15 definiții pentru determinat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETERMINÁT, -Ă, determinați, -te, adj. 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit. 2. (Despre cuvinte sau propoziții) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. – V. determina. Cf. fr. déterminé.

DETERMINÁT, -Ă, determinați, -te, adj. 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit. 2. (Despre cuvinte sau propoziții) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. – V. determina. Cf. fr. déterminé.

determinat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: determina] 1-3 Determinare (1-2, 4).

determinat2, ~ă [At: HELIADE, O. II, 159 / Pl: ~ați, ~e / E: determina cf fr déterminé] 1 a Care a fost precizat. 2 a (Pex) Fix. 3 a Justificat. 4 a (D. cuvinte, propoziții sau categorii sintactice) Al cărui sens (lexical sau gramatical) este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. 5 sma (Grm) Elementul regent al unui determinant (3). 6 a (Log; d. noțiuni) Care are mai multe note în sine și mai puține note sub sine. 7 a Ferm. 8 a (Pex) Îndrăzneț. 9 a Dedus pe baza anumitor date Si: calculat. 10 a (Înv) Pasionat.

DETERMINÁT, -Ă, determinați, -te, adj. 1. Precizat, hotărît, stabilit. Bela, însă, se mîndrea că e lucrător, așadar un om cu o profesiune determinată. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 259. ◊ (Mat.) Problemă determinată = problemă care are un număr limitat de soluții posibile. 2. (Gram.; despre cuvinte) Precizat printr-un raport de determinare.

DETERMINÁT, -Ă adj. Care este cauzat de ceva, definit. // s.m. Termen al unui raport sintactic care este regentul determinantului. [Cf. fr. détérminé].

DETERMINÁT, -Ă I. adj. precizat. ◊ cauzat de ceva. ◊ (despre cuvinte) precizat printr-un raport de determinare (3). II. s. n. element lingvistic determinat de un altul. (< fr. déterminé)

DETERMINÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre cuvinte, propoziții) Care este precizat, lămurit de alte cuvinte sau grupuri de cuvinte. /v. a determina

*determinát, -ă adj. Fix: oră, epocă determinată. Îndrăzneț, hotărît, rezolut: soldat determinat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETERMINÁT adj. 1. v. anumit. 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. v. concret.

DETERMINAT adj. 1. anumit, cunoscut, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. concret, precis. (I-a oferit clteva fapte ~.)

Determinat ≠ nedeterminat


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DETERMINÁT, -Ă adj. (< determiná < fr. déterminer, it., lat. determinare): în sintagmele interjecție determinată, monem determinat, subiect determinat și substantiv determinat (v.).

DETERMINÁT s. m. (< determiná, cf. fr. déterminer): termen regent din cadrul unui raport sintactic, al cărui sens este precizat, lămurit sau restrâns de către termenul subordonat. În limba română, substantivul și verbul sunt în mod obișnuit elemente determinate (regente), primul al adjectivului și numeralului, al doilea al adverbului: gândire profundă, zece zile, rândul al doilea, aleargă nebunește etc. Și alte părți de vorbire pot deveni termeni determinați (regenți) într-o relație binară (cu sau fără elemente raționale): bun de glume, acesta roșu, acela de jos, patru galben, doi de sus, jos din cireș!, hai la drum!


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

determinat, -ă, determinați, -te adj. (pub.) ferm, hotărât.[1]

  1. Barbarism. Se recomandă evitarea folosirii cuvântului determinat cu aceste sensuri. — raduborza
Intrare: determinat
determinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • determinat
  • determinatul
  • determinatu‑
  • determina
  • determinata
plural
  • determinați
  • determinații
  • determinate
  • determinatele
genitiv-dativ singular
  • determinat
  • determinatului
  • determinate
  • determinatei
plural
  • determinați
  • determinaților
  • determinate
  • determinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

determinat

  • 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit.
    exemple
    • Bela, însă, se mîndrea că e lucrător, așadar un om cu o profesiune determinată. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 259.
      surse: DLRLC
    • 1.1. matematică Problemă determinată = problemă care are un număr limitat de soluții posibile.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre cuvinte sau propoziții) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: