2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARTIRIZARE, martirizări, s. f. Acțiunea de a martiriza și rezultatul ei; p. ext. martiriu. – V. martiriza.

martirizare sf [At: NEGULICI / Pl: ~zări / E: martiriza] 1-2 Supunere la un martiriu (1-2) Si: (nob) martirizație (1-2). 3 (Pgn) Torturare. 4-5 (Pex) Martiriu (1-2).

MARTIRIZARE, martirizări, s. f. Acțiunea de a martiriza și rezultatul ei. – V. martiriza.

MARTIRIZARE s.f. Acțiunea de a martiriza și (mai ales) rezultatul ei; trecere în rîndul martirilor; martirizație; (p. ext.) martiriu. [< martiriza].

MARTIRIZA, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p. gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. – Din fr. martyriser.

MARTIRIZA, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p. gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. – Din fr. martyriser.

martiriza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zez / E: fr martyriser] 1-2 A supune la un martiriu (1-2). 3 (Pgn) A tortura. 4 A trece în rândul martirilor2 (2) Vz sanctifica.

MARTIRIZA, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la suferințe morale sau la torturi pentru credința sau convingerile sale; p. ext. a chinui, a tortura, a maltrata.

MARTIRIZA vb. I. tr. A supune pe cineva unui martiriu; a trece în rîndul martirilor; (p. ext.) a chinui, a maltrata. [< fr. martyriser].

MARTIRIZA vb. tr. a supune unui martiriu; (p. etc.) a tortura, a chinui. (< fr. martyriser)

A MARTIRIZA ~ez tranz. A supune la un martiriu. /<fr. martyriser

martirizà v. 1. a face să sufere martiriul; 2. fig. a face să sufere mult.

*martirizéz v. tr. (mlat. martyrizare, fr. martyriser, d. mgr. martyrízo. Fac să sufere chinurile credințeĭ. Fig. Chinuĭesc, torturez: nu martirizațĭ animalele!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

martirizare s. f., g.-d. art. martirizării; pl. martirizări

martirizare s. f., g.-d. art. martirizării; pl. martirizări

martirizare s. f., g.-d. art. martirizării; pl. martirizări

martiriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. martirizez, 3 martirizea; conj. prez. 1 sg. să martirizez, 3 să martirizeze

martiriza (a ~) vb., ind. prez. 3 martirizea

martiriza vb., ind. prez. 1 sg. martirizez, 3 sg. și pl. martirizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARTIRIZA vb. (BIS.) (rar) a mucenici.

MARTIRIZA vb. (BIS.) (rar) a mucenici.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARTIRIZARE s. f. Acțiunea de a m a r t i r i z a, (neobișnuit) martirizație; p. ext. martiriu. Cf. NEGULICI, PONTBRIAT, D., COSTINESCU, DDRF. De aici, acel nefiresc, acea slăbiciune, neliniște, întunecime, durere, exaltare, martirizare. GHEREA, ST. CR. II, 131. - V. martiriza.

MARTIRIZA vb. I. T r a n z. 1. A supune la un martiriu; p. g e n e r. a tortura, a chinui. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. Ascultau, Îngîndurați și blegi, cum o martiriza simigiul pe nevastă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 35, cf. 131. 2. A da cuiva numele de martir2 (2), a trece în rîndul martirilor. V. s a n c t i f i c a. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. - Prez. ind.: martirizez. – Din fr. martyriser.

Intrare: martirizare
martirizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martirizare
  • martirizarea
plural
  • martirizări
  • martirizările
genitiv-dativ singular
  • martirizări
  • martirizării
plural
  • martirizări
  • martirizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: martiriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • martiriza
  • martirizare
  • martirizat
  • martirizatu‑
  • martirizând
  • martirizându‑
singular plural
  • martirizea
  • martirizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • martirizez
(să)
  • martirizez
  • martirizam
  • martirizai
  • martirizasem
a II-a (tu)
  • martirizezi
(să)
  • martirizezi
  • martirizai
  • martirizași
  • martirizaseși
a III-a (el, ea)
  • martirizea
(să)
  • martirizeze
  • martiriza
  • martiriză
  • martirizase
plural I (noi)
  • martirizăm
(să)
  • martirizăm
  • martirizam
  • martirizarăm
  • martirizaserăm
  • martirizasem
a II-a (voi)
  • martirizați
(să)
  • martirizați
  • martirizați
  • martirizarăți
  • martirizaserăți
  • martirizaseți
a III-a (ei, ele)
  • martirizea
(să)
  • martirizeze
  • martirizau
  • martiriza
  • martirizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

martirizare, martirizărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi martiriza DEX '09 DEX '98 DN

martiriza, martirizezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.