2 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica.

MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica.

mânecă1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 27r/2 / V: mânică, (îrg) mănică / Pl: ~eci, (iuz) ~ece / E: ml manica] 1 Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul, în întregime sau parțial. 2 (Rar; îlav) Pe sub ~ Pe ascuns. 3 (Pop; îe) A da cu ~eci largi A da cu plăcere. 4 (Pop; rar; îlav) Ca pe ~ca cămășii Foarte ușor. 5 (Pop; îe) A-și șterge nasul cu ~ca A fi prost crescut Si: a fi necioplit. 6 (Pop; îe) A-și tăia ~ca și a fugi A face un sacrificiu mic spre a evita o pagubă mare. 7 (Rar; îe) A lovi (pe cineva) în ~ A încerca să faci cuiva un rău, fără a reuși. 8 (Pfm; îe) A trage (pe cineva) de ~ sau (rar) a rupe (cuiva) ~ca A insista. 9 (Pfm; îae) A stărui pe lângă cineva pentru a obține ceva. 10 (Pfm; îae) A atrage cuiva atenția că minte sau exagerează. 11-12 (Pfm; îe) A (nu) se lăsa tras de ~ A (nu) se lăsa prea mult rugat. 13 (Rar; îe) A pune (cuiva) ~eci A constrânge pe cineva. 14 (Pfm; îe) A scoate din ~ A găsi la repezeală un răspuns, o explicație, o soluție. 15 (Rar; îe) A o trage pe ~ A bea. 16 (Rar; îae) A fura. 17 (Pfm; îe) A o băga pe ~ (sau, rar, pe ~eci) A se speria de consecințele unei fapte săvârșite Si: a o sfecli. 18 (Asr; îe) Aceasta-i altă ~ (sau, frm, altă pereche de ~eci) Asta-i altceva. 19 (Reg; lpl) Țesătură nedefinită mai îndeaproape. 20 (Reg) Mânecar (1). 21 (Înv) Flanc al unei armate. 22 (Teh) Dispozitiv în formă de mânecă1 (1). 23 (Fit) Braț al unui râu, al unui canal etc.

MÂNECĂ ~ci f. Porțiune a unor obiecte de îmbrăcăminte, care acoperă brațul (până la încheietura mâinii sau până în regiunea cotului). * A da cu ~ci largi a da din toată inima, cu multă bunăvoință. A nu se lăsa tras de ~ci a nu se lăsa prea mult rugat. A o băga pe ~ a fi speriat tare; a fi cuprins de frică. A-și sufleca ~cile a se apuca cu toată seriozitatea de un lucru. Pe sub ~ pe nevăzute; pe neobservate. A trage de ~ (pe cineva) a) a ruga insistent; b) a da de înțeles că întrece măsura, că exagerează. [G.-D. mânecii] /<lat. manica

mânecă f. 1. partea hainei ce înfășură brațul; a o băga pe mânecă, a o sfecli, a rămânea încremenit (aluzie la dibăcia scamatorilor cari făceau să dispară în mâneca lor diferite obiecte cu o repeziciune uimitoare); 2. ceată de oameni înarmați: două mâneci de mușchetari BĂLC. [Lat. MANICA].

MÂNECÁ, mấnec, vb. I. Refl. și intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare.

MÂNECÁ, mấnec, vb. I. Refl. și intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare.

MẤNICĂ s. f. v. mânecă.

mâneca [At: N. TEST. (1648), 98v/25 / V: mănica, mânica, (nob) mâineca v / Pzi: mânec / E: ml manicare] 1 vr (Îvp) A se scula dis-de-dimineață. 2 vr (Îvp; îe) A se ~ de ziuă A se face ziuă. 3 vr (Îvp) A porni dis-de-dimineață. 4 vr (Îvp) A porni. 5 vi (Îvp) A pleca. 6 vi (Îvp) A se îndrepta spre... 7 vi (Îvr) A se grăbi. 8 vi (Reg; d. albine) A cutreiera câmpul.

MÎNECÁ, mînec, vb. I. Refl. (Popular) A se scula dis-de-dimineață. M-am mînecat, Toiagu-n mînă am luat. PĂSCULESCU, L. P. 114. Ba, dragă, m-oi mîneca Și la măicuță-oi pleca. SEVASTOS, C. 26. ◊ Intranz. Cine mînecă de dimineață, El izbutește mai mult în piață. PANN, P. V. II 68. – Variantă: mînicá (ȘEZ. XXIII 23) vb. I.

MÎ́NECĂ, mîneci, s. f. (Și în forma mînică) 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (de la umăr pînă la încheietura mîinii sau pînă deasupra ori dedesubtul cotului). Filip își trece mîneca hainei peste frunte. SAHIA, N. 31. Maică, fericirea mea, Pe mîneca de-a dreapta Pune-te pe dumneata; Pe mîneca de-a stîngă Pune pe iubita mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 307. ◊ Expr. A trage de mînecă (pe cineva) = a) a insista, a stărui (pe lîngă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția cuiva că minte sau exagerează. Femeia îl trăgea într-una de mînecă. REBREANU, I. 34. Cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei, căci eu îndată voi îndrepta-o dupe ființa adevărului. ODOBESCU, S. III 46. A (nu) se lăsa tras de mînecă (de cineva) = a (nu) se lăsa prea mult rugat. (Regional) A da cu mîneci largi = a da cu plăcere, bucuros. Părinții fetei, cînd aud asta, au de bucurie că le-a picat un om așa de bun și o dau cu mîneci largi. CREANGĂ, P. 168. A o băga pe mînecă = a se speria, a se înspăimînta; a o sfecli. Cum o auziră ginerii împăratului, o băgară pe mînecă și mărturisiră că așa este. ISPIRESCU, L. 158. Naiba di spaimî o băgasî pi mînici rău, da rău di tăt. ȘEZ. III 6. A scoate din mînecă = a inventa la repezeală o explicație. A nu avea (de-a face) nici în clin, nici în mînecă (cu cineva) v. clin. 2. (Tehn.) Dispozitiv în formă de mînecă (1). Fig. Mînecă de vînt = dispozitiv în formă de mînecă, instalat pe un aerodrom, într-un loc ușor vizibil și înalt, cu ajutorul căruia se indică direcția vîntului. 3. (Învechit) Coloană de soldați orînduiți în flancul unei armate. Un lung pătrat cu două mînici de cîte cinci sute mușchetari fiecare. BĂLCESCU, la TDRG. – Variantă: (Mold.) mînică, mînici și (rar) mînice (NEGRUZZI, S. I 145), s. f.

A MÂNECÁ mânec intranz. pop. 1) A se scula în zorii zilei; a se trezi cu noaptea în cap. 2) A pleca dis-de-dimineață. /<lat. manicare

mânecà v. a porni înainte de a răsări soarele: cine mânecă de dimineață, izbutește mai mult în piață PANN. [Lat. MANICARE, a sosi des de dimineață].

mî́nec, a v. intr. (lat. mánico, -áre, a sosi dimineață. V. mîne). Vechĭ. Mă scol dimineața: cine mînecă de dimineață, izbutește maĭ mult în pĭață (Pan); cine mînecă, nu întunecă (nu-l apucă noaptea pe drum). Azĭ. Pe mînecate, des-de-dimineață, în zorĭ, înainte de cîntătorĭ. De mînecate, de dimineață de tot: a porni de mînecate. – Și demînecate: de demînecate începură a sosi țăraniĭ (CL. 1910, Dec. 1112) demînecate pînă în seară (VR. 1912, 10, 53). – Cjb. dă și un subst n. mînec, zorĭ: a porni de mînec.

mî́necă (vest) și mî́nică (est) f., pl. ĭ (lat. mánica, d. manus, mînă; it. mánica, pv. sp. pg. manga, fr. manche. V. manșetă). Acea parte a haĭneĭ în care intră brațu. Pe supt mînecă, pe supt mînă, în secret. A o băga pe mînecă, a o sfecli. A rupe cuĭva mînecile, a-l trage de mînică, a-l urmări foarte mult cu rugămintea. A nu avea cu cineva nicĭ în clin, nicĭ în mînecă. V. clin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mânecă s. f., g.-d. art. mânecii; pl. mâneci

mânecă s. f., g.-d. art. mânecii; pl. mâneci

mâneca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 mânecă

mânecá vb., ind. prez. 1 sg. mânec, 3 sg. și pl. mânecă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNECĂ s. v. aripă, capăt, coastă, flanc, margine.

MÂNECĂ DE VÂNT s. v. manșă de vânt.

mînecă s. v. ARIPĂ. CAPĂT. COASTĂ. FLANC. MARGINE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mînecá (mấnec, mânecát), vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s. n. (rar, zori de zi); mînecare, s. f. (zori); mînecat, s. n. (zori; acțiunea de a mîneca); mînecătoare, s. f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe).

mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică.Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche.Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MÂNECĂ DE VÂNT dispozitiv pentru indicarea direcției și a intensității vântului, format dintr-un sac de pânză tronconic, montat pe un cadru metalic care se poate roti în jurul unui ax vertical. Mâneca de vânt se instalează pe aeroporturi la un loc vizibil și cât mai înalt. Este indispensabilă în probele de precizia aterizării.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EUROTUNEL, galerie cu cale feroviară și rutieră, subacvatică, realizată între anii 1987-1994, pe sub Marea Mânecii, între Folkenstone (Marea Britanie) și Calais (Franța), la o adâncime de 40 m. Lungime: 50,5 km (al doilea din lume, după tunelul Seikan, Japonia). Inaugurat, la 6 mai 1994, în prezența reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii și a președintelui François Mitterand. Calea ferată care străbate E. conectează rețelele feroviare din Marea Britanie cu cele din Franța și Belgia. Cunoscut și sub numele de Tunelul Mânecii.

MAREA MÂNECII (fr. LA MANCHE [la mãʃ], engl. ENGLISH CHANNEL [iŋliʃ tʃænl]), mare a Oc. Atlantic, cuprinsă între țărmul de N al Franței și litoralul sudic al Marii Britanii. Legată de Marea Nordului prin str. Pas de Calais; 78 mii km2. Ad. max.: 172 m; ad. medie: 86 m. Temp. medie a apei: 8°C (în febr.) și 16°C (în aug.). Salinitatea: 35‰. Pescuit. Porturi pr.: Portsmouth, Brighton, Boulogne-sur-Mer, Dieppe, Le Havre. Pe sub M.M. a fost construit (1988-1994) un tunel rutier și feroviar (inaugurat la 6 mai 1994), lung de 50 km (din care 38 km sub apă), alcătuit din două galerii feroviare paralele, cu diametrul de 7,60 m fiecare, plasate la 30 m distanță una de cealaltă și o galerie rutieră, cu un diametru de 4,80 m, situată între ele. Terminalul de pe țărmul francez se află la Coquelles (lângă Calais), iar cel de pe țărmul englez la Sheriton (lângă Folkestone).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o băga pe mânecă expr. 1. a da de necaz, a intra într-o încurcătură.

nici în clin, nici în mânecă expr. fără nici o legătură (cu cineva sau ceva).

Intrare: mânecă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânecă
  • mâneca
plural
  • mâneci
  • mânecile
genitiv-dativ singular
  • mâneci
  • mânecii
plural
  • mâneci
  • mânecilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânică
  • mânica
plural
  • mânici
  • mânicile
genitiv-dativ singular
  • mânici
  • mânicii
plural
  • mânici
  • mânicilor
vocativ singular
plural
Intrare: mâneca
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâneca
  • mânecare
  • mânecat
  • mânecatu‑
  • mânecând
  • mânecându‑
singular plural
  • mânecă
  • mânecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mânec
(să)
  • mânec
  • mânecam
  • mânecai
  • mânecasem
a II-a (tu)
  • mâneci
(să)
  • mâneci
  • mânecai
  • mânecași
  • mânecaseși
a III-a (el, ea)
  • mânecă
(să)
  • mânece
  • mâneca
  • mânecă
  • mânecase
plural I (noi)
  • mânecăm
(să)
  • mânecăm
  • mânecam
  • mânecarăm
  • mânecaserăm
  • mânecasem
a II-a (voi)
  • mânecați
(să)
  • mânecați
  • mânecați
  • mânecarăți
  • mânecaserăți
  • mânecaseți
a III-a (ei, ele)
  • mânecă
(să)
  • mânece
  • mânecau
  • mâneca
  • mânecaseră
verb (V14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânica
  • mânicare
  • mânicat
  • mânicatu‑
  • mânicând
  • mânicându‑
singular plural
  • mânică
  • mânicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mânic
(să)
  • mânic
  • mânicam
  • mânicai
  • mânicasem
a II-a (tu)
  • mânici
(să)
  • mânici
  • mânicai
  • mânicași
  • mânicaseși
a III-a (el, ea)
  • mânică
(să)
  • mânice
  • mânica
  • mânică
  • mânicase
plural I (noi)
  • mânicăm
(să)
  • mânicăm
  • mânicam
  • mânicarăm
  • mânicaserăm
  • mânicasem
a II-a (voi)
  • mânicați
(să)
  • mânicați
  • mânicați
  • mânicarăți
  • mânicaserăți
  • mânicaseți
a III-a (ei, ele)
  • mânică
(să)
  • mânice
  • mânicau
  • mânica
  • mânicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânecă, mânecisubstantiv feminin

  • 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: mânecuță
    • format_quote Filip își trece mîneca hainei peste frunte. SAHIA, N. 31. DLRLC
    • format_quote Maică, fericirea mea, Pe mîneca de-a dreapta Pune-te pe dumneata; Pe mîneca de-a stînga Pune pe iubita mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 307. DLRLC
    • chat_bubble A trage (pe cineva) de mânecă = a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A trage (pe cineva) de mânecă = a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Femeia îl trăgea într-una de mînecă. REBREANU, I. 34. DLRLC
      • format_quote Cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei, căci eu îndată voi îndrepta-o dupe ființa adevărului. ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
    • chat_bubble A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble regional A da cu mâneci largi = a da cu plăcere, bucuros. DLRLC
      • format_quote Părinții fetei, cînd aud asta, au de bucurie că le-a picat un om așa de bun și o dau cu mîneci largi. CREANGĂ, P. 168. DLRLC
    • chat_bubble A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cum o auziră ginerii împăratului, o băgară pe mînecă și mărturisiră că așa este. ISPIRESCU, L. 158. DLRLC
      • format_quote Naiba di spaimî o băgasî pi mînici rău, da rău di tăt. ȘEZ. III 6. DLRLC
    • chat_bubble A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: inventa
    • chat_bubble A nu avea (de-a face) nici în clin, nici în mânecă (cu cineva). DLRLC
    • chat_bubble A-și sufleca mânecile = a se apuca cu toată seriozitatea de un lucru. NODEX
    • chat_bubble Pe sub mânecă = pe nevăzute; pe neobservate. NODEX
  • 2. tehnică Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Mânecă de vânt = dispozitiv în formă de mânecă, instalat pe un aerodrom, într-un loc ușor vizibil și înalt, cu ajutorul căruia se indică direcția vântului. DLRLC
  • 3. învechit Flanc, aripă a unei armate. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Un lung pătrat cu două mînici de cîte cinci sute mușchetari fiecare. BĂLCESCU, la TDRG. DLRLC
    • diferențiere Coloană de soldați orânduiți în flancul unei armate. DLRLC
etimologie:

mâneca, mânecverb

  • 1. popular A se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote M-am mînecat, Toiagu-n mînă am luat. PĂSCULESCU, L. P. 114. DLRLC
    • format_quote Ba, dragă, m-oi mîneca Și la măicuță-oi pleca. SEVASTOS, C. 26. DLRLC
    • format_quote Cine mînecă de dimineață, El izbutește mai mult în piață. PANN, P. V. II 68. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.