M s. m. invar. A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române și sunetul corespunzător (consoană nazală bilabială).

M, m, s. m. 1. A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă ocluzivă nazală bilabială). [Pr.: em, me, mî – Pl. și: (1, n.) m-uri]

m smi 1 A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei m (1), consoană nazală bilabială.

M s. m. invar. A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană sonantă oclusivă nazală (2) bilabială). [Pr.: me]

M s. m. invar. A cincisprezecea literă a alfabetului numită «me» și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană nazală bilabială.

M s. m. invar. A cincisprezecea^[1] literă a alfabetului, numită „me”, și sunetul care îi corespunde.^[1]

M m. 1. a treisprezecea literă a alfabetului; 2. cifră romană în valoare de 1000.

m m. A treĭ-spre-zecea literă a alfabetuluĭ. Reprezentă acelașĭ sunet labial ca și b, dar emis și pe nas. La Romanĭ reprezenta și numărul 1000, și (în acest caz) se născuse din CIC.

MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.^[1]

metăr sm vz metru

metru sm [At: HELIADE, A. 58/2 / V: (reg) ~tăr, ~târ, ~ter / Pl: ~ri, (rar, sn) ~re, ~ri / E: fr mètre, lat metrum, mg méter, ger Meter] 1 (Udp „de”) Unitate fundamentală de măsură a lungimii, egală cu a zecea milioana parte din sfertul meridianului pământesc. 2 (Îs) ~ pătrat Unitate de măsură a suprafeței, egală cu suprafața unui pătrat cu latura de un metru (1). 3 (Îs) ~ cub Unitate de măsură a volumului egală cu volumul unui cub cu latura de un metru (1). 4 (Trs; îf metăr) Unitate de măsură a lungimii egală cu un cot. 5 (Reg; îf metăr, metâr, meter) Unitate de măsură pentru capacități sau pentru greutăți, variind, după regiuni, de la 15 până la 100 de kg Vz felderă, mierță. 6 Instrument care servește la măsurarea lungimilor, alcătuit dintr-o riglă sau dintr-o bandă gradată de metal, de lemn, de pânză etc. egală cu un metru (1). 7 (Reg; mpl) Bucată de lemn de foc lungă de aproximativ un metru (1). 8 Stivă de lemn de foc, înaltă și lată de aproximativ un metru (1) Vz ster. 9 Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului. 10 (Pex) Ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe Vz măsură (42). 11 (Muz) Ritm în care toate duratele sunt identice, iar accentele de intensitate egală apar la intervale de timp egale.

mie [At: COD. VOR. 36/17 / Pl: mii, (înv) ~ / E: ml milia (pll mille)] 1 nc (Și în componența unor numerale cardinale compuse) Număr dintre 999 și o mie unu într-un șir. 2 a (Îe) A-l trece o ~ de nădușeli (sau de sudori) Exprimă starea cuiva care izbutește cu greu să facă ceva sau care se află într-o situație dificilă. 3 sf (Pfm; îe) Dintr-o ~ să pui mâna pe el (sau pe ea) Exprimă admirația pentru un om mândru, falnic. 4 sf (Fam; îe) A da (cuiva) o ~ înainte Se referă la un om foarte priceput, inteligent. 5 sf (Lpl, adesea prin exagerare) Număr foarte mare, nedeterminat. 6 sf (Îlav) Cu miile (sau, rar, cu mia) ori cu miile și sutele În cantitate sau în număr foarte mare. 7 sf (Fam; îe) A avea o ~ și o sută pe cap A avea multă treabă sau griji, necazuri etc. 8 sf Număr abstract corespunzător numeralului o mie (1). 9 no (Pop) Al o mielea. 10 sf Monedă sau bancnotă de 1000 lei. 11 sf Sumă de 1000 de lei Si: (fam) miar (3).

MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.

MÉTRU², metri, s. m. Unitate de măsură în versificație, compusă din unul sau două picioare. ◊ Sistem de versificație, caracterizat printr-o anumită structură și dispoziție a unităților ritmice. ◊ Metru iambic v. iambic. Metru trohaic v. trohaic. Metru dactilic v. dactilic. ♦ Ritm, cadență. Inimi reci ca vîntul iernii, psalmodii pe-același metru. MACEDONSKI, O. I 95. Pl. și: (învechit, n.) metruri (MACEDONSKI, O. IV 98).

MÉTRU¹, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură a lungimii din sistemul metric (aproximativ egală cu a zecea milioana parte din sfertul meridianului pămîntesc). Peste o jumătate de oră reluăm marșul. După vreo cinci sute de metri, aflăm ce-a fost. CAMIL, PETRESCU, U. N. 348. ◊ (Precizat prin «liniar») Fațada are paisprezece metri liniari. ◊ Metru pătrat v. pătrat. Metru cub (sau cubic) v. cub. 2. Riglă de metal sau de lemn împărțită în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben. C. PETRESCU, Î. II 181.

MÍE, mii, num. card. Numărul care e egal cu zece sute; p. ext. foarte mulți (sau multe). a) (Adjectival) Preoți munții mari, Păsări lăutari, Păsărele mii Și stele făclii ALECSANDRI, P. P. 3. b) (Substantivat) Las’că te fac eu s-o cunoști și dintr-o mie. CREANGĂ, P. 271. Floricică dintr-o mie, Pusu-și-o mîndra mînie, De dor nu vrea să mai știe! JARNÍK-BÎRSEANU, 164. Unde merge mia, meargă și suta. ◊ (Înaintea unui substantiv de care se leagă prin prep. «de») Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine. Curg în rîuri sclipitoare. EMINESCU, O. I 85. Sar în joc ștergare albe, Rîd la soare mii de salbe. BELDICEANU, P. 56. Îți cer o mie de iertări. NEGRUZZI, S. I 47. ♦ (Popular, urmînd după substantivul pe care îl determină) Și cu nădragi de Anglie, Petece pe ei o mie. CREANGĂ, P. 148. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul, cu nemiluita. Fluturii cu miile Joacă pe cîmpie. IOSIF, P. 61. În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hîde Tiranilor ce pier! EMINESCU, O. I 25. ◊ Expr. Mii și sute (sau mii și mii, mii de mii) = extrem de mulți. Să fi dat mii de mii de lei, nu găseai fir de mac, printre năsip. CREANGĂ, P. 264. Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului Că te pune pe-un genunche Și-ți tot minte mii și sute. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 276. Opt se pornesc, Patru se-ntîlnesc, Mii și mii se clatină (Berbecii), GOROVEI, C. 22. A face mii și fărîme v. fărîmă.

MÉTRU² s.m. 1. Picior de vers ritmic în versificația greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi și scurte. ♦ Numărul de silabe și cezura necesară pentru a forma un gen de vers în versificația modernă. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. [Pl. -ri. / < fr. mètre, cf. lat. metrum, gr. metron].

MÉTRU¹ s.m. 1. Unitate de măsură a lungimii din sistemul metric, care reprezintă a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de măsură făcut din lemn, din metal etc. având lungimea de un metru (1). [< fr. mètre, cf. gr. metron – măsură].

MÉTRU¹ s. m. 1. unitate fundamentală de măsură pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. riglă, bandă gradată de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru (1). 3. grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; (p. ext.) ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (muz.) diviziune la baza organizării duratelor sunetelor după succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadență, măsură. (< fr. mètre, lat. metrum, gr. metron)