măiestrit, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 36 / Pl: ~iți, ~e / E: măiestri] 1 (Rar; d. oameni) Iscusit. 2 (D. manifestări, realizări ale oamenilor) Care dovedește iscusință, abilitate, ingeniozitate. 3 Lucrat sau executat cu măiestrie (6) Si: măiestru (4), (înv) maestros. 4 (Pex) Frumos. 5 (Pex) Desăvârșit.