MANIFEST, -Ă, manifești, -ste, s. n., adj. 1. S. n. Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. – Din lat. manifestum, fr. manifeste.

manifest, ~ă [At: (a. 1703) FN 153 / V: (înv) manef~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat manifestum, fr manifeste] 1 sn Declarație publică scrisă, în care se formulează un punct de vedere de interes general, se face o chemare la o acțiune de masă etc. Si: proclamație. 2 sn Hârtie pe care este scris un manifest (1) Si: proclamație. 3 sn Profesiune de credință Si: crez. 4 a Evident (1). 5 a Declarat în mod categoric.

MANIFÉST, -Ă, manifești, -ste, s. n., adj. 1. Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își face cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. – Din lat. manifestum, fr. manifeste.

MANIFEST², -Ă, manifești, -ste, adj. Vădit, învederat, evident, clar. Bolnava a prezentat o paralizie manifestă a mușchilor. PARHON, O. A. I 153. ◊ (Adverbial) Aceste lămuriri topografice le datoresc chelnăriței, care, manifest indispusă c-am deranjat-o, mi le dă scurt. CARAGIALE, M. 298.

MANIFEST¹, manifeste, s. n. Declarație scrisă, cu conținut de program, prin care un guvern, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute în mod public profesiunea de credință și intențiile pentru viitor sau își justifică atitudinea din trecut; text cu conținut politic, răspîndit pentru a determina acțiuni imediate. Manifestul Partidului Comunist. ▭ Scoase manifestul din buzunar și începu să-l citească. DUMITRIU, B. F. 12. La 1769 se iviră manifestele împărătesei Rusiei, Ecaterina a II-a, chemînd pe toate popoarele supuse Turciei la arme, făgăduindu-le libertate și independență. BĂLCESCU, O. I 85.

MANIFEST, -Ă adj. (adesea adv.) Vădit, evident, vizibil. [< fr. manifeste, cf. it. manifesto, lat. manifestus].

MANIFEST s.n. 1. Declarație sau program scris prin care un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își arată public intențiile sau își modifică conduita; text politic răspândit în scop de agitație. 2. (Mar.) Document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă. [< fr. manifeste, engl. manifest].

MANIFÉST, -Ă I. adj. (și adv.) vădit, evident, vizibil. II. s. n. 1. declarație cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute public intențiile, profesiunea de credință. ◊ text politic răspândit în scop de agitație. 2. document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă. ◊ listă a pasagerilor și bagajelor îmbarcate pe o (aero)navă sau alt mijloc de transport. (< fr. manifeste, lat. manifestum)

MANIFÉST² ~stă (~ști, ~ste) 1) Care este declarat direct; prezentat fără ocolișuri. 2) Care se caracterizează prin existență certă; indiscutabil. /<lat. manifestum, fr. manifeste

MANIFÉST¹ ~e n. 1) Declarație publică solemnă prin care un guvern, o personalitate sau o grupare politică își propune programul său sau își justifică poziția sa. 2) Expunere teoretică lansată de o mișcare literară. /<lat. manifestum, fr. manifeste corectat(ă)

manifest a. învederat, notoriu: eroare manifestă ║ n. declarațiune publică făcută de un principe, de un general, de un guvern.

3) manifést și -éz, a -á v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: îmĭ manifest bucuria, voința. V. intr. Fac manifestațiune publică: poporu a manifestat strigînd „ura”. V. refl. Mă exprim, îmĭ arăt sentimentele, voința, puterea: Dumnezeŭ se manifestá pin operele luĭ.

1) manifést n., pl. e (fr. manifeste, it. manifesto). Declarațiune publică scrisă făcută de un suveran, un om politic, un partid: manifestu duceluĭ de Braunschweig (1792) provocă indignarea Franciiĭ.

2) manifést, -ă adj. (lat. manifestus). Evident, notoriŭ: eroare manifestă, hoț manifest. Adv. În mod manifest.

MANIFESTA, (1, 2) manifest, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester.

manefest sn vz manifest

manifesta [At: HELIADE, O. II, 140 / Pzi: manifest, (înv) ~tez / E: fr manifester] 1 vt A exprima, a arăta prin comportare, atitudine etc. 2 vr A-și afirma prezența, existența. 3 vr A se face simțit, cunoscut. 4-5 vit A organiza o manifestație (2). 6-7 vit A participa la o manifestație (2) Si: a demonstra.

MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester.

MANIFESTA, (1) manifest, (2) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A arăta, a exprima, a da la iveală. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I 166. ◊ Refl. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea, în cadrul întrecerii socialiste, a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. 2. Intranz. A face o manifestație. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. II 143.

MANIFESTA vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifést și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare].

MANIFESTÁ vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare)

A SE MANIFESTÁ mă manifestéz intranz. 1) (despre sentimente, calități, divergențe) A apărea clar; a căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se arăta. /<fr. manifester

A MANIFESTÁ¹ manifést tranz. 1) (atitudini, intenții, voință etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester

A MANIFESTÁ² ~éz intranz. A face manifestație (politică sau sindicală). /<fr. manifester

manifestà v. 1. a face cunoscut: a-și manifesta cugetarea; 2. a da pe față: a-și manifesta bucuria.

manifest¹ adj. m., pl. manifești; f. manifestă, pl. manifeste

manifest² s. n., pl. manifeste

manifest² s. n., pl. manifeste

manifest¹ adj. m., pl. manifești; f. manifestă, pl. manifeste

manifest s. n., pl. manifeste

manifest adj. m., pl. manifești; f. sg. manifestă, pl. manifeste

manifesta² (a ~) (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestez, 3 manifestează; conj. prez. 1 sg. să manifestez, 3 să manifesteze

manifesta¹ (a ~) (a exprima un sentiment/o tendință) vb., ind. prez. 1 sg. manifest, 2 sg. manifești, 3 manifestă; conj. prez. 1 sg. să manifest, 3 să manifeste

manifesta¹ (a ~) (a arăta un sentiment, a exprima o tendință) vb., ind. prez. 3 manifestă

manifesta² (a ~) (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 3 manifestează

manifesta (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestez, 3 sg. și pl. manifestează

manifesta (a exprima, a arăta un sentiment, o tendință, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. manifestă

MANIFEST s. proclamație. (~ către mase.)

MANIFEST adj. v. clar, declarat, deschis, evident, fățiș, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, mărturisit, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, recunoscut, vădit, vizibil.

manifest adj. v. CLAR. DECLARAT. DESCHIS. EVIDENT. FĂȚIȘ. FLAGRANT. INCONTESTABIL. IZBITOR. ÎNVEDERAT. LIMPEDE. MĂRTURISIT. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. PREGNANT. RECUNOSCUT. VĂDIT. VIZIBIL.

MANIFEST s. proclamație. (~ către mase.)

MANIFESTA vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru...) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

MANIFESTA vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. a arăta, a vădi, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.) 3. a (se) arăta, a (se) exterioriza. (Nu se ~ ca un om supărat.) 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru dezarmare.) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

A manifesta ≠ a masca, a tăinui

MANIFEST LITERAR (< fr. manifeste littéraire) Scurtă scriere, cu valoare de document pentru începutul unui curent sau mișcare literară, prin care se afirmă o nouă concepție orientativă a literaturii. Manifestul estetic este socotit ca „afirmarea polemică a unei concepții noi despre artă, practicată îndeosebi în cadrul curentelor care s-au ridicat împotriva unor mișcări anterioare”. (S. Iosifescu, Construcție și lectură). Începînd cu prefața la drama Cromwell de V. Hugo (manifestul romantismului), mișcările, curentele și școlile literare următoare și-au marcat începutul prin cîte un manifest literar. Prefețele unor volume (ex. prefața la volumul Poezii al lui Macedonski), precum și articolele program ale unor publicații (exemplu, Dacia literară – Introducția, Sămănătorul, Viața Românească) au uneori valoare de manifest literar. Alte articole programatice care au avut rol de manifest literar: Logica poeziei de Al. Macedonski, pentru simbolism, Primele vorbe (Prima verba) de Al. Vlahuță și, Uniți de G. Coșbuc, pentru curentul semănătorist. Ex. „Ca orișice element realmente vital, arta nu-și poate avea rădăcinile decît în viată, să întrupeze viața, să se adreseze vieții. Atîta vreme cît viața este o luptă, atîta vreme cît omenirea întreagă este vrăjmășită în două tabere fundamental adverse, cînd conflictul dintre ele a atins punctul culminant, nu se poate vorbi despre o artă ”pură„, fără preocupări sociale, fără atitudini. În asemenea condiții, cei care vor să trișeze, spunînd că fac literatură pură, fără interes actual, cu preocupări ”eterne„ și ”abstracte„, nu sînt decît reprezentanții în artă ai acelora care sînt mulțumiți cu actuala situație, ai profitorilor. Fixați în cealaltă parte a baricadei, înțelegem să facem adevărata artă, literatură a realității groaznice, mascată prin multiplele legende și teoriile care au dăinuit prea mult. Literatura activistă, literatura critică, literatura proletară își face prin noi, prin ”Bluze albastre„, primii pași. (”Bluze albastre" Nr. 1 1932)

manifest, manifeste s. n. (intl.) recurs.

MANIFÉST, -Ă s. n., adj. 1. S. n. Declarație publică scrisă, în care se formulează un punct de vedere de interes general, se face o chemare la o acțiune (de masă) etc.; text scris răspîndit în acest scop; proclamație. Un gabinet, să dobîndească folos pentru ale sale hotârîri, manefesture spedeluiaște (a. 1703). FN 153. Trimis-au craiul și o carte de se cheamă manifest, întru care poroncea oștenilor să nu facă nimică afară din cale. AXiNTE URICARIUL, LET. II, 148/15. Țara. . . s-au arătat ascultătoare numai la vocea manifestului (a. 1774). URICARIUL, I, 176, cf. IORGA, L. I, 133. Rakoți. . . au dat un manifest în care spunea pricinile și condițiile supt care se lasă de domnie. ȘINCAi, HR. III, 70/22, cf. 4/33. Manifestul sau fermanul craiului perșilor. MOLNAR, I. 297/10, cf. BV III, 81, AR (1829), 209¹/1. A Apublicat manifestul de război. BARIȚIU, P. A. I, 507, cf. II, 376. Manifestul din Petersburg din iulie 1848. ap. GHICA, A. 773. Alexandru Ipsilanti însuși era urmat de o tipografie, care-i multiplica manifestele. OȚETEA, T. V. 138. Prin manifeste, articole, rezoluții și hotârîri, P.C.R. chema la luptă masele muncitoare. CONTEMP. 1953, nr. 357, 2/5. Partidul ne-a însărcinat să redactăm un manifest. BENIUC, M. C. i, 91. Au fost prinși cu manifeste comuniste în chimire. CAMILAR, N. I, 205. Manifestul se ocupă pe larg de ocrotirea vieții omului și de avîntul măreț pe care l-a luat învățămîntul de toate gradele, GL 1961, nr. 9, 1/3. ♦ Punct de vedere, profesiune de credință; crez. Într-un fel de manifest lingvistic, Asachi spunea că foile (ziarele) au menirea de a forma limba. IBRĂILEANU, SP. CR. 49. Anul 1946 a adus pentru mulți din poeții noștri necesitatea unei arte poetice, a unui manifest poetic. V. ROM. ianuarie 1954, 153. 2. Adj. Vădit, clar, evident; indiscutabil. Eroarea lor era de la început manifestă. MAIORESCU, CR. III, 142, cf. id. D. I, 75. Producțiile ei. . . aveau multe calități manifeste, pe care nu le-aș fi putut tăgădui. CARAGIALE, O. III, 104, cf. id. N. S. 18. Între lirismul „Hanului Ancuții” și între realismul viguros al autorului lui „lon” diferențele erau mai mult decît manifeste. PERPESSICIUS, M. III, 231. Bolnava a prezentat o paralizie manifestă a mușchilor. PARHON, O. A. I, 153. Formațiile de acest fel (în special nopticică, ziulică etc., la care nuanța augmentativă e manifestă) au echivalente. IORDAN, STIL. 186. Medicului. . . care dă dovadă manifestă a lipsei de cunoștințe și de capacitate i se poate retrage dreptul de practică. BO 1953, 169. ♦ Declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. Feminitatea. . . devine o însușire creatoare, manifestă nu numai în vibrația femenină. . . , dar și în paza autoarei de a da pe față secretul ultim al sufletului femeiesc. IBRĂILEANU, S. L. 145. Freud distinge, într-un vis, conținutul lui latent și conținutul lui manifest. VIANU, M. 50. Romanul. . . se particularizează prin poziția manifestă de observator a autorului. GL 1958, nr. 7,2/1. ◊ (Adverbial) Aceste lămuriri topografice le datoresc chelneriței, care, manifest indispusă c-am deranjat-o, mi le dă scurt. CARAGIALE, M. 298. - Pl.: (1) manifeste și (învechit) manifesturi, (2) manifești, -ste. – Și: (învechit) manefest (pl. manefesture) s. n. – Din lat. (1) manifestum, fr. (1, 2) manifeste.@

MANEFÉST s. n. v. manifest.

MANIFESTA vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un sentiment, o tendință etc.) A exprima, a arăta (prin comportare, atitudine etc.). Însăși ocîrmuirea. . . manifestă dorința ei de a introduce de la sine îmbunătățiri (a. 1848). URiCARIUL, X, 5. Amiciția și stima. . . nu ezitezi a nu le manifesta cu atîta prietinoasă generozitate. CARAGIALE, O. VII, 47. Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, D. 11. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I, 166, cf. IORGA, L. I, 105. Nu putea să manifesteze iubirea decît prin privirea ei atît de straniu fixă și fără gînduri. GALACTION, O.107. Manifestase dorința de a o cunoaște. BRĂESCU, A. 64. Limba actuală. . . manifestă o tendință foarte puternică de a înlocui pe „care” prin „ce”, indiferent de condițiile sintactice. IORDAN, L. R. 392, cf. CV 1949, nr. 6, 25. Manifesta dispreț pentru formă chiar și în viața lui de toate zilele. RALEA, S. T. III, 201. Oamenii muncii manifestă un interes fierbinte pentru cunoașterea temeinică a evenimentelor politice interne și internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. Poetul își manifestă încrederea într-o nouă poezie. V. ROM. ianuarie 1954, 154, cf. iulie 1954, 293. Partidul și guvernul își manifestă grija zilnică pentru dezvoltarea unei culturi noi. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 66, cf. ARGHEZI, P. T. 59. ♦ Refl. A-și afirma prezența, existența; a se face simțit, cunoscut. Poezia stă latentă, fără a se manifesta nici prin daltă, nici prin penel. . . , nici prin vorbe sau versuri. HELIADE, O. II, 140. Dorințele se manifestă în noi abia ce zărim o jună femeie plăcută. FILIMON, O. I, 114, cf. 104. Așa sînt și popoarele. Pruncia lor se manifestă printr-o zgomotoasă dinamică. HASDEU, I. C. I, VII. Pesimismul lui Eminescu se manifestează mai ales și mai caracteristic în „Mortua est”. GHEREA, ST. CR. I, 114, cf. 123, III, 84. Expresivitatea. . . se manifestă printr-o influență de fiecare moment a afectului și fantaziei. IORDAN, STIL. 93. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea în cadrul întrecerii socialiste a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. Aici s-a manifestat. . . talentul de polemist al lui Ibrăileanu. V. ROM. septembrie 1954, 141. 2. Intranz. A organiza o manifestație (2), a participa la o manifestație; a demonstra. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. I, 249. Sute de mii de demonstranți au manifestat timp de cîteva ore. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651, cf. nr. 2393. Să vie și să manifesteze pentru lupta unită a proletariatului. GALAN, Z. R. 14. – Prez. ind.: (1) manifést și (învechit) manifestez, (2) manifestez. – Din fr. manifester.