MĂSORIȘTE, măsoriști, s. f. (Înv.) Măsurare, măsurătoare. – Măsura + suf. -iște.

măsoriște sf [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 267 / V: (înv) ~reș~, (reg) ~sur~, mes~ / Pl: ~ti / E: măsura + -iste] (Îrg) Măsurare (1).

MĂSORIȘTE, măsoriști, s. f. (Înv.) Măsurare, măsurătoare. – Măsura + suf. -iște.^[1]

MĂSORIȘTE, măsoriști, s. f. (Învechit) Măsurare, măsurătoare... Rezultatele acestea nu pot inspira o încredere deplină decît numai atunci cînd vom avea făcut cel puțin măsoriște și harta județului. I. IONESCU, D. 12.

măsóriște f. Est. Rar. Măsurătoare.

măsorește sf vz măsoriște

măsuriște sf vz măsoriște

mesoriște sf vz măsoriște

măsoriște (înv.) s. f., art. măsoriștea, g.-d. art. măsoriștii; pl. măsoriști

măsoriște (înv.) s. f., art. măsoriștea, g.-d. art. măsoriștii; pl. măsoriști

măsoriște s. f., art. măsoriștea, g.-d. art. măsoriștii; pl. măsoriști

MĂSORIȘTE s. v. măsurare, măsurat, măsurătoare.

măsoriște s. v. MĂSURARE. MĂSURAT. MĂSURĂTOARE.

MĂSORIȘTE s. f. (Învechit și regional) Măsurare, măsurătoare. Pe socoteala aciii măsoriști (a. 1 742). IORGA, S. D. VI, 267. Urmează măsoriștea și hotarăle ce au pus (a. 1776). URICARIUL, II, 192/7. Harta închipuitoari di unde să să înceapă măsorește, căci eu din adevăr nu ies (a. 1 830). IORGA, S. D. XXI, 401. 14 stînJ[eni] de la colțul gardului. . . de unde s-au început măsoriștea (a. 1852). URICARIUL, III, 257/15. Rezultatele acestea nu pot inspira o încredere deplină decît numai atunci cînd vom avea făcut cel puțin măsoriște și harta județului. iONESCU, D. 12. În mesoriște s-au pus și poienile din pădure. id. P. 472. La comisație a ieșit comisia de angineri să facă măsuriștea locurilor. Com. din URCA-TURDA. – Pl.: măsoriști. – Și: (învechit) măsorește, (regional) măsúriște, mesoriște s. f. – Măsura + suf. -iște.

MĂSOREȘTE s. f. v. măsoriște.

MĂSURIȘTE s. f. v. măsoriște.

MESORIȘTE s. f. v. măsoriște.