3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSURÁT2, -Ă, măsurați, -te, adj. 1. (Despre corpuri, fenomene, dimensiuni) Determinat, evaluat. 2. Limitat; mărginit. 3. Fig. Moderat, cumpătat, cu măsură. ♦ (Despre pași, mers etc.) Domol, tacticos. – V. măsura.

MĂSURÁT2, -Ă, măsurați, -te, adj. 1. (Despre corpuri, fenomene, dimensiuni) Determinat, evaluat. 2. Limitat; mărginit. 3. Fig. Moderat, cumpătat, cu măsură. ♦ (Despre pași, mers etc.) Domol, tacticos. – V. măsura.

MĂSURÁT1 s. n. Măsurare. – V. măsura.

MĂSURÁT1 s. n. Măsurare. – V. măsura.

măsurat2, ~ă [At: DOSOFTEI, PS. 44/6 / Pl: ~ați, ~e / E: măsura] 1 a Determinat în ceea ce privește dimensiunile, cantitatea, greutatea etc. 2 a Delimitat. 3 a Cuprins între anumite limite reduse Si: limitat. 4-5 a, av Cu măsură. 6-7 a, av Cumpătat. 8-9 a, av Echilibrat. 10-11 a, av Chibzuit. 12-13 a, av (D. pași, umblet) Domol. 14 av (Rar) Treptat.

măsurat1 sn [At: LB / Pl: (rar) ~uri / E: măsura] 1-2 Măsurare (1-2). 3 (Rar) Măsurare (3).

MĂSURÁT2, -Ă, măsurați, -te, adj. 1. Determinat în ceea ce privește dimensiunile, greutatea, cantitatea etc. Iubește nu pe femeie, ci auru-i cîntărit! Pentru dînsul e femeie moșia cea măsurată. HASDEU, R. V. 55. 2. Limitat. Timpul meu e măsurat. C. PETRESCU, V. 146. 3. Moderat, cumpătat, echilibrat, cu măsură. Unu-i răsărit la stat, La cuvinte măsurat Și la cuget luminat. BELDICEANU, P. 102. Gospodăria să-ți fie măsurată, căci la gospodina bună mulți voinici s-adună. NEGRUZZI, S. I 251. ♦ (Adverbial; învechit) Treptat, încetul cu încetul. Trebuie ca cineva să-și deprindă trupul cu ostenelile măsurat. DRĂGHICI, R. 156. ♦ (Despre pași, mers etc.) Cumpănit, regulat. Înspre sară, Simion și Mitrea intrară cu pași măsurați pe poarta deschisă; curtea era plină. SLAVICI, N. I 92. C-un umblet măsurat, La sfîrșit s-ajung d-a dreptul, fără să mă mai abat. ALEXANDRESCU, P. 49. ◊ (Adverbial) Întorcîndu-se de la vinătoare, Iorgovan călca rar și măsurat. SLAVICI, O. I 250.

MĂSURÁT1 s. n. Măsurare, determinare a unei dimensiuni, a unei greutăți etc.

MĂSURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MĂSURA. 2) Care are dimensiuni sau valori limitate; mărginit. 3) (despre persoane) Care vădește modestie și echilibru în purtare; care nu admite excese; cumpătat. 4) (despre acțiuni) Care nu întrece măsura; cumpătat. /v. a măsura

măsurát, -ă adj. Regulat: pas măsurat. Fig. Circumspect: ton măsurat. Adv. Cu măsură: a vorbi măsurat.

MĂSURÁ, măsór, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau aparate de măsură, etaloane etc. valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ◊ Expr. (Glumeț) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea. ◊ Expr. (Reg.) A-i măsura (cuiva) vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește neclar. 3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător. II. Fig. 1. Tranz. A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc. 2. Refl. și tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă. – Lat. mensurare.

măsura [At: COD. VOR. 90/27 / V: (reg) am~ (Pzi: amăsur) / Pzi: măsor, (îrg) măsur (A și: măsur), (reg) mesur / E: ml mensurare] 1 vt (Fșa) A determina valoarea unei mărimi, folosind o unitate de măsură dată. 2 vt A delimita dintr-un tot o cantitate sau o porțiune determinată. 3 vt (Spc) A cântări. 4 (Pop; îe) A – banii cu dimirlia A fi foarte bogat. 5 (Reg; îe) A ~ oile (sau laptele) A cântări laptele muls o dată de la oile dintr-o turmă, pentru a evalua cantitatea de brânză ce se va produce. 6 (Pfm; îe) A lua la ~t A lua la bătaie. 7 vt (Fig; pfm) A bate pe cineva. 8 vt (Înv; c. i. pedepse, acțiuni represive) A aplica. 9 vt A aprecia valoarea, mărimea. 10 (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) vorba cu îmblăciul Se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește nedeslușit. 11 vt A parcurge pe jos o distanță, un loc. 12 (Pop; îe) A umbla gonind vânturile și ~rând câmpurile A umbla fără nici un rost. 13 vt (Determinat prin „cu ochii”, „cu privirea”, „din ochi”) A cerceta cu privirea Si: a examina, a scruta. 14 vt A privi insistent, pătrunzător, cu curiozitate, cu neîncredere, cu dispreț etc. 15 vt (Udp „cu”) A se compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale, materiale etc. 16 vt A se lua la întrecere Si: a concura, a se înfrunta Vz bate, lupta. 17 (Îe) A nu se putea ~ (cu cineva sau cu ceva) A fi în inferioritate evidentă față de cineva sau de ceva. 18 vt (Îlv) A-și ~ puterile (cu cineva) A se lupta. 19 vr (Îvr) A se potrivi. 20 vt (C. i. acțiuni, vorbe, sentimente etc.) A cumpăni. 21 vt (C. i. acțiuni, vorbe, sentimente etc.) A chibzui. 22 vt A înfrâna. 23 vt (Reg; c. este roata; pbl) A îndoi obada.

MĂSURÁ, măsór, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau aparate de măsură, etaloane etc. valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ◊ Expr. (Glumeț) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea. ◊ Expr. (Reg.) A-i măsura (cuiva) vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește nedeslușit. 3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător. II. Fig. 1. Tranz. A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc. 2. Refl. și tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă. – Lat. mensurare.

MĂSURÁ, măsór și măsúr, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente de măsurat valoarea unei mărimi în raport cu o unitate de măsură dată; a lua măsura. Cu compasul lumile toate măsoară. CONACHI, P. 275. Meșterii grăbea, Sferile-ntindea, Locul măsura, Șanțuri largi săpa Și mereu lucra, Zidul rădica. ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ Expr. (Regional) Măsoară-i vorba cu îmblăciul, se spune cînd se înțelege greu sau nu se înțelege de loc ce spune cineva. Apoi na, zise Ipate. Măsură-i vorba cu îmblăciul. Balan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151. (Glumeț) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi, a trage o bătaie. Las’să-ți măsor eu boieria pe spinare cu ciubucu ista. ALECSANDRI, T. 915. Absol.I-am făgăduit că, în toată viața mea, nu voi măsura decît la drept. ȘEZ. II 161. Măsoară de două ori și taie o dată. Refl. pas. Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvîrtim uitînd cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată. EMINESCU, O. I 132. ♦ (Neobișnuit; cu privire la pedepse, lovituri etc.) A aplica, a număra. Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară Cînd mîna v-o întindeți la bunuri zîmbitoare, Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi. EMINESCU, O. I 60. 2. (Mai ales determinat prin «cu ochii» sau «din ochi») A străbate, a cerceta cu privirea o distanță, un loc; a scruta. Gîngu măsură cu ochii ascunzișurile, căutînd cel mai adăpostit ungher unde să fugă. C. PETRESCU, S. 40. Sta ziua-n prag, ieșea pe stradă, Cu ochii zarea măsurînd. COȘBUC, P. I 99. Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. EMINESCU, O. I 83. ♦ (Cu privire la un om; determinat adesea prin «cu ochii» sau «din ochi») A privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător; a cîntări, a aprecia, a cerceta. Hai, mai repede, că e frig! v-a îndemnat jucînd în loc, să se încălzească, măsurîndu-vă din ochi și rîzînd, PAS, C. I 74. Mă măsoară o clipă și pe urmă îmi răspunde scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 406. Femeia îl măsură fără să răspundă și-i întoarse spatele. C. PETRESCU, C. V. 316. (Refl. reciproc) Balcanul și Carpatul... aprinși de dor de luptă cu ochii se măsoară. ALECSANDRI, P. A. 202. ◊ (Întărit prin «din cap pînă în picioare» sau «de sus pînă jos») Ochiul lui ager măsurase din clipa intrării pe ușă fata, din cap pînă în picioare, și rămăsese înmărmurit de frumusețea ei. CAMIL PETRESCU, O. I 267. Moșneagul se uită cu tot dinadinsul țintă la mine și mă măsură din cap pînă-n picioare. HOGAȘ, M. N. 71. Începe el a o măsura cu ochii de sus pînă jos și de jos pînă sus. CREANGĂ, P. 163. 3. A parcurge (încoace și încolo) o distanță, a străbate de la un capăt la altul un spațiu. Măsură încăperea dintr-un capăt în altul, să-și dezmorțească picioarele înțepenite în căruță. C. PETRESCU, Î. II 161. Văd apoi pe Făt-Frumosul trist, cum măsură poiana, Căci de mult iubește dînsul pe Ileana Cosînzeana. COȘBUC, P. II 138. La Picior-de-munte, pe dealuri mărunte Prin plaiuri tăcute De vînturi bătute, Urcă și scoboară Și drumul măsoară Trei turme de oi. TEODORESCU, P. P. 435. II. Fig. 1. Intranz. (Rar) A avea valoare, a prețui, a valora. Pune oarecare fanfaronadă în graba de a servi pe oricine, poate... pentru a arăta, vanitos, cît îi măsoară puterile. C. PETRESCU, C. V. 62. 2. Tranz. (Cu privire la cuvinte, sentimente, acțiuni etc.) A modera, a cumpăni, a cîntări, a înfrîna, a tempera. Clit are isteție și vorbele-și măsoară. NEGRUZZI, S. II 195. Deci patimile-ți măsoară, omule, și le slăbește. CONACHI, P. 279. ♦ (Rar, cu privire la mers, zbor etc.) A cumpăni, a regulariza. O cucuvea stîrnită din culcușul ei. lunecă pe sub streașină clopotniței și, măsurîndu-și zborul, trecu peste curtea mănăstirii, CAZABAN, V. 62. 3. Refl. reciproc. A se compara, a se întrece, a se lua la întrecere, a rivaliza, a se lupta. El fugea gonit de furtună, măsurîndu-se cu puterile ei, dar niciodată furtuna n-ar fi izbutit să-l ajungă. MIHALE, O. 170. În adevăr, ziceați zînele, noi nu ne putem măsura nici în frumusețe, nici în minte, dar nici în putere cu zîna noastră. RETEGANUL, P. II 15. Deși puțini, ostașii creștini erau însă plini de foc și de dorința de a se măsura cu dușmanul. BĂLCESCU, O. II 86. ◊ Tranz. Ești tu în stare să-ți măsori puterile cu ale mele? ALECSANDRI, T. I 444. ♦ (Rar) A se considera. Ați făcut ca să pricepem a trecutului mărime, Măsurîndu-vă de-o seamă cu-a strămoșilor nălțime. ALECSANDRI, O. 247.

A SE MĂSURÁ mă măsór intranz. (despre persoane) A se compara (unul cu altul) printr-o probă (intelectuală, de forță fizică etc.). /<lat. mensurare

A MĂSURÁ măsór 1. tranz. 1) (valori, mărimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de măsură etalon de aceeași speță. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a măsura cu aproximație, fără a folosi instrumente sau aparate de măsură; b) a privi (pe cineva) din cap până-n picioare; a examina cu atenție. 2) (spații, distanțe etc.) A străbate (pe jos) de la un capăt la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza în mod echilibrat; a cumpăni. 2. intranz. A avea drept măsură. /<lat. mensurare

măsurà v. 1. a lua măsura: cum măsuri, ți se măsoară; 2. a străbate: a măsura cu pași repezi casa; 3. a examina, a cerceta: a măsura pe cineva cu ochii; 4. fig. a evalua, a aprecia: a măsura întinderea unui pericol; 5. a regula, a modera: a-și măsura cheltuielile, vorbele; 6. a se lua la lupta, a se bate cu cineva: a se măsura cu dușmanul. [Lat. MENSURARE].

măsór (vest), măsúr (Olt.) și mắsur (est), a măsura v. tr. (lat. mensúro, -áre; it. misurare, pv. cat. sp. pg. mesurar, fr. mesurer.Măsor, măsoară; să măsoare). Ĭaŭ măsura: a măsura o bucată de pînză, o moșie. Străbat, parcurg: a măsura cu pașĭ rarĭ camera. Examinez, apreciez uĭtîndu-mă de sus pînă jos: în ainte de a se încăĭera, adversariĭ se măsuraŭ unu pe altu. Apreciez, evaluez: a măsura dificultățile întreprinderiĭ. Pun o măsură, regulez, moderez: a-țĭ măsura cheltuĭelile, vorbele. Bat cu bățu, croĭesc (Iron.): a măsura un hoț cu bastonu. V. refl. Mă pun cu, mă compar cu, mă ĭaŭ la luptă orĭ la întrecere, ĭes la concurs: a te măsura cu cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măsurá (a ~) vb., ind. prez. 3 măsoáră

măsurá vb., ind. prez. 1 sg. măsór, 3 sg. și pl. măsoáră

arată toate definițiile

Intrare: măsurat (adj.)
măsurat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsurat
  • măsuratul
  • măsuratu‑
  • măsura
  • măsurata
plural
  • măsurați
  • măsurații
  • măsurate
  • măsuratele
genitiv-dativ singular
  • măsurat
  • măsuratului
  • măsurate
  • măsuratei
plural
  • măsurați
  • măsuraților
  • măsurate
  • măsuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: măsurat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsurat
  • măsuratul
  • măsuratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măsurat
  • măsuratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măsura
măsura1 (1 -or) verb grupa I conjugarea I
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măsura
  • măsurare
  • măsurat
  • măsuratu‑
  • măsurând
  • măsurându‑
singular plural
  • măsoa
  • măsurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măsor
(să)
  • măsor
  • măsuram
  • măsurai
  • măsurasem
a II-a (tu)
  • măsori
(să)
  • măsori
  • măsurai
  • măsurași
  • măsuraseși
a III-a (el, ea)
  • măsoa
(să)
  • măsoare
  • măsura
  • măsură
  • măsurase
plural I (noi)
  • măsurăm
(să)
  • măsurăm
  • măsuram
  • măsurarăm
  • măsuraserăm
  • măsurasem
a II-a (voi)
  • măsurați
(să)
  • măsurați
  • măsurați
  • măsurarăți
  • măsuraserăți
  • măsuraseți
a III-a (ei, ele)
  • măsoa
(să)
  • măsoare
  • măsurau
  • măsura
  • măsuraseră
măsura2 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măsura
  • măsurare
  • măsurat
  • măsuratu‑
  • măsurând
  • măsurându‑
singular plural
  • măsură
  • măsurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măsur
(să)
  • măsur
  • măsuram
  • măsurai
  • măsurasem
a II-a (tu)
  • măsuri
(să)
  • măsuri
  • măsurai
  • măsurași
  • măsuraseși
a III-a (el, ea)
  • măsură
(să)
  • măsure
  • măsura
  • măsură
  • măsurase
plural I (noi)
  • măsurăm
(să)
  • măsurăm
  • măsuram
  • măsurarăm
  • măsuraserăm
  • măsurasem
a II-a (voi)
  • măsurați
(să)
  • măsurați
  • măsurați
  • măsurarăți
  • măsuraserăți
  • măsuraseți
a III-a (ei, ele)
  • măsură
(să)
  • măsure
  • măsurau
  • măsura
  • măsuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măsurat (adj.)

  • 1. Despre corpuri, fenomene, dimensiuni:
    exemple
    • Iubește nu pe femeie, ci auru-i cîntărit! Pentru dînsul e femeie moșia cea măsurată. HASDEU, R. V. 55.
      surse: DLRLC
  • 2. Care are dimensiuni sau valori limitate.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: limitat mărginit attach_file un exemplu
    exemple
    • Timpul meu e măsurat. C. PETRESCU, V. 146.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Cu măsură.
    exemple
    • Unu-i răsărit la stat, La cuvinte măsurat Și la cuget luminat. BELDICEANU, P. 102.
      surse: DLRLC
    • Gospodăria să-ți fie măsurată, căci la gospodina bună mulți voinici s-adună. NEGRUZZI, S. I 251.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (și) adverbial învechit Încetul cu încetul.
      surse: DLRLC sinonime: treptat attach_file un exemplu
      exemple
      • Trebuie ca cineva să-și deprindă trupul cu ostenelile măsurat. DRĂGHICI, R. 156.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Despre pași, mers etc.:
      exemple
      • Înspre sară, Simion și Mitrea intrară cu pași măsurați pe poarta deschisă; curtea era plină. SLAVICI, N. I 92.
        surse: DLRLC
      • C-un umblet măsurat, La sfîrșit s-ajung d-a dreptul, fără să mă mai abat. ALEXANDRESCU, P. 49.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Întorcîndu-se de la vînătoare, Iorgovan călca rar și măsurat. SLAVICI, O. I 250.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi măsura
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

măsurat (s.n.)

etimologie:

  • vezi măsura
    surse: DEX '09 DEX '98

măsura

  • 1. tranzitiv A determina cu instrumente sau aparate de măsură, etaloane etc. valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Cu compasul lumile toate măsoară. CONACHI, P. 275.
      surse: DLRLC
    • Meșterii grăbea, Sferile-ntindea, Locul măsura, Șanțuri largi săpa Și mereu lucra, Zidul rădica. ALECSANDRI, P. P. 187.
      surse: DLRLC
    • absolut I-am făgăduit că, în toată viața mea, nu voi măsura decît la drept. ȘEZ. II 161.
      surse: DLRLC
    • absolut Măsoară de două ori și taie o dată.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvîrtim uitînd cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09
    • 1.2. rar A aplica pedepse, lovituri etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: număra attach_file un exemplu
      exemple
      • Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară Cînd mîna v-o întindeți la bunuri zîmbitoare, Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi. EMINESCU, O. I 60.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie glumeț A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate lovi attach_file un exemplu
        exemple
        • Las’să-ți măsor eu boieria pe spinare cu ciubucu ista. ALECSANDRI, T. 915.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A evalua, a aprecia valoarea, mărimea.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. expresie regional A-i măsura (cuiva) vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește neclar.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Apoi na, zise Ipate. Măsură-i vorba cu îmblăciul. Balan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Măsură încăperea dintr-un capăt în altul, să-și dezmorțească picioarele înțepenite în căruță. C. PETRESCU, Î. II 161.
      surse: DLRLC
    • Văd apoi pe Făt-Frumosul trist, cum măsură poiana, Căci de mult iubește dînsul pe Ileana Cosînzeana. COȘBUC, P. II 138.
      surse: DLRLC
    • La Picior-de-munte, pe dealuri mărunte Prin plaiuri tăcute De vînturi bătute, Urcă și scoboară Și drumul măsoară Trei turme de oi. TEODORESCU, P. P. 435.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scruta attach_file 3 exemple
    exemple
    • Gîngu măsură cu ochii ascunzișurile, căutînd cel mai adăpostit ungher unde să fugă. C. PETRESCU, S. 40.
      surse: DLRLC
    • Sta ziua-n prag, ieșea pe stradă, Cu ochii zarea măsurînd. COȘBUC, P. I 99.
      surse: DLRLC
    • Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprecia cerceta cântări attach_file 7 exemple
      exemple
      • Hai, mai repede, că e frig! v-a îndemnat jucînd în loc, să se încălzească, măsurîndu-vă din ochi și rîzînd, PAS, C. I 74.
        surse: DLRLC
      • Mă măsoară o clipă și pe urmă îmi răspunde scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 406.
        surse: DLRLC
      • Femeia îl măsură fără să răspundă și-i întoarse spatele. C. PETRESCU, C. V. 316.
        surse: DLRLC
      • reflexiv reciproc Balcanul și Carpatul... aprinși de dor de luptă cu ochii se măsoară. ALECSANDRI, P. A. 202.
        surse: DLRLC
      • Ochiul lui ager măsurase din clipa intrării pe ușă fata, din cap pînă în picioare, și rămăsese înmărmurit de frumusețea ei. CAMIL PETRESCU, O. I 267.
        surse: DLRLC
      • Moșneagul se uită cu tot dinadinsul țintă la mine și mă măsură din cap pînă-n picioare. HOGAȘ, M. N. 71.
        surse: DLRLC
      • Începe el a o măsura cu ochii de sus pînă jos și de jos pînă sus. CREANGĂ, P. 163.
        surse: DLRLC
  • 5. figurat intranzitiv rar A avea valoare.
    exemple
    • Pune oarecare fanfaronadă în graba de a servi pe oricine, poate... pentru a arăta, vanitos, cît îi măsoară puterile. C. PETRESCU, C. V. 62.
      surse: DLRLC
  • 6. figurat tranzitiv A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Clit are isteție și vorbele-și măsoară. NEGRUZZI, S. II 195.
      surse: DLRLC
    • Deci patimile-ți măsoară, omule, și le slăbește. CONACHI, P. 279.
      surse: DLRLC
    • 6.1. rar Cu privire la mers, zbor etc.:
      exemple
      • O cucuvea stîrnită din culcușul ei... lunecă pe sub streașina clopotniței și, măsurîndu-și zborul, trecu peste curtea mănăstirii. CAZABAN, V. 62.
        surse: DLRLC
  • 7. figurat reflexiv tranzitiv A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rivaliza attach_file 3 exemple
    exemple
    • El fugea gonit de furtună, măsurîndu-se cu puterile ei, dar niciodată furtuna n-ar fi izbutit să-l ajungă. MIHALE, O. 170.
      surse: DLRLC
    • În adevăr, ziceau zînele, noi nu ne putem măsura nici în frumusețe, nici în minte, dar nici în putere cu zîna noastră. RETEGANUL, P. II 15.
      surse: DLRLC
    • Deși puțini, ostașii creștini erau însă plini de foc și de dorința de a se măsura cu dușmanul. BĂLCESCU, O. II 86.
      surse: DLRLC
    • 7.1. expresie tranzitiv A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • Ești tu în stare să-ți măsori puterile cu ale mele? ALECSANDRI, T. I 444.
        surse: DLRLC
    • 7.2. rar A se considera.
      exemple
      • Ați făcut ca să pricepem a trecutului mărime, Măsurîndu-vă de-o seamă cu-a strămoșilor nălțime. ALECSANDRI, O. 247.
        surse: DLRLC

etimologie: