MARTIRIZA vb. I. T r a n z. 1. A supune la un martiriu; p. g e n e r. a tortura, a chinui. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. Ascultau, Îngîndurați și blegi, cum o martiriza simigiul pe nevastă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 35, cf. 131. 2. A da cuiva numele de martir² (2), a trece în rîndul martirilor. V. s a n c t i f i c a. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. - Prez. ind.: martirizez. – Din fr. martyriser.