MARTIRIZARE s. f. Acțiunea de a m a r t i r i z a, (neobișnuit) martirizație; p. ext. martiriu. Cf. NEGULICI, PONTBRIAT, D., COSTINESCU, DDRF. De aici, acel nefiresc, acea slăbiciune, neliniște, întunecime, durere, exaltare, martirizare. GHEREA, ST. CR. II, 131. - V. martiriza.