15 definiții pentru maltrata
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.[1]
- În DEX ’09 și DEX ’98, incorect: Din fr. maltrater. — cata
maltrata vt [At: PR. DRAM. 130 / V: ~răt~ (înv) ~acta / Pzi: ~tez / E: fr maltraiter, it maltrattare] A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca suferințe fizice sau morale bătându-l, brutalizându-l.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la dureri fizice sau morale, a se purta rău cu cineva; a chinui, a brutaliza. Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247. N-am fost destul de maltratat de limba și de mîna cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211. ◊ Fig. Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALTRATÁ vb. I. tr. A bate, a lovi; a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. [Cf. fr. maltraiter, it. maltrattare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MALTRATÁ vb. tr. a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. (< fr. maltraiter, it. maltrattare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A MALTRATÁ ~éz tranz. 1) A trata cu brutalitate. 2) A chinui, producând dureri fizice sau morale. /<fr. maltrater, it. maltratare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maltratà v. a trata rău pe cineva, cu vorba sau cu fapta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*maltratéz v. tr. (fr. maltraiter, d. mal, răŭ, și traiter, a trata). Tratez răŭ cu vorba saŭ cu fapta. V. strepezesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
maltratá (a ~) vb., ind. prez. 3 maltrateáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
maltratá vb., ind. prez. 1 sg. maltratéz, 3 sg. și pl. maltrateáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
MALTRATÁ vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MALTRATA vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A maltrata ≠ a menaja
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
maltrata, trata Dicționarele noastre explică pe trata prin it. trattare, probabil după exemplul dat de TDRG (numai Scriban trimite la franceză și italiană). Dar maltrata nu este la TDRG, de aceea CADE și Scriban pornesc de la fr. maltraiter, iar DLLM zice „după fr. maltraiter”; mai curios este că și DLR trimite întîi la franceză, și numai în rîndul al doilea la italiană. Din franceză vin germ. malträtieren și trätieren, bulg. mpemupam și maлmpemupam, rus. mpemupoваmь și maлbmpemupoваmь; de ce româna singură are în temă un a? Mai cunoaștem și forma tratarisi (atestări la Ursu), care ar arăta originea grecească (deși nu e imposibil să se fi format în românește de la trata, așa cum avem pe plimbarisi de la plimba). Și Ursu trimite, pentru originea formei grecești τραττάρω la latină și franceză, nu la italiană, cum era normal. Pare probabil că în românește a fost întîi tratarisi, din grecește, apoi trata, pentru care nu avem neapărat nevoie de italiană, cf. regula, format după regularisi. Pentru variantele tracta, tractație (notate de Ursu), vezi rus. mpaкmoваmь, mpaкmamцuя.
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
maltrata
- 1. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale.exemple
- Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247.surse: DLRLC
- N-am fost destul de maltratat de limba și de mîna cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211.surse: DLRLC
- figurat Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză maltraitersurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba italiană maltrattaresurse: DEX '09 DEX '98 DN