opțiuni
  • info

11 definiții pentru unguresc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNGURESC, -EASCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc.

UNGURESC, -EASCĂ, ungurești, adj., s. f. 1. Adj. Maghiar. 2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Ungur + suf. -esc.

unguresc, ~ească [At: (a. 1620) D. BOGDAN, GL. 115 / Pl: ~ești / E: ungur + -esc] 1-2 smf, a Maghiar. 3 a (Îs) Flăcău ~ Holtei bătrân. 4 a (Îs) Bou ~ Ungurean . 5 a (Reg; îs) Mere ~ești Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. 6 a (Reg; îs) Pere ~ești Varietate de pere mari și dulci. 7 a (Reg; îs) Poame ~ești Varietate de fructe nedefinită mai îndeaproape. 8 sf (Rar) Limba maghiară. 9 a Care este (scris) în limba maghiară. 10 sf, (rar) sm (Mai ales art.) Dans popular (de obicei executat în perechi, cu sărituri). 11 sf (rar) sm (Mai ales art.) Melodie după care se execută ungureasca (10). 12 sfa (îs) -easca dreaptă (sau veche, a opta) Horă populară nedefinită mai îndeaproape. 13 sfa (îc) ~easca-șirul Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

UNGURESC, -EASCĂ, ungurești, adj. Maghiar; ca al maghiarilor. La școala statului se cerea limba ungurească pe care el o rupea greu. REBREANU, I. 82. Trei voinici că mi-a sosit, Trei voinici ardelenești... Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. Spuse într-o ungurească foarte stricată. REBREANU, I. 111. ♦ (Substantivat, f., mai ales articulat) Numele unei hore țărănești. Jocurile lor la nuntă sînt:... rusasca, moldoveneasca (hora), brîul, ungureasca. ȘEZ. I 35. Vai de mine ce uitai, Ungureasca nu jucai. ib. 105.

UNGURESC ~ească (~ești) Care aparține Ungariei sau populației ei; din Ungaria; maghiar. /ungur + suf. ~esc

unguresc a. ce ține de Unguri: fam. flăcău unguresc, holteiu bătrân, june tomnatic. ║ ungurește, adv. 1. ca Ungurii; 2. în limba ungară.

1) ungurésc, -eáscă adj. De Ungur: limba ungurească. – Fals ungar, ca și român îld. românesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

unguresc adj. m., f. ungurească; pl. m. și f. ungurești

unguresc adj. m., f. ungurească; pl. m. și f. ungurești

unguresc adj. m., f. ungurească; pl. m. și f. ungurești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UNGURESC adj. maghiar, ungar.

UNGURESC adj. maghiar, ungar. (Statul ~.)

Intrare: unguresc
unguresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unguresc
  • ungurescul
  • ungurescu‑
  • ungurească
  • ungureasca
plural
  • ungurești
  • ungureștii
  • ungurești
  • ungureștile
genitiv-dativ singular
  • unguresc
  • ungurescului
  • ungurești
  • ungureștii
plural
  • ungurești
  • ungureștilor
  • ungurești
  • ungureștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

unguresc, ungureascăadjectiv

  • 1. Care aparține Ungariei sau populației ei; din Ungaria. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: maghiar ungar
    • format_quote La școala statului se cerea limba ungurească pe care el o rupea greu. REBREANU, I. 82. DLRLC
    • format_quote Trei voinici că mi-a sosit, Trei voinici ardelenești... Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44. DLRLC
etimologie:
  • Ungur + sufix -esc. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.