mămăliga și constituĭa nutrimentu principal al Românilor și, maĭ în ainte, al Dacilor. El și varietățile luĭ îs excelente plante de nutreț. Curățate de coajă, se numește pîsat. V. pasat și mălaĭ). Meĭ tătăresc (numit și bălur, costreĭ, mătură și sorgo), altă graminee, de forma popușoĭuluĭ, dar ceva maĭ înaltă, din ale căreĭ vîrfurĭ se fac măturĭ și ale căreĭ semințe se daŭ ca mîncare păsărilor (sorgum vulgare saŭ holcus sorgum, cu varietatea sorgum halepense saŭ holcus [orĭ andropógon] halepensis). V. gaolian.

MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele.Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului. 3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea.

MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele.Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului. 3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea.

meu, mea pps, aps [At: PSALT. HUR. 50r/10 / Nom: (enclitic, la ms, pop) -miu, -mio; G-D: (enclitic, la fs) -mei, (pop) -mii / Pl: mei, mele / E: ml meus, mea, meum] 1 pps Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor, precum și numele acestuia A mea e mai bună. 2 pps (După verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.; îlav) Pe-a mea După dorința sau după părerea vorbitorului. 3 pps Soț sau soție a persoanei care vorbește. 4 pps (Îf ai mei) Familie sau rude ale vorbitorului. 5 pps (Îf ale mele) Lucruri personale, proprietate, avut al vorbitorului. 6 pps (Îaf) Indică preocupări, obiceiuri ale vorbitorului. 7-9 aps Determină numele obiectului și ține locul posesorului, indicând (posesiunea) (apartenența sau) dependența. 10 aps Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. 11 aps (Fam; în stilul oral narativ) Despre care am vorbit mai înainte. 12 aps Care este spus, îndeplinit, săvârșit de vorbitor Greșeala mea.

MEU, MEA, mei, mele, adj. și pron. pos. (Precedat de art. «al», «a», «ai», «ale» cînd e pronume, cînd stă ca adjectiv înaintea substantivului, cînd se află pe lîngă un substantiv nearticulat sau este separat de substantiv printr-un alt cuvînt) 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului, de care vorbitorul este legat printr-o relație de proprietate: a) adjectiv. Căluțul meu nu-i dintre cei voinici și bine hrăniți. SADOVEANU, Z. C. 20. Mi-e teamă că are să mă întrebe ce caut eu între ei, în hainele mele. SAHIA, N. 17. Alta nu-i de făcut, decît să înșomoltăcim (= învelim) motanul ista al meu cu niște petece. CREANGĂ, P. 174; b) pronume. Ei au totuși hainele lor; eu pe-ale mele nu le am. SADOVEANU, Z. C. 31. Să știu eu atunci – de-oi ajunge cu sănătate – ce-i al tău și ce-i al meu. CREANGĂ, P. 152. 2. (Indică dependența, legătura de filiație, înrudire, prietenie, vecinătate etc.) a) Adjectiv. E un bun prietin al meu, cu care am petrecut ani frumoși. SADOVEANU, Z. C. 14. Tatăl meu era arendașul trupului de moșie Dideștii. GALACTION, O. I 7. Mă topesc d-a-n picioarele de dorul părinților mei. ISPIRESCU, E. 8. ◊ (Cu valoare afectivă, însoțind un vocativ) Mergi cu bine, fătul meu. CREANGĂ, P. 185. (Franțuzism, însoțind vocativul «doamnă» sau «domnule») Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47. ◊ (Enclitic, numai la sg., pe lîngă un nume de rudenie sau un nume indicînd orice raporturi sociale, substantivul și pronumele uneori fiind invariabile) Își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 16. Ia, acum cred eu frăține-meu. CREANGĂ, P. 188. Eu, lele, de dorul tău Nu poci sluji domnu-meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. ◊ (Cu flexiunea trecută asupra adjectivului) La masă, povestesc noră-mei fapta mea caritabilă. C. PETRESCU, Î. II 185. b) Pronume. Și cîtu-i satu mereu, Nu-i bădiță ca al meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. ◊ (Precedat de prep. «de» sau «dintre», partitiv) A lucrat la d-ta un prieten de-al meu, Sachelarie. C. PETRESCU, Î. I 284. Că-s două surori d-a mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193. ♦ (La m. pl.) Familia de care ține vorbitorul, rudele, prietenii, partizanii persoanei care vorbește. Are să iasă și mama și ai mei și vor întreba: ce-o fi lucrat de mîna lui Bozan din toate astea? SAHIA, N. 30. Ai mei pierduți sînt, pașă, toți. COȘBUC, P. I 109. Acolo nu mai mi-e frică: sînt între ai mei! CARAGIALE, O. I 97. ◊ (La m. sg.) Soțul persoanei care vorbește. Mie mi-a spus al meu [bărbat] că nu l-a mai văzut. DELAVRANCEA, la TDRG. 3. Care ține de cel ce vorbește; care îi este propriu, caracteristic: a) adjectiv. Frumoasă cît eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot Cu mintea mea. COȘBUC, P. I 57. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborît cu-al meu senin Și m-am născut din ape. EMINESCU, O. I 170. Cu-a mea inimă amară Sufletu-mi s-au învrăjbit! ALECSANDRI, P. A. 38; b) pronume. Omul ăsta își joacă viața.Nu și-o joacă pe a lui, Fănică, o joacă pe a mea. CARAGIALE, O. I 131. Dorul tău, bade, ș-al meu De și-ar face-un pod mereu, Pod mereu pîn' la Brașeu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. ♦ (La f. pl.) Treburile (preocupările, obiceiurile, părerile, cusururile) persoanei care vorbește. Oi fi avînd și eu ale mele, dar nu sînt cum credeți. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Expr. A rămîne (sau a fi) pe-a mea = a rămîne (sau a fi) așa cum vreau eu, așa cum zic eu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea se agravează, vorbi beizade Alecu încruntînd sprînceana. SADOVEANU, Z. C. 20. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) De-ar iubi bădița zece, De dorul meu tot nu-i trece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 154. Nime grija mea n-o are. id. ib. 450. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului, de care acesta se ocupă în acel moment. Dar omul meu a isprăvit de scris. CARAGIALE, O. II 300. Dacă strămoșii tăi cu tine semăna, Negreșit era proști cîți lor se închina, Răspunse tigrul meu. ALEXANDRESCU, M. 324.

MEU1 mea (mei, méle) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor, precum și numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ◊ Pe-a mea după cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea

MEU2 mea (mei, méle) adj. pos. 1) Care aparține vorbitorului. Cartea mea. 2) Care se află într-un anumit raport (de rudenie, de prietenie etc.) cu cel ce vorbește. Fratele meu e la serviciu. /<lat. meus, mea

meiu n. 1. plantă originară din Azia, din fam. gramineelor, cu bobițe gălbui: cotorul ei și semințele-i necojite servă de nutreț vitelor, iar descojite ca nutriment oamenilor (Panicum miliaceum): din meiu se face braga. Meiul a fost hrana locuitorilor din țările române până la finele sec. XVII-lea, când fu înlocuit cu porumbul; el mai poartă în Mold. numele de mălaiu, iar în Tr. cel de parinc sau păsat; meiu păsăresc, mohor; meiu tătăresc, mature; 2. bobitele acestei plante ce servă de nutreț mai ales păsărilor. [Lat. MILIUM].

meiu! int. cât ai zice meiu, într’o clipă ISP. [V. miau].

meu pron. exprimă o posesiune: lucrul meu. [Lat. MEUS].

mea, pron. posesiv f. d. meŭ (lat. mea): casa mea, casele mele.

meŭ (est) și mĭeŭ (vest), mea pron. posesiv de pers. întîĭa, pl. meĭ (vest mĭeĭ), mele (lat. méus, méa, it. sp. mio, mia, sard. cat. meu, mia, pv. mieu, mia, pg. meu, minha). Steagu meŭ, țara mea, acest steag e al meŭ, această țară e a mea. Enclitic la sing. (numaĭ cu numele de rudenie): frate-meŭ, soră-mea saŭ sor’mea, luĭ frate-meŭ, sor’miĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mei (de-ai ~) etc. prep. + pr. m. pl./de-al meu etc. prep. + pr. m. sg. (un prieten de-ai mei/de-al meu)

!fiu-miu/-tu/-su (pop., fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui fiu-miu/-tu/-su

!mele (de-ale ~) etc. prep. + pr. f. pl./de-a mea etc. prep. + pr. f. sg. (o prietenă de-ale mele/de-a mea)

!-meu (fam.)/-miu (pop.) (după nume de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu, g.-d. art. lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (soră-mea), g.-d. -mii (soră-mii)

!fiică-mea (-ta, -sa) (fii-) s. f. + adj. pr., g.-d. fiică-mii (-tii, -sii)

fiu-miu/fii-miu (-tu, -su) (pop., fam.) s. m. + adj. pr.

*frate-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui frate-meu (-tău, -său)

frățâne-meu (-tău, -său) (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui frățâne-meu (-tău, -său)

*mătușă-mea (-ta, -sa) (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. mătușă-mii (-tii, -sii)

!meiul-canarilor (plantă) s. m. art.

mele1/ale mele1 v. meu1/al meu1

meu2 (al ~) pr. m. (prietenul tău e medic, al meu e profesor), pl. ai mei, g.-d. alor mei; f. a mea, pl. ale mele, g.-d. alor mele

meu1/al meu1 adj. pr. m. (prietenul meu/un prieten al meu, al meu prieten; prietenului meu/unui prieten al meu), pl. mei/ai mei (prietenii mei/niște prieteni ai mei, ai mei prieteni; prietenilor mei/unor prieteni ai mei); f. mea/a mea (prietena mea/o prietenă a mea, a mea prietenă), g.-d. mele/a mele (prietenei mele/unei prietene a mele), pl. mele/ale mele (prietenele mele/niște prietene ale mele, ale mele prietene; prietenelor mele, unor prietene ale mele)

-meu/-miu (fam., pop., numai după nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maică-mea), g.-d. -mii (maică-mii)

nevastă-mea (-ta, -sa) (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. nevesti-mii (-tii, -sii)

noră-mea (-ta, -sa) (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. noră-mii (-tii, -sii)

soacră-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., pr., g.-d.-art. soacră-mii (-tii, -sii)

tată-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr.

tătâne-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr.

meu (precedat de al) pr. m., pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. sg. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle

meu/al meu adj. m., pl. mei/ ai mei; f. sg. mea/a mea, g.-d. méle/a méle, pl. méle/ale méle (și: -meu m. sg., -mea f. sg., -mii/-mei g.-d. f. sg., în îmbinări ca fráte-meu, sóră-mea)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEI s. (BOT.) 1. (Panicum miliaceum) (reg.) părâng, păsat, (Mold. și Transilv.) mălai. 2. (reg.) păsat. (Dă ~ la păsări.) 3. mei-păsăresc = a) (Lithospermum officinale) (reg.) mărgelușă, (înv.) mălăcel; b) (Setaria verticillata) dughie, mohor, (reg.) bursoacă.

MEI s. (BOT.) 1. (Panicum miliaceum) (reg.) părîng, păsat, (Mold. și Transilv.) mălai. 2. (reg.) păsat. (Dă ~ la păsări.) 3. mei-păsăresc = a) (Lithospermum officinale) (reg.) mărgelușă, (înv.) mălăcel; b) (Setaria verticillata) dughie, mohor, (reg.) bursoacă.

MEI-LÚNG s. v. iarba-cănărașului.

MEIUL-CANÁRILOR s. v. iarba-cănărașului.

MEU adj. (ca pl. al modestiei) nostru. (Cartea ~ s-a bucurat de succes.)

meiul-canarilor s. v. IARBA-CĂNĂRAȘULUI.

MEU adj. (ca pl. al modestiei) nostru. (Cartea ~ s-a bucurat de succes.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

méi (méiuri), s. n. – O anumită graminee (Panicum miliaceum). – Var. meiu. mr. mel’u, megl., istr. mel’. Lat. mĭlium (Pușcariu 1056; Candrea-Dens., 1079; REW 5572), cf. alb. mel (Meyer 263; Philippide, II, 648), it. miglio, prov. meilh, fr. mil(let), cat. mill, sp. mijo, port. milho.Der. meiat, s. n. (căderea florii la vița de vie), al cărui semantism nu este clar; meișor, s. m. (plante, Panicum capilare, Panicum sanguinale, Milium effusum); meiște, s. f. (cultură de mei).

méu (-éa), adj. și pron. pos.Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mío. Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Mélanges, 173), sau, mai curînd, cu pl. mei. Fără îndoială, datorită unui obicei neîntemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe mieu.

míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

méi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee din fam. gramineelor (Panicum miliaceum). Cultură tradițională în satele din zona Maramureș până la apariția porumbului (Dăncuș, 1986: 40). – Lat. milium (pop. mellium) „mei” (Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

méi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee din fam. gramineelor (Panicum miliaceum). Cultură tradițională în satele din zona Maramureș până la apariția porumbului (Dăncuș 1986: 40). – Lat. milium „mei”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEI subst. 1. Meiu, Neagoe (Glos); – zis și Meiotă (17 B II 394). 2. + -a: Meia și Meița tt. (Mus). 3. + -ică: Meica b. (Sd V 533, XVI; 16 A IV 81); – răzeș (17 A IV; Sur IV); Meescu, M. (Scan). 4. + -ilă: Meilești s. 5. + -otă: Meiotă, Leca (Giur 93); Meiot = Meiut, N. (17 B I 413), zis și Meinot, N. (17 B II 196, 367,). 5. Meiroșu, Șerban (î Div).

A HORSE! A HORSE! MY KINGDOM FOR A HORSE (engl.) un cal! un cal! (dau) regatul meu pentru un cal – Shakespeare, „Richard al III-lea”, act. V, scena 4. Cuvinte rostite de Richard al III-lea, înfrânt și încolțit, în bătălia de la Bosworth. Ele subliniază rolul hotărâtor, în anumite momente, al unui lucru căruia de obicei nu i se acordă importanță.

ANNO... AETATIS SUAE (lat.) în anul... vârstei mele – Formulă utilizată în inscripții funerare, pe tablouri etc.

DIXI (ET SALVAVI ANIMAM MEAM) (lat.) am spus (și mi-am mântuit sufletul) – Formulă rostită de filozofi și de juriști la încheierea argumentărilor și a pledoariilor. Prin ea se subliniază că ai spus tot ce ai avut de spus.

TU QUOQUE, FILI MI? (lat.) și tu, fiul meu? – Suetoniu, „De viris illustrisibus”, 40, 8. Exclamața plină de amărăciune și de reproș a lui Cezar când a zărit printre ucigașii săi pe fiul său adoptiv Brutus. Dezamăgire în fața unui act neașteptat de infidelitate din partea unei persoane foarte apropiate.

PANICUM L., MEI, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile mai călduroase, ale Terrei, cca 490 specii, anuale sau perene, cu aspect diferit. Tulpină cilindrică, fistuloasă, articulată. Frunze dispuse altern, sesile, cu lamina îngustată (cu nervuri paralele), vagina aspru-păroasă. Flori așezate în spiculețe turtite care, la rîndul lor, sînt dispuse în panicule pendente. Fiecare spiculeț are la bază 3 glume, dintre care cea externă foarte mică.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dă-te-n fața mea! expr. (cart.) joacă cu mine!

păcatele mele! expr. vai de mine!

unde pălăria / pielea mea? expr. unde naiba?

Intrare: Mei
nume propriu (I3)
  • Mei
Intrare: mei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei
  • meiul
  • meiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mei
  • meiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mei (lan)
mei2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei
  • meiul
  • meiu‑
plural
  • meiuri
  • meiurile
genitiv-dativ singular
  • mei
  • meiului
plural
  • meiuri
  • meiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mei-lung
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei-lung
  • meiul-lung
plural
genitiv-dativ singular
  • mei-lung
  • meiului-lung
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mei-nebun
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei-nebun
  • meiul-nebun
plural
genitiv-dativ singular
  • mei-nebun
  • meiului-nebun
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mei-pădureț
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei-pădureț
  • meiul-pădureț
plural
genitiv-dativ singular
  • mei-pădureț
  • meiului-pădureț
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mei-păsăresc
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei-păsăresc
  • meiul-păsăresc
plural
genitiv-dativ singular
  • mei-păsăresc
  • meiului-păsăresc
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mei-sălbatic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei-sălbatic
  • meiul-sălbatic
plural
genitiv-dativ singular
  • mei-sălbatic
  • meiului-sălbatic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mei-tătăresc
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei-tătăresc
  • meiul-tătăresc
plural
genitiv-dativ singular
  • mei-tătăresc
  • meiului-tătăresc
plural
vocativ singular
plural
Intrare: meiul-canarilor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meiul-canarilor
plural
genitiv-dativ singular
  • meiului-canarilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: meu (adj.)
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P73)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • meu
  • mea
plural
  • mei
  • mele
genitiv-dativ singular
  • meu
  • mele
plural
  • mei
  • mele
Intrare: meu (pron.)
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P73)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • meu
  • mea
plural
  • mei
  • mele
genitiv-dativ singular
  • meu
  • mele
plural
  • mei
  • mele
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mei, meiurisubstantiv neutru

  • 1. Meiște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: meiște
    • format_quote Iote-l, ăsta e. Acolea, între meiurile alea și porumbari. DUMITRIU, V. E. 124. DLRLC
    • format_quote Cei ce muncesc cîmpul, să vadă de grîne, de meiuri, de cartofi, de toate. VISSARION, B. 195. DLRLC
etimologie:

meisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite (Panicum miliaceum). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mălaiul, păsatul sau meiul se cosește după ce i s-au secerat spicele. PAMFILE, A. R. 150. DLRLC
    • format_quote Atît soldații cît și ofițerii sau boierii aveau de la stăpînire pe fiecare zi mertic de carne, de pîne de grîu sau de mei și de lumînări. BĂLCESCU, O. I 16. DLRLC
    • format_quote Cine se teme de vrăbii nu seamănă mei. Flămîndul codri visează și vrabia mei. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă (Panicum capillare). DEX '09 DEX '98
      sinonime: meișor
    • chat_bubble Cât ai zice mei. DLRLC
etimologie:

mei-lungsubstantiv masculin

mei-nebunsubstantiv masculin

mei-pădurețsubstantiv masculin

mei-păsărescsubstantiv masculin

  • 1. Plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale). DEX '09 DLRLC
    sinonime: mohor

mei-sălbaticsubstantiv masculin

mei-tătărescsubstantiv masculin

meiul-canarilorsubstantiv masculin articulat

meu, meapronume posesiv, adjectiv posesiv

adjectiv posesiv
  • 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cartea mea e bună. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Căluțul meu nu-i dintre cei voinici și bine hrăniți. SADOVEANU, Z. C. 20. DLRLC
    • format_quote Mi-e teamă că are să mă întrebe ce caut eu între ei, în hainele mele. SAHIA, N. 17. DLRLC
    • format_quote Alta nu-i de făcut, decît să înșomoltăcim (= învelim) motanul ista al meu cu niște petece. CREANGĂ, P. 174. DLRLC
  • 2. Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tatăl meu este doctorul spitalului. DEX '09
    • format_quote E un bun prietin al meu, cu care am petrecut ani frumoși. SADOVEANU, Z. C. 14. DLRLC
    • format_quote Tatăl meu era arendașul trupului de moșie Dideștii. GALACTION, O. I 7. DLRLC
    • format_quote Mă topesc d-a-n picioarele de dorul părinților mei. ISPIRESCU, E. 8. DLRLC
    • format_quote Mergi cu bine, fătul meu. CREANGĂ, P. 185. DLRLC
    • format_quote franțuzism Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47. DLRLC
    • 2.1. Enclitic, este folosit numai la singular, pe lângă un nume de rudenie sau un nume indicând orice raporturi sociale, substantivul și pronumele uneori fiind invariabile. DLRLC
      • format_quote Își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 16. DLRLC
      • format_quote Ia, acum cred eu frăține-meu. CREANGĂ, P. 188. DLRLC
      • format_quote Eu, lele, de dorul tău Nu poci sluji domnu-meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. DLRLC
      • format_quote La masă, povestesc noră-mei fapta mea caritabilă. C. PETRESCU, Î. II 185. DLRLC
  • 3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Glasul meu. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Frumoasă cît eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot Cu mintea mea. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
    • format_quote Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborît cu-al meu senin Și m-am născut din ape. EMINESCU, O. I 170. DLRLC
    • format_quote Cu-a mea inimă amară Sufletu-mi s-au învrăjbit! ALECSANDRI, P. A. 38. DLRLC
  • 4. Indică subiectul, autorul unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Greșeala mea se agravează, vorbi beizade Alecu încruntînd sprînceana. SADOVEANU, Z. C. 20. DLRLC
  • 5. Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mama grija mea o are. DEX '09
    • format_quote De-ar iubi bădița zece, De dorul meu tot nu-i trece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 154. DLRLC
    • format_quote Nime grija mea n-o are. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450. DLRLC
  • 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar omul meu a isprăvit de scris. CARAGIALE, O. II 300. DLRLC
    • format_quote Dacă strămoșii tăi cu tine semăna, Negreșit era proști cîți lor se închina, Răspunse tigrul meu. ALEXANDRESCU, M. 324. DLRLC
etimologie:

meu, meapronume posesiv, adjectiv posesiv

pronume posesiv
  • 1. Precedat de articolul „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A mea e cartea. DEX '09
    • 1.1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului, de care vorbitorul este legat printr-o relație de proprietate. DLRLC
      • format_quote Ei au totuși hainele lor; eu pe-ale mele nu le am. SADOVEANU, Z. C. 31. DLRLC
      • format_quote Să știu eu atunci – de-oi ajunge cu sănătate – ce-i al tău și ce-i al meu. CREANGĂ, P. 152. DLRLC
    • 1.2. Indică dependența, legătura de filiație, înrudire, prietenie, vecinătate etc. DLRLC
      • format_quote Și cîtu-i satu mereu, Nu-i bădiță ca al meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. DLRLC
      • format_quote A lucrat la d-ta un prieten de-al meu, Sachelarie. C. PETRESCU, Î. I 284. DLRLC
      • format_quote Că-s două surori d-a mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193. DLRLC
    • 1.3. masculin (la) plural Înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ai mei au plecat. DEX '09
      • format_quote Are să iasă și mama și ai mei și vor întreba: ce-o fi lucrat de mîna lui Bozan din toate astea? SAHIA, N. 30. DLRLC
      • format_quote Ai mei pierduți sînt, pașă, toți. COȘBUC, P. I 109. DLRLC
      • format_quote Acolo nu mai mi-e frică: sînt între ai mei! CARAGIALE, O. I 97. DLRLC
      • 1.3.1. (la) singular Soțul persoanei care vorbește. DLRLC
        • format_quote Mie mi-a spus al meu [bărbat] că nu l-a mai văzut. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • 1.4. Care ține de cel ce vorbește; care îi este propriu, caracteristic. DLRLC
      • format_quote Omul ăsta își joacă viața. – Nu și-o joacă pe a lui, Fănică, o joacă pe a mea. CARAGIALE, O. I 131. DLRLC
      • format_quote Dorul tău, bade, ș-al meu De și-ar face-un pod mereu, Pod mereu pîn’la Brașeu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. DLRLC
    • 1.5. Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oi fi avînd și eu ale mele, dar nu sînt cum credeți. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic