10 definiții pentru matematic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATEMÁTIC1, matematici, s. m. (Înv.) Matematician. – Din it. matematico, germ. Mathematikus.

MATEMÁTIC1, matematici, s. m. (Înv.) Matematician. – Din it. matematico, germ. Mathematikus.

matematic1 sm [At: CHEIA ÎN. 91r/25 / V: (înv) ~tim~ (S și: mathim~), ~tec / Pl: ~ici / E: ngr μαθηματικός, it matematico, lat mathematicus, ger Mathematicus] (Înv) 1 Matematician. 2 Astrolog.

matematic a. 1. relativ la matematice; 2. fig. riguros, exact. ║ m. cel ce știe sau profesează matematicile.

*matemátic, -ă adj. (vgr. mathematikós, d. máthema, știință, mantháno, învăț). Relativ la matematică: științe matematice. Fig. Perfect riguros, exact, precis: preciziune matematică. S. m. și f. Persoană care știe matematica. S. f. Știința care se ocupă de proprietățile mărimiĭ întru cît poate fi calculată saŭ măsurată (aritmetica, algebra, geometria, trigonometria ș. a.): a studia matematica saŭ matematicile (după cum subînțelegĭ știința saŭ științele). Matematica pură, matematica abstractă (algebra, geometria). Matematica mixtă saŭ aplicată, care consideră proprietățile mărimiĭ în oarecare corpurĭ saŭ subĭecte (astronomia, mecanica). Fizica matematică, aceĭa în care legile fizice-s traduse pin ecŭațiunĭ. Adv. În mod matematic, absolut precis: a calcula matematic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matemátic2 (matematician) (înv.) s. m., pl. matemátici

matemátic (matematician) s. m., pl. matemátici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATEMÁTIC s. v. astrolog, matematician.

matematic s. v. ASTROLOG. MATEMATICIAN.

Intrare: matematic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matematic
  • matematicul
  • matematicu‑
plural
  • matematici
  • matematicii
genitiv-dativ singular
  • matematic
  • matematicului
plural
  • matematici
  • matematicilor
vocativ singular
  • matematicule
  • matematice
plural
  • matematicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matematic (s.m.)

etimologie: