11 definiții pentru măiestrit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂIESTRIT, -Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. Măiestru (1). – V. măiestri.

măiestrit, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 36 / Pl: ~iți, ~e / E: măiestri] 1 (Rar; d. oameni) Iscusit. 2 (D. manifestări, realizări ale oamenilor) Care dovedește iscusință, abilitate, ingeniozitate. 3 Lucrat sau executat cu măiestrie (6) Si: măiestru (4), (înv) maestros. 4 (Pex) Frumos. 5 (Pex) Desăvârșit.

MĂIESTRIT, -Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. Măiestru (1). [Pr.: mă-ies-] – V. măiestri.

MĂIESTRIT, -Ă, măiestriți, -te, adj. (Rar) 1. Lucrat cu măiestrie; ingenios, artistic. Făcu un grajd măiestrit pentru iapă. ISPIRESCU, E. 80. Păru-i... e ridicat cu o măiestrită eleganță, sub podoaba artistică de pe creștet. ODOBESCU, S. III 57. (Adverbial) Sprîncenele... Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79. 2. Iscusit, abil, măiestru. Aiestea-s [făcute] de mînile lui măiestrite. ȘEZ. IX 123.

măĭestrít, -ă adj. Făcut cu măĭestrie, artistic. Artificial. Adv. Cu măĭestrie.

măestrit a. făcut cu măestrie: 1. artistic; 2. artificial.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂIESTRIT adj. v. dotat, înzestrat, talentat.

MĂIESTRIT adj. artistic, iscusit, meșteșugit, (rar) măiestru. (O broderie ~.)

măiestrit adj. v. ÎNZESTRAT. TALENTAT.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂIESTRIT, -Ă adj. 1. (Rar, despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. Se pregătea tîrgul să vadă și să asculte pe un vorbitor așa de măiestrit. SADOVEANU, E. 160. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care dovedește iscusință, abilitate, ingeniozitate. Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente. EMINESCU, O. I, 36. Păru-i în vițe unduioase e ridicat cu o măiestrită eleganță sub podoaba artistică de pe creștet. ODOBESCU, S. III, 57. 2. Lucrat sau executat cu măiestrie (4), cu meșteșug, cu artă, măiestru (2), (învechit) maestros ; p. e x t. frumos, minunat, desăvîrșit. Porunci Făt-Frumos, și făcu un grajd măiestrit pentru iapă. ISPIRESCU, L. 80, cf. id. U. 98. Înțeleg că nimic nu poale fi mai folositor, mai comod și chiar mai plăcut decît acea măiestrită șosea. ODOBESCU, S. I, 375, cf. 434. Eu văd pe fruntea-ți naltă și albă ca un crin Frumosul pâr ce cade în negrele inele Atît de măiestrite. PETICĂ, O. 138, cf. 433. N-auzi privighetoarea? Ca ea-nvăța-vei măiestritul cînt. V. ROM. iunie 1954, 123. ◊ (Adverbial) Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I, 79. Văzu niște palaturi ca de domn și așa de măiestrit lucrate. ISPIRESCU, L. 216. Roșii de purpur- aștern măiestrit împletite covoare. COȘBUC, AE. 26.Zburătoarele acestea felurit și măiestrit colorate zburau cu zgomot mare de aripi. SADOVEANU, E. 178. – Pl.: măiestriți, -te. – V. măiestri.

Intrare: măiestrit
măiestrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiestrit
  • măiestritul
  • măiestritu‑
  • măiestri
  • măiestrita
plural
  • măiestriți
  • măiestriții
  • măiestrite
  • măiestritele
genitiv-dativ singular
  • măiestrit
  • măiestritului
  • măiestrite
  • măiestritei
plural
  • măiestriți
  • măiestriților
  • măiestrite
  • măiestritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măiestrit, măiestriadjectiv

etimologie:
  • vezi măiestri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.