UNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinu.

ungur, ~ă [At: CORESI, ap. GCR I, 25/23 / Pl: ~i, (înv) ~e, (îvr) ~gri sm / E: slv ѫгри (pl)] 1 sm Maghiar (1). 2 sm (Mol; îs) Vânt de la ~ Vânt dinspre vest. 3 a (D. oameni) Maghiar. 4 sms (Reg) Vânt dinspre vest. 5 smp (Bot; Trs) Iarba-șarpelui (Echium vulgare).

UNGUR sm. 1 🌍 Locuitor sau originar din Ungaria, Maghiar: derept céste patru lucrure merg oamenii la besérecă, cari sînt ~i sau Rumâni, au Sîrbi, au Greci, au Némți, au Léși (COR.); Unguru-i lăudăros, numai e fricos (ZNN.); Ungur înarmat Trece marea fără vad (ISP.), ghicitoare despre „rac” ¶ 2 🌿 BARBA-UNGURULUI 👉 BARBĂ3 [vsl. ągrinŭ].

UNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din sl. ongrinŭ.

UNGUR, unguri, s. m. Maghiar. Ungurii pornesc și calea-i opresc. ALECSANDRI, P. P. 65. ◊ (Adjectival) Cu trufie riga ungur către țeară-naintează. ALEXANDRESCU, M. 21.

UNGUR ~i m. Persoană care face parte din populația de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria; maghiar. /<sl. ongrinu

Ungur m. locuitor din Ungaria. V. barbă.

úngur m. Locuitor din Ungaria saŭ de neam unguresc.

UNGURAȘ sm. 1 🌍 dim. UNGUR ¶ 2 🌿 = VORONIC; VORONICĂ.

Unguri sau Maghiari m. pl. neam de rassă fineză, veniră în Panonia sub ducele lor Arpad (890-898) și fură creștinați sub Ștefan cel Sfânt. Printre urmașii acestuia fu Mateiu Corvin de Huniade, eroicul luptător în contra Turcilor, cari (după bătălia dela Mohaci) se făcură stăpâni pe o parte a Ungariei (1526), până fură alungați de Casa de Habsburg. Independenta politică a Ungurilor datează dela 1866.

ungur (maghiar) s. m., pl. unguri

ungur s. m., pl. unguri

ungur s. m., pl. unguri

ungur (-ri), s. m. – Maghiar. Sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s. f. (maghiară); ungurean, s. m. (romîn din Transilvania); ungureancă, s. f. (romîncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungurește, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s. f. (nația ungurească); ungurism, s. n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza).

UNGUR s. maghiar.

UNGUR s. maghiar.