martiriza vb. I. tr. (compl. indică oameni) 1 a canoni, a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura, <livr.> a suplicia, <înv. și pop.> a munci, a trudi, <înv. și reg.> a pedepsi, a struji, <reg.> a negăti, <înv.> a mortifica, a pătui², a smăcina, a smeri, a străstui, <fig.> a crucifica, a răstigni, <fig.; rar> a vampiriza, <fig.; înv. și pop.> a ustura, <fig.; reg.> a întinde, a strânge, <fig.; înv.> a tescui, a ucide. L-au martirizat pentru a mărturisi o vină pe care nu o avea. 2 (relig.) <rar> a mucenici, <înv.> a muceni, <fig.; înv.> a armăși. După moarte, a fost martirizat pentru suferințele îndurate din cauza convingerilor sale religioase.