maghiar, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. ungur, unguroaică, <înv. și reg.> ungureancă, <reg.> secuiancă, ungureasă, unguroaie, unguroancă, <reg.; peior.> boanghen, oagăr, <înv.> ungurean. La mare, a cunoscut un maghiar din Budapesta. 2 adj. (despre oameni, colectivități etc.) ungur. Strămoșii lui au fost boieri maghiari. 3 adj. ungar, unguresc, <înv.> ungurean, ungurenesc. Franz Liszt a fost fondatorul școlii muzicale naționale maghiare. 4 s.f. (lingv.) limbă maghiară, <înv. și reg.> ungurie. Maghiara face parte din familia limbilor fino-ugrice.