3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGHIÁR, -Ă, maghiari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ungariei sau este originară de acolo; ungur. 2. Adj. Care aparține Ungariei sau maghiarilor (1), privitor la Ungaria sau la maghiari; unguresc, ungar. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. – Din magh. magyar.

maghiar, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 24 / Pl: ~i, ~e / E: mg magyar] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Ungariei Si: ungur 3-4 smf, a (Persoană) originară din Ungaria Si: ungur 5 smp Populație care locuiește în Ungaria Si: unguri. 6-7 a Care aparține (Ungariei sau) maghiarilor (5) Si: unguresc. 8-9 a Referitor (la Ungaria sau) la maghiari (5) Si: unguresc. 10-11 a Specific (Ungariei sau) maghiarilor (5) Si: unguresc. 12-13 a Care provine (din Ungaria sau) de la maghiari (5) Si: unguresc. 14 sfa Limbă vorbită de maghiari (5).

MAGHIÁR, -Ă, maghiari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Ungariei sau este originară de acolo; ungur. 2. Adj. Care aparține Ungariei sau populației ei; privitor la Ungaria sau la populația ei, originar din Ungaria; unguresc, ungar. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. – Din magh. magyar.

MAGHIÁR2, -Ă, maghiari, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Ungariei sau originară de acolo; ungur.

MAGHIÁR1, -Ă, maghiari, -e, adj. Propriu maghiarilor, al maghiarilor; unguresc, ungar. Limba maghiară.

MAGHIÁR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria. [Sil. -ghiar] /<ung. magyar

MAGHIÁR1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Ungariei sau populației ei; din Ungaria; unguresc; ungar. [Sil. -ghiar] /<ung. magyar

maghiar a. relativ la Unguri: limba maghiară. ║ m. pl. numele național al Ungurilor: Maghiarii nemeși o mie AL.

*maghĭár, -ă s. (ung. Magyar). Rar. Ungur. Adj. Unguresc.

MAGHIÁRĂ f. mai ales art. Limba maghiară. [G.-D. maghiarei] /<ung. magyar

Unguri sau Maghiari m. pl. neam de rassă fineză, veniră în Panonia sub ducele lor Arpad (890-898) și fură creștinați sub Ștefan cel Sfânt. Printre urmașii acestuia fu Mateiu Corvin de Huniade, eroicul luptător în contra Turcilor, cari (după bătălia dela Mohaci) se făcură stăpâni pe o parte a Ungariei (1526), până fură alungați de Casa de Habsburg. Independenta politică a Ungurilor datează dela 1866.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maghiár (-ghiar) adj. m., s. m., pl. maghiári; adj. f., s. f. maghiáră, pl. maghiáre

maghiár s. m., adj. m. (sil. -ghiar), pl. maghiári; f. sg. maghiáră, g.-d. art. maghiárei, pl. maghiáre

maghiáră (limbă) (-ghia-) s. f., g.-d. art. maghiárei

maghiáră (limba) s. f. (sil. -ghia-), g.-d. art. maghiárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAGHIÁR s., adj. 1. s. v. ungur. 2. adj. ungar, unguresc. (Statul ~.)

MAGHIAR s., adj. 1. s. ungur. 2. adj. ungar, unguresc. (Statul ~.)

arată toate definițiile

Intrare: maghiar (adj.)
maghiar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ma-ghiar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maghiar
  • maghiarul
  • maghiaru‑
  • maghia
  • maghiara
plural
  • maghiari
  • maghiarii
  • maghiare
  • maghiarele
genitiv-dativ singular
  • maghiar
  • maghiarului
  • maghiare
  • maghiarei
plural
  • maghiari
  • maghiarilor
  • maghiare
  • maghiarelor
vocativ singular
plural
Intrare: maghiar (s.m.)
  • silabație: ma-ghiar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maghiar
  • maghiarul
  • maghiaru‑
plural
  • maghiari
  • maghiarii
genitiv-dativ singular
  • maghiar
  • maghiarului
plural
  • maghiari
  • maghiarilor
vocativ singular
  • maghiarule
  • maghiare
plural
  • maghiarilor
Intrare: Măghiar
Măghiar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măghiar
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maghiar (adj.)

etimologie:

maghiar, -ă (persoană) maghiară

  • 1. Persoană care face parte din populația Ungariei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ungur unguroaică

etimologie: