2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măĭástră, V. măĭestru.

MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. ◊ Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. – Lat. magister.

măiestru, ~iastră [At: N. TEST. (1648), 159v/18 / V: (reg) muiastră af / Pl: ~ieștri, (rar) ~iestri, ~e, (rar) ~iastre / E: ml magister] 1 a (D. oameni) îndemânatic la lucru Si: ingenios, priceput, talentat. 2 a (D. oameni) Ingenios. 3 sm (Înv) Învățat. 4 a Lucrat sau executat cu măiestrie (6). 5 (Pex) Frumos. 6-7 a (Mtp; d. ființe, obiecte) Înzestrat cu puteri magice Vz năzdrăvan. 8 a (Mtp; îs) Pasăre ~iastră Pasăre Înzestrată cu înșușiri supranaturale. 9-10 sf, a (Șîs zână ~iastră) (Zână) cu puteri supranaturale. 11 a (Îs) Zîne ~iastre Iele. 12 a (Lpl; îas) Ursitoare. 13-14 sm, a (Îs) Duh ~ (Duh) necurat. 15 a (Pex) Ca din basme Si: fermecat, minunat. 16-17 sm, a (Vrăjitor) cu puteri magice. 18 sm (Pop) Maistru (2). 19 sm (Înv) Maestru2 (1).

MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] – Lat. magister.

MĂIÉSTRU, -IÁSTRĂ, măieștri, -iestre, adj. 1. (Astăzi mai ales la feminin) Foarte priceput, iscusit, îndemînatic, abil, ingenios. Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156. Tu ești ca o vioară, în care sînt închise toate cîntările, numai ele trebuiesc trezite de o mînă măiastră. EMINESCU, N. 54. ◊ (Substantivat) Calul bătrîn, un măiestru, Nu-l poți învăța-n buiestru. PANN, P. B. în 154. ♦ Realizat în mod iscusit, minunat. Cîntarea măiastră din codrii cărunți Dă strunelor mele povață. GOGA, C. P. 52. Tot mai citesc măiastra-ți carte, Deși ți-o știu pe dinafară, VLAHUȚĂ, O. A. 49. Paiangenul se apropie de musca prinsă în mreja măiastră. SLAVICI, N. II 128. ◊ (Adverbial) [Eminescu] a restituit poporuluimăiestru șlefuitediamantele sufletului generațiilor acestui neam. SADOVEANU, E. 83. Draperiile de pe femei erau... măiestru răsucite pe daltă. GALACTION, O. I 122. 2. (În basme) înzestrat cu însușiri miraculoase. Mă leapăd de puterea mea cea măiastră. ISPIRESCU, E. 188. Și la fata cea măiastră El își pleacă un genunchi. EMINESCU, E. P. 146. Pasăre măiastră = pasăre fabuloasă care are puterea de a lua diferite înfățișări și de a vorbi ca oamenii. Pe umărul ei cînta o pasere măiastră. EMINESCU, N. 67. E pasăre măiastră... adresați-i orice întrebare, ea va răspunde. ALECSANDRI, T. I 417. Fă-mă-o pasăre măiastră, Să zbor la maica-n fereastră. ȘEZ. VII 166. – Variante: măiéstră (ODOBESCU, S. III 57), măiástră (MACEDONSKI, O. I 96) adj. f.

MĂIÉSTRU măiástră (măiéștri, măiéstre) 1) (despre persoane) Care face totul cu ușurință și cu pricepere; iscusit. 2) (despre lucruri, obiecte) Care este executat cu măiestrie. 3) (în basme) Care este înzestrat cu însușiri supranaturale. [Sil. mă-ies-] /<lat. magister

măeastră f. 1. fermecătoare, zină: acolo șade o măeastră ISP.; 2. pl. alt nume dat Ielelor, ca zine prin excelență: după ce ’nchid ferestrele, joace-mi măcar Măestrele PANN. V. măestru.

măĭéstru, măĭástră adj., pl. măĭeștri, măĭestre (lat. magister, -stri; it. sp. maestro, sic. maistru, pv. vfr. maestre, nfr. maître, pg. mestre. V. maestru, meșter). Abil, ingenios: era măĭestru la războĭ (Moxa), mînă măĭastră. Năzdrăvan, care are puterĭ supranaturale: pasăre măĭastră. Adv. În mod măĭestru: a cînta măĭestru. V. artist și șmecher.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măiéstru adj. m., pl. măiéștri; f. măiástră, pl. măiéstre

măiéstru adj. m., pl. măiéștri; f. sg. măiástră, pl. măiéstre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂIÉSTRU adj. v. artistic, iscusit, măiestrit, meșteșugit.

măiestru adj. v. ARTISTIC. ISCUSIT, MĂIESTRIT. MEȘTEȘUGIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măiástru, măiastră, (maiastru), adj. – I. Năzdrăvan, fermecat, magic: „Și pe murg maiastru m-o încălecat” (Bârlea, 1924: 356). II. (s.f.) 1. Zână frumoasă; vântoasă, săiastră: „De luatu-i de săiastră, / O’ de măiastră” (Papahagi, 1925: 292). 2. Vrăjitoare. – Lat. magister „învățător” (Scriban, DEX).

măiástru, măiastră, (maiastru), adj. – I. Năzdrăvan, fermecat, magic: „Și pe murg maiastru m-o încălecat” (Bârlea 1924: 356). II. (s.f.) 1. Zână frumoasă; vântoasă, săiastră: „De luatu-i de săiastră, / O’ de măiastră” (Papahagi 1925: 292). 2. Vrăjitoare. – Lat. magister.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PASĂRE MĂIASTRĂ (în mitologia românească), pasăre simbolică sau alegorică. Reprezentată ca o pasăre strălucitoare, multicoloră, cu forțe magice nelimitate. Este o pasăre justițiară; are rang regal și e slujită de toate celelalte păsări. Simbolizează adesea inaccesibilul aerian, imposibilul și himericul. Cântecul ei întinerește pe cel ce o ascultă. Uneori este o fată de împărat transformată în pasăre, ca urmare a unui blestem. Tema p.m. a constituit o sursă de inspirație pentru C. Brâncuși.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂIÉSTRU, -IÁSTRĂ adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Îndemînatic la lucru ; iscusit la minte, priceput, talentat, ingenios. Apolos alecsandreanin de rudă, bărbat grâitoriu măestru, veni în Efes putearnic fiind întru scripturi. N. TEST. (1 648), 159v/18. Un eparh oarecare ce-l chema Hursa-Sadem ascuțit la mînie și la muncit măestru. . . dzisă aceasta. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 168r/32. Căpitan-pașa fiind chitit și măiestru la războiu și viteaz. . . au plecat cu oștile pe mare în corăbii. DIONISIE, C. 170, cf. ALEXANDRIA, 1/14. Tu ești o vioară în care sînt închise toate cântările, numai ele trebuiesc trezite de o mînă măiastră. EMINESCU, N. 54. Și sub degete măiestre arfele cugetă mite După plac și-mpart mesenii, a cîntării flori uimite. id. O. IV, 112. Dar iată că vara în zări Apare-n alai de crăiasă, Măiastră ca tine-n cîntări Și-asemeni frumoasă. NECULUȚĂ, Ț. D. 29. Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II, 156. ♦ (Substantivat, învechit) învățat.Și-nvăță tot meșteșugul învățăturilor elinești. . . la Livanie și Androgatie, dascălii și măestrii de Antiohia. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 122 v11. 2. Adj. Lucrat sau executat cu măiestrie (4), cu meșteșug, cu artă, măiestrit (2); p. e x t. frumos, minunat, desăvîrșit. N-au scris cu cuvinte măiastre, carele nu să cuveniia ev[an]gh[e]liei ca să nu stea credința noastră în măestria cuvîntului. N. TEST. (1 648), 203v/20. Măiastră măiestrie meșterșuguiși. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 147r/7, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Merge mai aproape, vede că-s ruine D-un castel măiestru din timpul trecut. MUREȘANU, P. 140/8. Pare-o sculă nestimată, Pe pămînt din cer picată Cu măiestrele-i cioplele. ALECSANDRI, POEZII, 591. Se apropie de dînsa, pas cu pas, precum paiangenul, se apropie de musca prinsă în mreaja măiastră. SLAVICI, N. II, 128. Ce minunată inter- pretațiune a vieții vînătorești este, în adevăr, această măiastră melopee. ODOBESCU, S. III, 93. Tot mai citesc măiastra-ți carte, Deși ți-o știu pe dinafară. VLAHUȚĂ, O. A. I, 49. Oricît de măiastră va fi zugrăvirea mării pe pînză, noi nu vom putea să ne scăldăm în ea. GHEREA, ST. CR. II, 50. Pe geamul meu răsar și se dezvoltă Măiestre flori de gheață argintie. NECULUȚĂ, Ț. D. 22. Cîntarea măiastră din codrii cărunți Dă strunelor mele povață. GOGA, C. P. 52. Alungă- aceste gînduri și intrâ-n marea sală De-ascultă cum se-nalțâ cîntarea cea măiastră. PETICĂ, O. Cînd bătea soarele, pînza părea o broderie măiastră de aur. GÎRLEANU, L. 25. Dădu cu dosul mîinii o așa de măiastră lovitură peste catifeaua Floricăi, încît zbură biata catifea tocmai în fundul odăii. HOGAȘ, DR. I, 187. Malurile Oltului amestecau verdele cu galbenul și cu roșul (cireșilor) în fel și fel de potriviri măiestre. GALACTION, O. 263. Geamurile, acoperite de flori măiastre, erau sclipitor luminate de văpaia jăratecului. BRĂESCU, A. 16. Căsuța întreagă înfățișa îmbinări măiestre de hîrtie albă și albastră. VORNIC, P. 83. (Adverbial) Scriind foarte frumos și măestru. DOSOFTEI, V. S. decembrie 246v/17. [Draperiile statuilor] erau atît de măiestru răsucite de daltă, încît pare că sta să le scuture vîntul. GALACTION, O. 122. (În context figurat) A restituit poporului, măiestru șlefuite, diamantele sufletului generațiilor acestui neam. SADOVEANU, E. 83. 3. Adj. (În basme și în superstiții, despre ființe) înzestrat cu puteri magice; (despre însușiri ale ființelor) care demonstrează putere magică ; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. V. n ă z d r ă v a n. Cf. BUDAI-DELEANU, T. V. 159. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind cu totul și cu totul de aur și ciugulind mei tot de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. Zise feciorului de împărat: iată, pentru dragostea ta mă lepăd de puterea mea cea măiastră. id. ib. 188. Pică puțintică miere Din muiastra ta putere. MAT. FOLK. 1 078. ◊ Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. Iat-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur. ALECSANDRI, P. III, 19. Pe umărul Dochiei mîndre cîntă pasărea măiastră. EMINESCU, O. IV, 128, cf. 95, id. N. 67. O pasere măiastră se vede bătînd la fereastră și zicînd cu glas muieratic. CREANGĂ, P. 232, cf. 90. Unde pasăre măiastră nu zboară. CANDREA, F. 340. Acolo sînt livezi cu mere de aur și cîntă paserea măiastră la ferestre împodobite cu mărgăritare. SADOVEANU, O. XII, 90, cf. IX, 378, JARNlK-BÎRSEANU, D. 134, ȘEZ. VII, 166, ALR II 4 238/172, 362. Fă-mă Doamne, ce m-ei face, Fă-m-o pasăre măiastră Să zbor la badea-n fereastră. ANT. LIT. POP. I, 114. (F i g.) Eu sînt măria-ta!Tu?... Tu ești o pasăre măiastră, care iei grijile și dai bucuriile. DELAVRANCEA, O. II, 199. Zînă măiastră (și substantivat, f.) = a) zînă. Îi povesti că este zînă măiastră, că îl îndrăgostise de cînd îl văzuse la vînat. ISPIRESCU, L. 187. (F i g.) Dar iată că vîntul din somn la cîntu-ți, măiastră, tresare. NECULUȚĂ, Ț. D. 58 ; b) (la pl.) iele ; ursitoare. După ce-nchiz ferestrele Joace-mi măcar măiestrele. PANN, P. V. III, 139/27. Mâiestrele, una din numeroasele denumiri ale ielelor, sînt acele ființe supranaturale îndrăcite. CANDREA, F. 272, cf. 158, GRiGORIU-RiGO, M. P. I, 64. Zînele nu se numesc numai rusalii sau iele, ci și. . . zînele măiestre, măiestrele. PAMFILE, S. V. 22, cf. id. DUȘM. 260, ALRM II/I h 201. Duh măiestru (și substantivat, m.) = duh necurat, v. n e c u r a t. Începu ca un măestru a amăgi pre fecioara. MINEIUL (1 776), 11r2/24. În oceanul cel mare se află o insulă, adică ostrov, anume Harmostan și este lăcuit de duhuri măiestre. GORJAN, H. II, 179/19. ♦ P. e x t. Ca din basme ; minunat; fermecat. Fecioara măiastră, cea cu păru de aur. BĂRAC, A. 4/11, cf. 18/7, 41/14. El apare lin din unghi Și la fata cea măiastră El își pleacă un genunchi. EMINESCU, P. 146. Mă duc cu gîndul și ajung într-o grădină măiastră. PETICĂ, O. 280. (Substantivat, astăzi regional) Vrăjitor. Aveam de dascăl o babă ce era măiastră vestită și m-a învățat șaptezeci de canoane măiestrești. GORJAN, H. I, 126/27. Aceasta este istoria a doi frați măiestri sau fermecători. id. ib. IV, 168/27, cf. T. PAPAHAGI, M. 225, dr. IV, 1 080. 4. S. m. (Popular, prin confuzie) Maistru. Pat de brad De mulți măestri e lucrat. POP., AP. GCR II, 327, cf. CHEST. II 10/64, ALR I 1824/96. 5. S. m. Maestru2 (1). Ce-au să spună măestrii tăi de la Tortoni cînd vor afla? C. PETRESCU, A. R. 40. – Pl.: (m.) mâieștri și (rar) măiestri; (f.) măiestre și (rar) măiastre. – Și: (regional) muiăstră adj. – Lat. magister.

Intrare: măiastră
măiastră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măiestru
măiestru adjectiv
adjectiv (A100)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiestru
  • măiestrul
  • măiestru‑
  • măiastră
  • măiastra
plural
  • măieștri
  • măieștrii
  • măiestre
  • măiestrele
genitiv-dativ singular
  • măiestru
  • măiestrului
  • măiestre
  • măiestrei
plural
  • măieștri
  • măieștrilor
  • măiestre
  • măiestrelor
vocativ singular
plural
măiastru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
maiestră adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maiestră
  • maiestra
plural
  • maiestre
  • maiestrele
genitiv-dativ singular
  • maiestre
  • maiestrei
plural
  • maiestre
  • maiestrelor
vocativ singular
plural
măiestră adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiestră
  • măiestra
plural
  • măiestre
  • măiestrele
genitiv-dativ singular
  • măiestre
  • măiestrei
plural
  • măiestre
  • măiestrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măiestru măiastru maiestră măiestră

  • 1. Despre oameni:
    exemple
    • Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156.
      surse: DLRLC
    • Tu ești ca o vioară, în care sînt închise toate cîntările, numai ele trebuiesc trezite de o mînă măiastră. EMINESCU, N. 54.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Calul bătrîn, un măiestru, Nu-l poți învăța-n buiestru. PANN, P. B. în 154.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Realizat în mod iscusit; măiestrit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: minunat măiestrit attach_file 5 exemple
      exemple
      • Cîntarea măiastră din codrii cărunți Dă strunelor mele povață. GOGA, C. P. 52.
        surse: DLRLC
      • Tot mai citesc măiastra-ți carte, Deși ți-o știu pe dinafară. VLAHUȚĂ, O. A. 49.
        surse: DLRLC
      • Paiangenul se apropie de musca prinsă în mreja măiastră. SLAVICI, N. II 128.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial [Eminescu] a restituit poporului – măiestru șlefuite – diamantele sufletului generațiilor acestui neam. SADOVEANU, E. 83.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Draperiile de pe femei erau... măiestru răsucite pe daltă. GALACTION, O. I 122.
        surse: DLRLC
  • 2. în basme Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mă leapăd de puterea mea cea măiastră. ISPIRESCU, E. 188.
      surse: DLRLC
    • Și la fata cea măiastră El își pleacă un genunchi. EMINESCU, E. P. 146.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Pe umărul ei cînta o pasere măiastră. EMINESCU, N. 67.
        surse: DLRLC
      • E pasăre măiastră... adresați-i orice întrebare, ea va răspunde. ALECSANDRI, T. I 417.
        surse: DLRLC
      • Fă-mă-o pasăre măiastră, Să zbor la maica-n fereastră. ȘEZ. VII 166.
        surse: DLRLC
    • 2.2. prin extensiune Ca din basme.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: fermecat minunat

etimologie: