16 definiții pentru maltrata

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.[1]

  1. În DEX ’09 și DEX ’98, incorect: Din fr. maltrater. cata

maltrata vt [At: PR. DRAM. 130 / V: ~răt~ (înv) ~acta / Pzi: ~tez / E: fr maltraiter, it maltrattare] A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca suferințe fizice sau morale bătându-l, brutalizându-l.

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la dureri fizice sau morale, a se purta rău cu cineva; a chinui, a brutaliza. Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247. N-am fost destul de maltratat de limba și de mîna cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211. ◊ Fig. Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230.

MALTRATÁ vb. I. tr. A bate, a lovi; a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. [Cf. fr. maltraiter, it. maltrattare].

MALTRATÁ vb. tr. a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. (< fr. maltraiter, it. maltrattare)

A MALTRATÁ ~éz tranz. 1) A trata cu brutalitate. 2) A chinui, producând dureri fizice sau morale. /<fr. maltrater, it. maltratare

maltratà v. a trata rău pe cineva, cu vorba sau cu fapta.

*maltratéz v. tr. (fr. maltraiter, d. mal, răŭ, și traiter, a trata). Tratez răŭ cu vorba saŭ cu fapta. V. strepezesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

maltrata (a ~) vb., ind. prez. 3 maltratea

maltratá vb., ind. prez. 1 sg. maltratéz, 3 sg. și pl. maltrateáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MALTRATÁ vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)

MALTRATA vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maltrata, trata Dicționarele noastre explică pe trata prin it. trattare, probabil după exemplul dat de TDRG (numai Scriban trimite la franceză și italiană). Dar maltrata nu este la TDRG, de aceea CADE și Scriban pornesc de la fr. maltraiter, iar DLLM zice „după fr. maltraiter”; mai curios este că și DLR trimite întîi la franceză, și numai în rîndul al doilea la italiană. Din franceză vin germ. malträtieren și trätieren, bulg. mpemupam și maлmpemupam, rus. mpemupoваmь și maлbmpemupoваmь; de ce româna singură are în temă un a? Mai cunoaștem și forma tratarisi (atestări la Ursu), care ar arăta originea grecească (deși nu e imposibil să se fi format în românește de la trata, așa cum avem pe plimbarisi de la plimba). Și Ursu trimite, pentru originea formei grecești τραττάρω la latină și franceză, nu la italiană, cum era normal. Pare probabil că în românește a fost întîi tratarisi, din grecește, apoi trata, pentru care nu avem neapărat nevoie de italiană, cf. regula, format după regularisi. Pentru variantele tracta, tractație (notate de Ursu), vezi rus. mpaкmoваmь, mpaкmamцuя.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MALTRATA vb. I. Tranz. A trata (pe cineva) cu asprime, a-i provoca suferințe fizice sau morale (bătîndu-l, brutalizîndu-l). Au nu vedem pe toată ziua părinții părăsiți, ba încă și maltractați de copiii lor, pentru că n-au să le dea de cheltuială pe cît ei cer? PR. DRAM. 130. O maltrata necontenit. MN (1836), 882/8. L-am maltractat prea crud. HELIADE, D. J. 60/13. Beizade Grigorie.. . poroncește soldaților sei să-i maltrateze în acel mai mare grad (a. 1848). URICARIUL, X, 13, cf. PR. DRAM. 234. Maltratează-mă, insultă-mă cu chipul cel mai umilitor; voi avea mai puțin a mă plînge de bruscheria ta decît de discrederea ce-mi mărturisești. LĂZĂRESCU, S. 12/7. Ori în ce țară europeană a fost maltractat și tiranit poporul veacuri întregi. . . , rezultatul a fost același. BARIȚIU, P. A. I, 474, cf. II, 51. În caz că mă maltratează sau mă ia peste picior d-nii studenți. . . , atunci vă autorizez a publica scrisoarea mea. CARAGIALE, O. VII, 427, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Maltratase domni în casa cărora-și trăise tinereța. IORGA, L. I, 487, cf. 186. Sînt sigură că Emil îl maltratează [pe cățel] cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II, 247. Dacă vreun copil este maltratat. . . statul are tot dreptul să-l izoleze de familie. SAHIA, U.R.S.S. 118. Pe toți ne bătea, ne maltrata. V. ROM. aprilie 1954, 47. Șeful poliției alergase și el în Dealul Mitropoliei; dar numai ca să potolească lumea, să o împiedice să maltrateze pe boieri. CAMIL PETRESCU, O. II, 329. ◊ (Prin exagerare) În coloanele unui ziar. . . un domn cu același nume m-a maltratat și calomniat, într-un mod neobicinuit de crud. CARAGIALE, O. VII, 229. Iată pentru ce am zis că Victor Hugo a fost mai maltratat în Franța decît la noi un Mumuleanu. GHEREA, ST. CR. III, 155. S-a plîns de bărbatul ei, spunând că sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I, 230. ◊ F i g. Lipsa de cugetare matură. . . împinge pe atîția juni nechemați și nealeși a maltrata limba, torturînd-o în rime și metruri imposibile. MAIORESCU, CR. I, 312. Pantagruel. . . e pus să înnoade o conversație cu un student limusin ce-și maltrata limba pînă la caricatură. VARLAAM-SADOVEANU, 210. – Prez. ind.: maltratez. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) maltrătá (STAMATI, D.), (învechit) maltractá vb. I. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare. – Pentru maltracta, cf. lat. t r a c t a r e.

Intrare: maltrata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maltrata
  • maltratare
  • maltratat
  • maltratatu‑
  • maltratând
  • maltratându‑
singular plural
  • maltratea
  • maltratați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maltratez
(să)
  • maltratez
  • maltratam
  • maltratai
  • maltratasem
a II-a (tu)
  • maltratezi
(să)
  • maltratezi
  • maltratai
  • maltratași
  • maltrataseși
a III-a (el, ea)
  • maltratea
(să)
  • maltrateze
  • maltrata
  • maltrată
  • maltratase
plural I (noi)
  • maltratăm
(să)
  • maltratăm
  • maltratam
  • maltratarăm
  • maltrataserăm
  • maltratasem
a II-a (voi)
  • maltratați
(să)
  • maltratați
  • maltratați
  • maltratarăți
  • maltrataserăți
  • maltrataseți
a III-a (ei, ele)
  • maltratea
(să)
  • maltrateze
  • maltratau
  • maltrata
  • maltrataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maltrata, maltratezverb

  • 1. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247. DLRLC
    • format_quote N-am fost destul de maltratat de limba și de mîna cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211. DLRLC
    • format_quote figurat Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.