MEI subst. 1. Meiu, Neagoe (Glos); – zis și Meiotă (17 B II 394). 2. + -a: Meia și Meița tt. (Mus). 3. + -ică: Meica b. (Sd V 533, XVI; 16 A IV 81); – răzeș (17 A IV; Sur IV); Meescu, M. (Scan). 4. + -ilă: Meilești s. 5. + -otă: Meiotă, Leca (Giur 93); Meiot = Meiut, N. (17 B I 413), zis și Meinot, N. (17 B II 196, 367,). 5. Meiroșu, Șerban (î Div).