2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (Rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.

MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (Rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.

mazili [At: (cca 1650) GCR I, 149/3 / Pzi: ~lesc / E: mazil] 1 vt A scoate din scaun pe un domnitor, pe un patriarh etc. Si: a detrona. 2 vt A îndepărta din boierie sau din slujbă pe un boier sau pe un înalt funcționar. 3 vt (Fig) A alunga. 4 vr (Mun; Olt) A se îmbogăți. 5 vr (Mun; Olt) A deveni mofturos.

MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndepărta din domnie, a detrona; a scoate dintr-un post, dintr-o slujbă. Se suia pe scaun și după șapte ani – hait – maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Îl pîrîră la vizirul și izbutiră a-l mazili. BĂLCESCU, O. I 185. Adevăr e c-ai chitit, Pîn-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? ALECSANDRI, P. P. 210. ◊ Refl. pas. Miron șezu în Polonia mai bine de un an pînă cînd se mazili Dumitrașcu Cantacuzino, succesorul Duchii vv. BĂLCESCU, O. I 186. Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman. FILIMON, C. 137. ♦ (Azi, glumeț, cu privire la funcționari) A îndepărta dintr-o funcție, a destitui. E mai de oaie cu șeful; îl mazilesc; să știi că-l mazilesc. DAVIDOGLU, M. 78. ◊ Fig. A alunga, a îndepărta. Tu cați să mă mazilești din inima copilei. ALECSANDRI, T. 1233.

A MAZILÍ ~ésc tranz. 1) A face mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /Din mazil

mazilì v. 1. a destitui, vorbind de Domnii vechiului regim (mai ales din epoca fanariotă): adevăr e cai chitit, pâna nu fi mazilit..? AL.; 2. a revoca, vorbind de un funcționar (din aceeaș epocă): am auzit că sa mazilit ispravnicul de Teleorman FIL.; 3. fig. a alunga, a îndepărta: tu cauți să mă mazilești din inima copilei AL.

MAZÍL, mazili, s. m. 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcție. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcție publică). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoși din funcție. 4. Persoană însărcinată cu strângerea birurilor; vătășel în slujba boierilor, plătit din banii birului. – Din tc. mazul.

MAZÍL, mazili, s. m. 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcție. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcție publică). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoși din funcție. 4. Persoană însărcinată cu strângerea birurilor; vătășel în slujba boierilor, plătit din banii birului. – Din tc. mazul.

mazil [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 9/14 / V: (înv) manz~ / Pl: ~i / E: tc mazul] 1-2 sm, a (Demnitar turc din Imperiul otoman) destituit. 3-4 sm, a (Domn din țările românești) detronat. 5-6 sm, a (Spc) (Boier) care nu are slujbă de stat. 7 sm Persoană care aparținea unui corp de cavalerie alcătuit din boierii rămași fără funcție. 8 sm (În țările românești) Boier de țară descendent al unei vechi famili boierești de rangul al doilea Vz răzeș. 9 sm (În țările românești) Răzeș însărcinat cu execuțiile și cu încasarea birurilor. 10 sm (În țările românești) Vătășel în slujba boierilor, plătit din banii birului. 11 sm (Mun) Ciocoi.

mazilesc, ~ească [At: (a. 1741) URICARIUL, II, 29/20 / Pl: ~ești / E: mazil + -esc] 1 a Care aparține mazililor. 2 a Care se referă la mazili. 3 sma (Reg) Dans popular în ritm de brâu. 4 sfa Melodie după care se execută mazilescul (3).

MAZÍL, mazili, s. m. (Ieșit din uz) 1. Membru al unui rang inferior al boierimii format din boierii rămași fără slujbă și din urmașii acestora, sărăciți cu timpul. Cînd patria era în primejdie, se ridicau mazilii și breslașii. BĂLCESCU, O. I 121. Și l-au pus [la bir] ca pe-un mazil. ALECSANDRI, P. P. 275. Dușmanii mi-l pun la bir, Și nu-l pun ca p-un copil, Ci mi-l pun ca p-un mazil. TEODORESCU, P. P. 325. ◊ (Adjectival) Gloata boierilor mazili și boiernașilor. ODOBESCU, S. I 73. ♦ Domnitor sau înalt demnitar scos din funcție, destituit. Îi dete pecetea împărătească în mîini, spuindu-i că el e mazil. BĂLCESCU, O. II 77. 2. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoși din funcții. (Atestat în forma mazîl) Călărimea sărdarului de mazîli, care se alcătuia din toți boierii ieșiți din slujbă. BĂLCESCU, O. I 14. 3. Om însărcinat cu strîngerea birurilor; vătășel în slujba boierilor, plătit din banii birului. Vătămanul și cîțiva nespălați de mazili se purtau printre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, A. 8. Știa că răzeșii din Gîsca îs cam ai dracului, mai ales că Ciopîrlă era și mazil. CONTEMPORANUL, XV 299. – Variantă: mazîl (IBRĂILEANU, S. 16) s. m.

MAZÂL s. m. v. mazil.

MAZÍL ~i m. ist. 1) Demnitar sau mare demnitar destituit din funcție. 2) Boier mic (fără funcție publică). 3) Cavalerist dintr-o unitate militară constituită din boieri scoși din funcții publice. 4) Slujbaș însărcinat cu strângerea birurilor. /<turc. mazul

mazil a. și m. 1. Domn destituit; 2. boier scos din slujbă și supus la dări: gloata boierilor mazili și a boierinașilor OD.; 3. clasă de contribuabili cari se trăgeau din boierii aflați în neactivitate de serviciu (formând boierimea dela țară): au pus la bir ca pe un mazil POP.; 4. corp de călărime moldovenească alcătuit de toți boierii ieșiți din slujbă sub comanda Serdarului de mazili; 5. un fel de vătășei în slujba boierilor, plătiți din banii birului: cu paznicul, vătămanul și câțiva nespălați de mazili CR. [Turc. mazul, destituit].

mazíl și mazî́l m., pl. (turc. mazul, d. ar. ma’zul, care vine d. ’azl, destituire, ngr. mazilis și mazúlis). Vechĭ. Destituit (vorbind de domnĭ, boĭerĭ și prelațĭ). Boĭer scos din funcțiune și supus biruluĭ. (De la Grigore Ghica, boĭeriĭ s’aŭ împărțit în marĭ saŭ velițĭ [haleá], neamurĭ saŭ titularĭ [paĭa] și mazilĭ, adică boĭerinașĭ de clasa a treĭa, care aŭ fost scutițĭ de vinăricĭ și de dijmărit (Fotino, 2, 155, la Șăin.). Ostaș din corpu de călărime compus din boĭeriĭ ĭeșițĭ din funcțiune și pușĭ supt comanda serdaruluĭ de mazilĭ. (În Munt. și manzîl). Maĭ pe urmă. Urmaș al boĭerilor mazilĭ supus unuĭ bir îndoit, dar nu în cislă cu țăraniĭ, și scutit de beilicurĭ și havalele. Un fel de vătăjel boĭeresc plătit din baniĭ biruluĭ: vornicu cu paznicu, vătămanu și cîțĭ-va nespălațĭ de mazilĭ (Cr.).

2) mazilésc v. tr. (d. mazil). Vechĭ. Azĭ fam. și iron. Destituĭ, revoc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mazilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 mazileáscă

mazilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 sg. și pl. mazileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAZILÍ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.

arată toate definițiile

Intrare: mazili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mazili
  • mazilire
  • mazilit
  • mazilitu‑
  • mazilind
  • mazilindu‑
singular plural
  • mazilește
  • maziliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mazilesc
(să)
  • mazilesc
  • mazileam
  • mazilii
  • mazilisem
a II-a (tu)
  • mazilești
(să)
  • mazilești
  • mazileai
  • maziliși
  • maziliseși
a III-a (el, ea)
  • mazilește
(să)
  • mazilească
  • mazilea
  • mazili
  • mazilise
plural I (noi)
  • mazilim
(să)
  • mazilim
  • mazileam
  • mazilirăm
  • maziliserăm
  • mazilisem
a II-a (voi)
  • maziliți
(să)
  • maziliți
  • mazileați
  • mazilirăți
  • maziliserăți
  • maziliseți
a III-a (ei, ele)
  • mazilesc
(să)
  • mazilească
  • mazileau
  • mazili
  • maziliseră
Intrare: mazil
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazil
  • mazilul
  • mazilu‑
plural
  • mazili
  • mazilii
genitiv-dativ singular
  • mazil
  • mazilului
plural
  • mazili
  • mazililor
vocativ singular
  • mazilule
  • mazile
plural
  • mazililor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazâl
  • mazâlul
  • mazâlu‑
plural
  • mazâli
  • mazâlii
genitiv-dativ singular
  • mazâl
  • mazâlului
plural
  • mazâli
  • mazâlilor
vocativ singular
  • mazâlule
  • mazâle
plural
  • mazâlilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mazili

  • 1. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi familiar) a destitui dintr-o funcție pe cineva.
    exemple
    • Se suia pe scaun și după șapte ani – hait – maziliți. ALECSANDRI, T. 47.
      surse: DLRLC
    • Îl pîrîră la vizirul și izbutiră a-l mazili. BĂLCESCU, O. I 185.
      surse: DLRLC
    • Adevăr e c-ai chitit, Pîn-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? ALECSANDRI, P. P. 210.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Miron șezu în Polonia mai bine de un an pînă cînd se mazili Dumitrașcu Cantacuzino, succesorul Duchii vv. BĂLCESCU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman. FILIMON, C. 137.
      surse: DLRLC
    • E mai de oaie cu șeful; îl mazilesc; să știi că-l mazilesc. DAVIDOGLU, M. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • mazil
    surse: DEX '98 DEX '09

mazil mazâl

  • 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îi dete pecetea împărătească în mîini, spuindu-i că el e mazil. BĂLCESCU, O. II 77.
      surse: DLRLC
  • 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcție publică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Cînd patria era în primejdie, se ridicau mazilii și breslașii. BĂLCESCU, O. I 121.
      surse: DLRLC
    • Și l-au pus [la bir] ca pe-un mazil. ALECSANDRI, P. P. 275.
      surse: DLRLC
    • Dușmanii mi-l pun la bir, Și nu-l pun ca p-un copil, Ci mi-l pun ca p-un mazil. TEODORESCU, P. P. 325.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Gloata boierilor mazili și boiernașilor. ODOBESCU, S. I 73.
      surse: DLRLC
  • 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoși din funcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Călărimea sărdarului de mazîli, care se alcătuia din toți boierii ieșiți din slujbă. BĂLCESCU, O. I 14.
      surse: DLRLC
  • 4. Persoană însărcinată cu strângerea birurilor; vătășel în slujba boierilor, plătit din banii birului.
    surse: DEX '09 DEX '98 2 exemple
    exemple
    • Vătămanul și cîțiva nespălați de mazili se purtau printre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, A. 8.
      surse: DLRLC
    • Știa că răzeșii din Gîsca îs cam ai dracului, mai ales că Ciopîrlă era și mazil. CONTEMPORANUL, IV 299.
      surse: DLRLC

etimologie: