MATEMATIC², -Ă, matematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale (cu ajutorul raționamentului deductiv). 2. Adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, lat. mathematica.

matematec sm vz matematic¹

matematic¹ sm [At: CHEIA ÎN. 91^r/25 / V: (înv) ~tim~ (S și: mathim~), ~tec / Pl: ~ici / E: ngr μαθηματικός, it matematico, lat mathematicus, ger Mathematicus] (Înv) 1 Matematician. 2 Astrolog.

matematic², ~ă [At: MN (1836) 51²/7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mathématique, it matematico, ger mathematisch] 1 a Care aparține matematicii Si: (înv) matematicesc (1). 2 a Referitor la matematică Si: (înv) mcitematicesc (2). 3 a Bazat pe principiile matematicii Si: (înv) matematicesc (3). 4 sna Spațiu al cunoașterii unde acționează legile matematicii (1). 5 av Exact.

matematică sf [At: AMFILOHIE, G. 7/19 / V: (înv) ~tim~ (S și: mathim~) / G-D: ~icii, (rar) ~ticei / Pl: ~ici / E: ngr μαθηματιкή, lat mathematica, it matematica, fr mathématique] 1 (Șip) Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale prin raționament deductiv. 2 (Pex) Obiect de învățământ la care se studiază matematica (1).

matimatic sm vz matematic¹

matimatică sf vz matematică corectat(ă)

MATEMATIC², -Ă, matematici, -ce, adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, it. matematico.

MATEMATICĂ, matematici, s. f. Știință care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale (cu ajutorul raționamentului deductiv). – Din lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica.

MATEMATIC, -Ă, matematici, -e, adj. Care se referă la matematică, de matematică, bazat pe principiile matematicii. Analiză matematică. ▭ Dionis făcea c-un. creion un calcul matematic. EMINESCU, N. 35. ♦ Fig. Precis, riguros, exact.

MATEMATICĂ, matematici, s. f. Știința care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale. Fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. EMINESCU, N. 52. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. GHICA, A. 512.

MATEMATIC, -Ă adj. Referitor la matematică, bazat pe matematică. ♦ adv. Exact, precis, riguros. [Cf. fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch < lat. mathematicus].

MATEMATICĂ s.f. Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale. [Cf. lat. mathematica, it. matematica, fr. mathématique].

MATEMATIC, -Ă I. adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii. ◊ (adv.) exact, precis, riguros. II. s. f. știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale cu ajutorul raționamentului deductiv, entitățile de natură abstractă, precum și relațiile dintre acestea. (< fr. mathématique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica)

MATEMATIC² adv. Cu mare precizie. /<fr. mathématique, it. matematico

MATEMATIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de matematică; bazat pe principiile matematicii. 2) Care vădește o exactitate riguroasă. Precizie ~că. /<fr. mathématique, it. matematico

MATEMATICĂ ~ci f. Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale, ce pot fi calculate și măsurate. [G.-D. matematicii] /<lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica

matematic a. 1. relativ la matematice; 2. fig. riguros, exact. ║ m. cel ce știe sau profesează matematicile.

matematìce f. pl. știintă ce are de obiect mărimile măsurabile. Numele de matematice a fost în special rezervat aritmeticei (număr), geometriei (întindere) si mecanicei (forță), cari, din cauza preciziunii lor, sunt considerate ca științe prin excelență.

*matemátic, -ă adj. (vgr. mathematikós, d. máthema, știință, mantháno, învăț). Relativ la matematică: științe matematice. Fig. Perfect riguros, exact, precis: preciziune matematică. S. m. și f. Persoană care știe matematica. S. f. Știința care se ocupă de proprietățile mărimiĭ întru cît poate fi calculată saŭ măsurată (aritmetica, algebra, geometria, trigonometria ș. a.): a studia matematica saŭ matematicile (după cum subînțelegĭ știința saŭ științele). Matematica pură, matematica abstractă (algebra, geometria). Matematica mixtă saŭ aplicată, care consideră proprietățile mărimiĭ în oarecare corpurĭ saŭ subĭecte (astronomia, mecanica). Fizica matematică, aceĭa în care legile fizice-s traduse pin ecŭațiunĭ. Adv. În mod matematic, absolut precis: a calcula matematic.

matematic² (matematician) (înv.) s. m., pl. matematici

matematic¹ adj. m., pl. matematici; f. matematică, pl. matematice

matematică (știință) s. f., g.-d. art. matematicii; pl. matematici; abr. (fam.) mate

matematic¹ adj. m., pl. matematici; f. matematică, pl. matematice

matematic² (matematician) (înv.) s. m., pl. matematici

matematică (știință) s. f., g.-d. art. matematicii; pl. matematici

matematic (matematician) s. m., pl. matematici

matematic adj. m., pl. matematici; f. sg. matematică, pl. matematice

matematică (știința) s. f., g.-d. art. matematicii; pl. matematici

matematică, pl. matematici

matematică, -ci.

MATEMATIC, -Ă adj. (cf. fr. mathématique, it. matematico, lat. mathematicus): în sintagma lingvistică matematică (v.).

GAZETA MATEMATICĂ, revistă lunară de specialitate, care apare la București începând cu 15 sept. 1895, din inițiativa unui colectiv de ingineri condus de I.M. Ionescu.

MATEMÁTICĂ (< fr., lat., it.) s. f. Știință care studiază, cu ajutorul raționamentului deductiv, proprietățile entităților de natură abstractă (ex. numere, puncte, mulțimi etc.), precum și relațiile dintre acestea. Noțiunile cu care operează matematica sunt obținute prin abstractizarea proprietăților calitative specifice ale obiectelor și fenomenelor din lumea înconjurătoare, nedepinzând deci de conținutul concret al acestora. Definirea noțiunilor și a relațiilor dintre ele se face cu precizie maximă, iar concluziile și rezultatele la care se ajunge sunt valabile numai dacă au fost riguros demonstrate. V. algrebră, analiză, geometrie.

MATEMATIC adj. (înv.) matematicesc. (Operație ~.)

MATEMATIC adv. v. exact, fix, precis, punct.

MATEMATIC s. v. astrolog, matematician.

matematic¹ s.m. (înv.) 1 v. Matematician. 2 (astrol.) v. Astrolog. Cititor în stele.

matematic², -ă adj., adv. fig. 1 adj. exact, precis, riguros. Formularea unei legi trebuie să fie matematică. 2 adv. (modal; cu determ. temporale introduse prin prep. „la”) exact, fix, precis, punct. Și-au stabilit întâlnirea matematic la ora 7 seara.

matematică s.f. <fam.> mate. S-a pregătit temeinic pentru teza de la matematică.

matematic s. v. ASTROLOG. MATEMATICIAN.

matematic adv. v. EXACT. FIX. PRECIS. PUNCT.

MATEMATIC adj. (înv.) matematicesc. (Operație ~.)

MATEMÁTEC s. m. v. matematic¹.

MATEMATIC ², -Ă adj. Care se referă la matematică, de matematică, bazat pe principiile matematicii; (învechit) matematicesc. Cf. URSU, T. Ș. 233. Calcul matematic. MN (1836), 51 ²/7, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35, cf. 33, BARCIANU. Maxwell a clădit. . . o teorie matematică revoluționară. CIȘMAN, FIZ. II, 557. Studiul matematic al mecanismelor. . . cuprinde trei probleme însemnate. CONTEMP. 1956, nr. 484, 5/5. ◊ Analiză matematică v. a n a l i z ă. ◊ (Substantivat) A redus matematicul la logic, instaurînd astfel un logicism pur al științelor formale. JOJA, S. L. 351. ♦ (Adverbial) Precis, exact, riguros. Din practica fabricației industriale, se știe că o piesă nu poate fi executată precis matematic, cu dimensiunile indicate în desen. IOANOVICI, TEHN. 368, cf. PREDA, R. 110. - Pl.: matematici, -ce. – Din ngr. ματηματικός, fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch.

MATEMATIC¹ s. m. (Învechit) Matematician. Carele om iaste orator, filosof, teoliog, astroliog, matematec. CHEIA ÎN. 91^r/25. Ca purtarea de grije și cu ajutoriul de un ales mathimatic și plin de alte învățături, s-au curățit și s-au îndreptat după chipul cum să vede. AMFILOHIE, G. [prefață] 3/10, cf. [prefață] 6/17. Matematicul știe cît de mult prav trebuie să fie ca să arunce ghemul de fier la o mie sau la mai mulți pași. MICU, L. 6/16. Arhimed matematicul, acolo la Siracuza, fără foc, au ars corăbiile vrăjmașilor. MOLNAR, RET. 5/5. Galileu, matematicul cel prea vestit. ȘINCAI, ÎNV. 55. Să să facă un bun. . . matematic. GOLESCU, Î. 139. S-arate că-i autor, E jurist, literator, E matimatic, himic, Teolog și bun fizic. MUMULEANU, C. 103/21. După calculul unui matematic de atunci, venitul anual al sultanului se compunea din șasezeci butoaie mari cu aur. HASDEU, I. V. 70. Cerna, tînărul poet- filozof, distins matematic și mare meloman. CARAGIALE, O. VII, 151. Avea o demnitate înnăscută în toate mișcările sale și. . . era și un bun matematic. XENOPOL, I. R. V, 63. ♦ Astrolog. Vrăjitu-i-au un matematic. . . și au zis că va muri curund. N. COSTIN, L. 151. - Pl.: matematici.- Și: matimátic (scris și mathimatic), matemátec s. m. – Din ngr. ματηματικός, it. matematico, lat. mathematicus, germ. Mathematicus.

MATEMATICĂ s. f. (Uneori la pl. cu înțeles de sg.) Știință care studiază obiecte abstracte deduse din experiență, precum și funcțiile și relațiile lor ; p. e x t. obiectul de învățămînt respectiv. Așăzară școale. . . de mathimatică și de astronomie. AMFILOHIE, G. [prefață] 7/19. În limba românească să se învețe:. . . istoria, matimatica, moralul, economia pamîntească și politicească (a. 1 828). URICARIUL, VII, 180/7. Să orînduiască din fieșcare Prințipat cîte o persoană cu știință dă mathimatică (a. 1842). DOC. EC. 769. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 512. Învață matematicile sub vestitul Bernoully. NEGRUZZI, S. II, 143, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. EMINESCU, N. 52. Capitală, studii, predispozițiuni directe spre matematică. BACOVIA, O. 241. Deunăzi, dascălul nostru de matematici s-a coborît pe scări val-vîrtej. I. BOTEZ, I, 46, cf. 84. Orientîndu-mă de la franceză, greacă și matematici spre acest continent al necunoscutului, m-am cufundat spre noutatea lui cu deliciu. SADOVEANU, O. XVI, 421. Dezvoltarea matematicii a fost permanent legată de dezvoltarea mecanicii și fizicii, de dezvoltarea tehnicii, de producție. CONTEMP. 1953, nr. 338, 5/1. Se corectă, vrînd. . . să păstreze absolutul numai pentru domeniul matematicei. V. ROM. iulie 1 954, 15. Aplicarea matematicilor la schemele cu contacte și relee este însă deosebită de cea obișnuită în fizică și tehnică. CONTEMP. 1 956, nr. 488, 5/4. Un număr de 18 tineri muncitori . . . capătă noțiuni de matematici și desen tehnic. SCÎNTEIA, 1960, nr. 5 017. Matematica are un rol important prin aplicațiile ei în științele naturii și în cele tehnice sau sociale. LTR². – Pl.: matematici. Gen. -dat.: matematicii și (rar) matematicei. – Și: (învechit) matimátică (scris și mathimatică) s.f. – Din ngr. ματηπατική lat. mathematica, it. matematica, fr. mathématique.

MATIMÁTIC s. m. v. matematic¹.

MATIMÁTICĂ s. f. v. matematică.