15 definiții pentru maltrata


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.[1]

  1. În DEX ’09 și DEX ’98, incorect: Din fr. maltrater. cata

maltrata vt [At: PR. DRAM. 130 / V: ~răt~ (înv) ~acta / Pzi: ~tez / E: fr maltraiter, it maltrattare] A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca suferințe fizice sau morale bătându-l, brutalizându-l.

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la dureri fizice sau morale, a se purta rău cu cineva; a chinui, a brutaliza. Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247. N-am fost destul de maltratat de limba și de mîna cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211. ◊ Fig. Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230.

MALTRATÁ vb. I. tr. A bate, a lovi; a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. [Cf. fr. maltraiter, it. maltrattare].

MALTRATÁ vb. tr. a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. (< fr. maltraiter, it. maltrattare)

A MALTRATÁ ~éz tranz. 1) A trata cu brutalitate. 2) A chinui, producând dureri fizice sau morale. /<fr. maltrater, it. maltratare

maltratà v. a trata rău pe cineva, cu vorba sau cu fapta.

*maltratéz v. tr. (fr. maltraiter, d. mal, răŭ, și traiter, a trata). Tratez răŭ cu vorba saŭ cu fapta. V. strepezesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maltratá (a ~) vb., ind. prez. 3 maltrateáză

maltratá vb., ind. prez. 1 sg. maltratéz, 3 sg. și pl. maltrateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MALTRATÁ vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)

MALTRATA vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maltrata, trata Dicționarele noastre explică pe trata prin it. trattare, probabil după exemplul dat de TDRG (numai Scriban trimite la franceză și italiană). Dar maltrata nu este la TDRG, de aceea CADE și Scriban pornesc de la fr. maltraiter, iar DLLM zice „după fr. maltraiter”; mai curios este că și DLR trimite întîi la franceză, și numai în rîndul al doilea la italiană. Din franceză vin germ. malträtieren și trätieren, bulg. mpemupam și maлmpemupam, rus. mpemupoваmь și maлbmpemupoваmь; de ce româna singură are în temă un a? Mai cunoaștem și forma tratarisi (atestări la Ursu), care ar arăta originea grecească (deși nu e imposibil să se fi format în românește de la trata, așa cum avem pe plimbarisi de la plimba). Și Ursu trimite, pentru originea formei grecești τραττάρω la latină și franceză, nu la italiană, cum era normal. Pare probabil că în românește a fost întîi tratarisi, din grecește, apoi trata, pentru care nu avem neapărat nevoie de italiană, cf. regula, format după regularisi. Pentru variantele tracta, tractație (notate de Ursu), vezi rus. mpaкmoваmь, mpaкmamцuя.

Intrare: maltrata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maltrata
  • maltratare
  • maltratat
  • maltratatu‑
  • maltratând
  • maltratându‑
singular plural
  • maltratea
  • maltratați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maltratez
(să)
  • maltratez
  • maltratam
  • maltratai
  • maltratasem
a II-a (tu)
  • maltratezi
(să)
  • maltratezi
  • maltratai
  • maltratași
  • maltrataseși
a III-a (el, ea)
  • maltratea
(să)
  • maltrateze
  • maltrata
  • maltrată
  • maltratase
plural I (noi)
  • maltratăm
(să)
  • maltratăm
  • maltratam
  • maltratarăm
  • maltrataserăm
  • maltratasem
a II-a (voi)
  • maltratați
(să)
  • maltratați
  • maltratați
  • maltratarăți
  • maltrataserăți
  • maltrataseți
a III-a (ei, ele)
  • maltratea
(să)
  • maltrateze
  • maltratau
  • maltrata
  • maltrataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maltrata

  • 1. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: brusca brutaliza chinui maltratarisi molesta antonime: menaja 3 exemple
    exemple
    • Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247.
      surse: DLRLC
    • N-am fost destul de maltratat de limba și de mîna cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211.
      surse: DLRLC
    • figurat Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230.
      surse: DLRLC

etimologie: