10 definiții pentru unguresc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc.

UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc.

unguresc, ~ească [At: (a. 1620) D. BOGDAN, GL. 115 / Pl: ~ești / E: ungur + -esc] 1-2 smf, a Maghiar. 3 a (Îs) Flăcău ~ Holtei bătrân. 4 a (Îs) Bou ~ Ungurean . 5 a (Reg; îs) Mere ~ești Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. 6 a (Reg; îs) Pere ~ești Varietate de pere mari și dulci. 7 a (Reg; îs) Poame ~ești Varietate de fructe nedefinită mai îndeaproape. 8 sf (Rar) Limba maghiară. 9 a Care este (scris) în limba maghiară. 10 sf, (rar) sm (Mai ales art.) Dans popular (de obicei executat în perechi, cu sărituri). 11 sf (rar) sm (Mai ales art.) Melodie după care se execută ungureasca (10). 12 sfa (îs) -easca dreaptă (sau veche, a opta) Horă populară nedefinită mai îndeaproape. 13 sfa (îc) ~easca-șirul Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj. Maghiar; ca al maghiarilor. La școala statului se cerea limba ungurească pe care el o rupea greu. REBREANU, I. 82. Trei voinici că mi-a sosit, Trei voinici ardelenești... Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. Spuse într-o ungurească foarte stricată. REBREANU, I. 111. ♦ (Substantivat, f., mai ales articulat) Numele unei hore țărănești. Jocurile lor la nuntă sînt:... rusasca, moldoveneasca (hora), brîul, ungureasca. ȘEZ. I 35. Vai de mine ce uitai, Ungureasca nu jucai. ib. 105.

UNGURÉSC ~eáscă (~éști) Care aparține Ungariei sau populației ei; din Ungaria; maghiar. /ungur + suf. ~esc

unguresc a. ce ține de Unguri: fam. flăcău unguresc, holteiu bătrân, june tomnatic. ║ ungurește, adv. 1. ca Ungurii; 2. în limba ungară.

1) ungurésc, -eáscă adj. De Ungur: limba ungurească. – Fals ungar, ca și român îld. românesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști

ungurésc adj. m., f. ungureáscă; pl. m. și f. unguréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNGURÉSC adj. maghiar, ungar.

UNGURESC adj. maghiar, ungar. (Statul ~.)

Intrare: unguresc
unguresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unguresc
  • ungurescul
  • ungurescu‑
  • ungurească
  • ungureasca
plural
  • ungurești
  • ungureștii
  • ungurești
  • ungureștile
genitiv-dativ singular
  • unguresc
  • ungurescului
  • ungurești
  • ungureștii
plural
  • ungurești
  • ungureștilor
  • ungurești
  • ungureștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

unguresc

  • 1. Care aparține Ungariei sau populației ei; din Ungaria.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: maghiar (adj.) ungar 2 exemple
    exemple
    • La școala statului se cerea limba ungurească pe care el o rupea greu. REBREANU, I. 82.
      surse: DLRLC
    • Trei voinici că mi-a sosit, Trei voinici ardelenești... Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ungur + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX