martirizare s.f. 1 martiraj, martiriu, martirizație, mucenicie, supliciu, <înv. și pop.> patimă, <înv. > martir¹, martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie, <fig.; rar> pasiune. 2 (relig.) martirizație, <înv.> mucenicire, mucenire. Martirizarea călugărului s-a făcut la puțin timp după moartea lui.