3 intrări
18 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANIAC, -Ă, maniaci, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o manie (1); p. ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. maniaque.
MANIAC, -Ă, maniaci, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o manie (1); p. ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. maniaque.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
maniac, ~ă [At: GHICA, S. 618 / P: ~ni-ac / Pl: ~aci, ~ace / E: fr maniaque] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de o manie (2). 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care este obsedată de o idee fixă sau are deprinderi ciudate. 5-6 a (Rar) Care se referă la manie sau la maniaci (1) Si: (rar) maniacal. 7 a (Rar) Care caracterizează o manie Si: (rar) maniacal (1). 8 De maniac (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANIAC, -Ă, maniaci, -e, adj. (Despre oameni) Care suferă de o manie, atins de o manie. Lasă, Marine! Ai ajuns maniac! Unde te uiți, numai dușmani vezi! BARANGA, I. 170. Apostol plecă buimăcit, blestemîndu-și clipa care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. REBREANU, P. S. 103. Deodată acel domn maniac începe a plînge și a se bate cu pumnii în cap. GHICA, S. 618. ◊ (Substantivat) Cu o pasiune de maniac, tot timpul liber și-l trecea expunînd în dreapta și-n stîngă cum înțelege el să fie organizat un spital. C. PETRESCU, Î. II 49. – Pronunțat: -ni-ac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANIAC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de o manie; tipicar, (om) cu ticuri. [Pron. -ni-ac. / < fr. maniaque].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MANIAC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de o manie; (om) preocupat în mod exagerat de ceva; tipicar. (< fr. maniaque)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MANIAC ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Persoană care suferă de manie. 2) Persoană obsedată de anumite idei. 3) Persoană preocupată în mod exagerat de ceva. [Sil. -ni-ac] /<fr. maniaque
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*maniác, -ă adj. și s., pl. acĭ, ace, mlat. maniacus, d. mánia, manie; vgr. manikós. V. mîniac). Relativ la manie: delir maniac. Cuprins de o manie: ce maniac!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mâniac sm [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ieci și ~aci / E: ngr μανιαϰός „nebun”] (Înv) 1 Scamator. 2 Măscărici (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNIAC s.m. (Mold.) Scamator. Acesta era... măscăriciu pelivan de îngîna pre alții, cum fac mîniecii la prăviriști. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ngr. maniahós. Vezi și mîniecie, mîniecitură. Cf. pehlivan.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
maniac (desp. -ni-ac) adj. m., s. m., pl. maniaci; adj. f., s. f. maniacă, pl. maniace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
maniac (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. maniaci; adj. f., s. f. maniacă, pl. maniace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
maniac s. m., adj. m. (sil. -ni-ac), pl. maniaci; f. sg. maniacă, g.-d. art. maniacei, pl. maniace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maniac, -ci.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MANIAC adj., s. (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MANIAC adj., s. (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mâniac, mâniaci, s.m. (înv.) scamator, măscărici.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANIAC, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care suferă de o manie (1), care este obsedat de o idee fixă sau are deprinderi ciudate. Deodată acel domn maniac începe a plînge și a se bate cu pumnii în cap. GHICA, S. 618. O nebună maniacă. . . cine știe ce halucinații are. CONTEMPORANUL, VI2, 105. (Substantivat) Strigările unui maniac. BARASCH, I. F. 12. Întîmplări obicinuite, se exagerau în atenția lui de maniac, luau proporții și înțelesuri de evenimente extraordinare. VLAHUȚĂ, D. 325. Te gîndești. . . că ai de-a face cu un maniac. SADOVEANU, O. IX, 100. Își număra, ca un maniac ce este, cele cîteva sute de lei. C. PETRESCU, S. 108, cf. id. C. V. 144. Sancho Panza știe că Don Ouijote este un maniac. LL I, 128. În cazuri de crime pasionale, apăreau asemenea maniaci care derutau și încurcau cercetările. STANCU, R. A. IV, 402. Dacă ar face un astfel de gest, ar da un exemplu rău maniacilor. CĂLINESCU, S. 840. 2. (Rar) Care se referă la manie, care caracterizează o manie; (rar) maniacal. Excitația maniacă. . . și melancolia. . . pot ascunde deficitul intelectual. PARHON, B. 103. – Pronunțat: -ni-ac. – Pl.: maniaci, -ce. – Din fr. maniaque.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNIÁC s. m. (Învechit) Scamator, măscărici. Acesta era . . . măscăriciu pelivan de îngîna pre alții, cum fac mîniecii la prăviriști. DOSOFTEI, ap. TDRG. Și nește mînieaci pre unul dintru dînși făcîndu-l mort și cerșind la dînsul milă, cu adevărat l-au datu-l morții. id., în JAHRESBER. V, 115. - Pl.: mînieci și mîniaci. – Din ngr. μανιαϰός „nebun”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ma-ni-ac
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: ma-ni-ac
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
maniac, maniacisubstantiv masculin maniacă, maniacesubstantiv feminin maniac, maniacăadjectiv
-
- Lasă, Marine! Ai ajuns maniac! Unde te uiți, numai dușmani vezi! BARANGA, 170. DLRLC
- Apostol plecă buimăcit, blestemîndu-și clipa care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. REBREANU, P. S. 103. DLRLC
- Deodată acel domn maniac începe a plînge și a se bate cu pumnii în cap. GHICA, S. 618. DLRLC
- Cu o pasiune de maniac, tot timpul liber și-l trecea expunînd în dreapta și-n stînga cum înțelege el să fie organizat un spital. C. PETRESCU, Î. II 49. DLRLC
-
etimologie:
- maniaque DEX '09 DEX '98 DN