2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂIESTRÍT, -Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. Măiestru (1). – V. măiestri.

măiestrit, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 36 / Pl: ~iți, ~e / E: măiestri] 1 (Rar; d. oameni) Iscusit. 2 (D. manifestări, realizări ale oamenilor) Care dovedește iscusință, abilitate, ingeniozitate. 3 Lucrat sau executat cu măiestrie (6) Si: măiestru (4), (înv) maestros. 4 (Pex) Frumos. 5 (Pex) Desăvârșit.

MĂIESTRÍT, -Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. Măiestru (1). [Pr.: mă-ies-] – V. măiestri.

MĂIESTRÍT, -Ă, măiestriți, -te, adj. (Rar) 1. Lucrat cu măiestrie; ingenios, artistic. Făcu un grajd măiestrit pentru iapă. ISPIRESCU, E. 80. Păru-i... e ridicat cu o măiestrită eleganță, sub podoaba artistică de pe creștet. ODOBESCU, S. III 57. (Adverbial) Sprîncenele... Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79. 2. Iscusit, abil, măiestru. Aiestea-s [făcute] de mînile lui măiestrite. ȘEZ. IX 123.

măĭestrít, -ă adj. Făcut cu măĭestrie, artistic. Artificial. Adv. Cu măĭestrie.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. – Din măiestru.

măiestri [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 47v/34 / Pzi: ~resc / E: măiestru] 1 vi (Îvr) A unelti. 2 vr A deveni înțelept, iscusit. 3 vt (Rar) A lucra cu măiestrie (6), cu artă. 4 vt (Rar) A inventa.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din măiestru.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lucra ceva cu mare pricepere, cu deosebită îndemînare, a executa artistic. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29.

A MĂIESTRÍ ~ésc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru

MĂIESTRI vb. (Mold.) A unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scăpatu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măiestrind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru + suf. -i. Vezi și măiestreț, măiestrie.

măestrì v. a executa cu măestrie: lăutarii măestresc hore înalte EM.

măestrit a. făcut cu măestrie: 1. artistic; 2. artificial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măiestrí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 să măiestreáscă

măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂIESTRÍT adj. v. dotat, înzestrat, talentat.

măiestrit adj. v. ÎNZESTRAT. TALENTAT.

MĂIESTRIT adj. artistic, iscusit, meșteșugit, (rar) măiestru. (O broderie ~.)

MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

arată toate definițiile

Intrare: măiestrit
măiestrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiestrit
  • măiestritul
  • măiestritu‑
  • măiestri
  • măiestrita
plural
  • măiestriți
  • măiestriții
  • măiestrite
  • măiestritele
genitiv-dativ singular
  • măiestrit
  • măiestritului
  • măiestrite
  • măiestritei
plural
  • măiestriți
  • măiestriților
  • măiestrite
  • măiestritelor
vocativ singular
plural
Intrare: măiestri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măiestri
  • măiestrire
  • măiestrit
  • măiestritu‑
  • măiestrind
  • măiestrindu‑
singular plural
  • măiestrește
  • măiestriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măiestresc
(să)
  • măiestresc
  • măiestream
  • măiestrii
  • măiestrisem
a II-a (tu)
  • măiestrești
(să)
  • măiestrești
  • măiestreai
  • măiestriși
  • măiestriseși
a III-a (el, ea)
  • măiestrește
(să)
  • măiestrească
  • măiestrea
  • măiestri
  • măiestrise
plural I (noi)
  • măiestrim
(să)
  • măiestrim
  • măiestream
  • măiestrirăm
  • măiestriserăm
  • măiestrisem
a II-a (voi)
  • măiestriți
(să)
  • măiestriți
  • măiestreați
  • măiestrirăți
  • măiestriserăți
  • măiestriseți
a III-a (ei, ele)
  • măiestresc
(să)
  • măiestrească
  • măiestreau
  • măiestri
  • măiestriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măiestrit

etimologie:

  • vezi măiestri
    surse: DEX '98 DEX '09

măiestri

etimologie:

  • măiestru
    surse: DEX '98 DEX '09