16 definiții pentru flanc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formațiuni sau a unui dispozitiv de luptă. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. În flanc (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold. ♦ Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. – Din fr. flanc.

flanc1 sn [At: MAIORESCU, D. II, 106 / Pl: ~uri / E: fr flanc] 1 Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă. 2 (Mil; îla) De ~ Dintr-o parte. 3 (Mii; îlav) În ~ (câte unul) Unul în spatele altuia. 4 (Atm) Partea laterală a peretelui abdominal, cuprinsă între ultima coastă și șold. 5 Porțiunea laterală a peretelui abdominal la animale. 6 (Teh) Porțiunea laterală a unui filet, a unui dinte de angrenaj etc. 7 Foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 8 Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. În flanc (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold. ♦ Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. – Din fr. flanc.

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea laterală a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă. Tînărul din flancul rîndului meu s-a oprit. SAHIA, U.R.S.S. 64. La bătălia de la Mirăslău (1600, sept. 8), vedem pe Mihai a-și acoperi flancurile, așezîndu-și armata între rîul Marus și un deal. BĂLCESCU, O. I 29. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. Lovituri de flanc. Foc de flanc.Loc. adv. În flanc (cîte unul) = unul în spatele altuia. Cînd sergentul... era un pic afumat, trimitea plutonul, în flanc cîte unul, să-i aducă apă. CAMILAR, N. I 375. Un rînd de tractoare merg înspre răsărit, greoaie, cu aburi, înșirate în flanc. SAHIA, U.R.S.S. 95. 2. (Tipogr.) Foaie de carton, de celuloid, de plumb sau de ceară, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie și de galvanoplastie.

FLANC1 s.n. 1. Extremitate, parte laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă; latură. ◊ De flanc = dintr-o parte; în flanc (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. Carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 3. (Teatru) Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. 4. Partea laterală a unei cute de teren. 5. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal. [< fr. flanc].

FLANC s. n. 1. extremitate laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă. ♦ din ~ = dintr-o parte; în ~ (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 3. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. 4. porțiune laterală dintr-o cută de teren, în care straturile își mențin înclinarea aproximativ constantă. ◊ fiecare dintre părțile laterale exterioare ale unei nave. 5. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal. (< fr. flanc)

FLANC ~uri n. 1) mil. Fiecare dintre cele două părți laterale ale unei formații sau ale unui dispozitiv de luptă. ~ ul stâng. 2) poligr. Material special din care se fac matrițele de stereotipie. 3) teatru Panou folosit pentru confecționarea decorurilor. 4) (la oameni și la animale) Fiecare din cele două părți laterale ale peretelui abdominal. /<fr. flanc

flanc n. coasta unei armate: fără flancuri la zid BĂLC.

*flanc n., pl.urĭ (rus. flank, germ. flank, d. fr. flanc). Coasta uneĭ trupe armate. Un fel de madapolom rar care se întrebuința la gulerele cămășilor ca să le ție țepene. Flancu drept, aripa dreaptă a uneĭ armate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLANC s. (MIL.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mânecă. (~ul drept al frontului.)

FLANC s. (MIL.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mînecă. (~ drept al frontului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flanc (fláncuri), s. n.1. Fiecare din cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold. – 2. Placă la matrițele de stereotipie. – 3. Pînză groasă de întărit gulerele. Fr. flanc.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

flanc, flancuri s. n. (intl.) buzunar lateral.

a servi (pe cineva) la flanc expr. (intl.) a fura din buzunarele laterale ale cuiva.

Intrare: flanc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flanc
  • flancul
  • flancu‑
plural
  • flancuri
  • flancurile
genitiv-dativ singular
  • flanc
  • flancului
plural
  • flancuri
  • flancurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flanc, flancurisubstantiv neutru

  • 1. Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formațiuni sau a unui dispozitiv de luptă. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Tînărul din flancul rîndului meu s-a oprit. SAHIA, U.R.S.S. 64. DLRLC
    • format_quote La bătălia de la Mirăslău (1600, sept. 8), vedem pe Mihai a-și acoperi flancurile, așezîndu-și armata între rîul Marus și un deal. BĂLCESCU, O. I 29. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală (termen) militar De flanc = dintr-o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Lovituri de flanc. Foc de flanc. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În flanc (câte unul) = unul în spatele altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Cînd sergentul... era un pic afumat, trimitea plutonul, în flanc cîte unul, să-i aducă apă. CAMILAR, N. I 375. DLRLC
      • format_quote Un rînd de tractoare merg înspre răsărit, greoaie, cu aburi, înșirate în flanc. SAHIA, U.R.S.S. 95. DLRLC
  • 2. Fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold. DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. DEX '09 DEX '98
  • 3. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. DEX '09 DEX '98
  • 4. Foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 5. Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. DEX '09 DEX '98 DN
  • 6. Porțiune laterală dintr-o cută de teren, în care straturile își mențin înclinarea aproximativ constantă. DN MDN '00
    • 6.1. Fiecare dintre părțile laterale exterioare ale unei nave. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.