matematică sf [At: AMFILOHIE, G. 7/19 / V: (înv) ~tim~ (S și: mathim~) / G-D: ~icii, (rar) ~ticei / Pl: ~ici / E: ngr μαθηματιкή, lat mathematica, it matematica, fr mathématique] 1 (Șip) Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale prin raționament deductiv. 2 (Pex) Obiect de învățământ la care se studiază matematica (1).

MATEMATICĂ, matematici, s. f. Știință care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale (cu ajutorul raționamentului deductiv). – Din lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica.

MATEMATICĂ, matematici, s. f. Știința care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale. Fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. EMINESCU, N. 52. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. GHICA, A. 512.

MATEMATICĂ s.f. Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale. [Cf. lat. mathematica, it. matematica, fr. mathématique].

MATEMATICĂ ~ci f. Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale, ce pot fi calculate și măsurate. [G.-D. matematicii] /<lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica

MATEMATIC², -Ă, matematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale (cu ajutorul raționamentului deductiv). 2. Adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, lat. mathematica.

matimatică sf vz matematică corectat(ă)

MATEMATIC, -Ă I. adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii. ◊ (adv.) exact, precis, riguros. II. s. f. știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale cu ajutorul raționamentului deductiv, entitățile de natură abstractă, precum și relațiile dintre acestea. (< fr. mathématique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica)

matematìce f. pl. știintă ce are de obiect mărimile măsurabile. Numele de matematice a fost în special rezervat aritmeticei (număr), geometriei (întindere) si mecanicei (forță), cari, din cauza preciziunii lor, sunt considerate ca științe prin excelență.

matematică (știință) s. f., g.-d. art. matematicii; pl. matematici; abr. (fam.) mate

matematică (știință) s. f., g.-d. art. matematicii; pl. matematici

matematică (știința) s. f., g.-d. art. matematicii; pl. matematici

matematică, pl. matematici

matematică, -ci.

MATEMÁTICĂ (< fr., lat., it.) s. f. Știință care studiază, cu ajutorul raționamentului deductiv, proprietățile entităților de natură abstractă (ex. numere, puncte, mulțimi etc.), precum și relațiile dintre acestea. Noțiunile cu care operează matematica sunt obținute prin abstractizarea proprietăților calitative specifice ale obiectelor și fenomenelor din lumea înconjurătoare, nedepinzând deci de conținutul concret al acestora. Definirea noțiunilor și a relațiilor dintre ele se face cu precizie maximă, iar concluziile și rezultatele la care se ajunge sunt valabile numai dacă au fost riguros demonstrate. V. algrebră, analiză, geometrie.

MATEMATICĂ s. f. (Uneori la pl. cu înțeles de sg.) Știință care studiază obiecte abstracte deduse din experiență, precum și funcțiile și relațiile lor ; p. e x t. obiectul de învățămînt respectiv. Așăzară școale. . . de mathimatică și de astronomie. AMFILOHIE, G. [prefață] 7/19. În limba românească să se învețe:. . . istoria, matimatica, moralul, economia pamîntească și politicească (a. 1 828). URICARIUL, VII, 180/7. Să orînduiască din fieșcare Prințipat cîte o persoană cu știință dă mathimatică (a. 1842). DOC. EC. 769. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 512. Învață matematicile sub vestitul Bernoully. NEGRUZZI, S. II, 143, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. EMINESCU, N. 52. Capitală, studii, predispozițiuni directe spre matematică. BACOVIA, O. 241. Deunăzi, dascălul nostru de matematici s-a coborît pe scări val-vîrtej. I. BOTEZ, I, 46, cf. 84. Orientîndu-mă de la franceză, greacă și matematici spre acest continent al necunoscutului, m-am cufundat spre noutatea lui cu deliciu. SADOVEANU, O. XVI, 421. Dezvoltarea matematicii a fost permanent legată de dezvoltarea mecanicii și fizicii, de dezvoltarea tehnicii, de producție. CONTEMP. 1953, nr. 338, 5/1. Se corectă, vrînd. . . să păstreze absolutul numai pentru domeniul matematicei. V. ROM. iulie 1 954, 15. Aplicarea matematicilor la schemele cu contacte și relee este însă deosebită de cea obișnuită în fizică și tehnică. CONTEMP. 1 956, nr. 488, 5/4. Un număr de 18 tineri muncitori . . . capătă noțiuni de matematici și desen tehnic. SCÎNTEIA, 1960, nr. 5 017. Matematica are un rol important prin aplicațiile ei în științele naturii și în cele tehnice sau sociale. LTR². – Pl.: matematici. Gen. -dat.: matematicii și (rar) matematicei. – Și: (învechit) matimátică (scris și mathimatică) s.f. – Din ngr. ματηπατική lat. mathematica, it. matematica, fr. mathématique.

MATIMÁTICĂ s. f. v. matematică.