22 de definiții pentru metru m


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

metru sm [At: HELIADE, A. 58/2 / V: (reg) ~tăr, ~târ, ~ter / Pl: ~ri, (rar, sn) ~re, ~ri / E: fr mètre, lat metrum, mg méter, ger Meter] 1 (Udp „de”) Unitate fundamentală de măsură a lungimii, egală cu a zecea milioana parte din sfertul meridianului pământesc. 2 (Îs) ~ pătrat Unitate de măsură a suprafeței, egală cu suprafața unui pătrat cu latura de un metru (1). 3 (Îs) ~ cub Unitate de măsură a volumului egală cu volumul unui cub cu latura de un metru (1). 4 (Trs; îf metăr) Unitate de măsură a lungimii egală cu un cot. 5 (Reg; îf metăr, metâr, meter) Unitate de măsură pentm capacități sau pentm greutăți, variind, după regiuni, de la 15 până la 100 de kg Vz felderă, mierță. 6 Instrument care servește la măsurarea lungimilor, alcătuit dintr-o riglă sau dintr-o bandă gradată de metal, de lemn, de pânză etc. egală cu un metru (1). 7 (Reg; mpl) Bucată de lemn de foc lungă de aproximativ un metru (1). 8 Stivă de lemn de foc, înaltă și lată de aproximativ un metru (1) Vz ster. 9 Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului. 10 (Pex) Ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe Vz măsură (42). 11 (Muz) Ritm în care toate duratele sunt identice, iar accentele de intensitate egală apar la intervale de timp egale.

MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.[1]

  1. În original, incorect accentuat: Din fr. métre LauraGellner

MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.

MÉTRU1, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură a lungimii din sistemul metric (aproximativ egală cu a zecea milioana parte din sfertul meridianului pămîntesc). Peste o jumătate de oră reluăm marșul. După vreo cinci sute de metri, aflăm ce-a fost. CAMIL, PETRESCU, U. N. 348. ◊ (Precizat prin «liniar») Fațada are paisprezece metri liniari.Metru pătrat v. pătrat. Metru cub (sau cubic) v. cub. 2. Riglă de metal sau de lemn împărțită în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben. C. PETRESCU, Î. II 181.

MÉTRU2, metri, s. m. Unitate de măsură în versificație, compusă din unul sau două picioare. ◊ Sistem de versificație, caracterizat printr-o anumită structură și dispoziție a unităților ritmice. ◊ Metru iambic v. iambic. Metru trohaic v. trohaic. Metru dactilic v. dactilic. ♦ Ritm, cadență. Inimi reci ca vîntul iernii, psalmodii pe-același metru. MACEDONSKI, O. I 95. Pl. și: (învechit, n.) metruri (MACEDONSKI, O. IV 98).

MÉTRU1 s.m. 1. Unitate de măsură a lungimii din sistemul metric, care reprezintă a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de măsură făcut din lemn, din metal etc. având lungimea de un metru (1). [< fr. mètre, cf. gr. metron – măsură].

MÉTRU2 s.m. 1. Picior de vers ritmic în versificația greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi și scurte. ♦ Numărul de silabe și cezura necesară pentru a forma un gen de vers în versificația modernă. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. [Pl. -ri. / < fr. mètre, cf. lat. metrum, gr. metron].

MÉTRU1 s. m. 1. unitate fundamentală de măsură pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. riglă, bandă gradată de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru (1). 3. grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; (p. ext.) ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (muz.) diviziune la baza organizării duratelor sunetelor după succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadență, măsură. (< fr. mètre, lat. metrum, gr. metron)

MÉTRU ~i m. 1) Unitate de măsură a lungimii, egală cu aproximativ a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2) Instrument de măsură a lungimii egală cu această unitate. /<fr. métre, lat. metrum

metru m. 1. unitatea măsurilor de lungime, egală cu a zece milioana parte din sfertul meridianului terestru; 2. piciorul unui vers greco-latin.

*métru m. (vgr. métron, măsură. V. metric, măsură). Unitatea de măsură a lungimiĭ adoptată în Francia, în cele-lalte țărĭ latine și aĭurea: metru e egal cu a patruzecĭ de milioana parte din sfertu meridianuluĭ pămîntesc. Obĭect care servește la măsurat și care are o lungime de un metru: metru de lemn, de metal. Metru pătrat, unitate de măsură p. suprafețe echivalentă cu un pătrat cu laturile de un metru. Metru cub (saŭ cubic), unitatea de măsură p. volume echivalentă cu un cub cu laturile de un metru. Picĭoru unuĭ vers greco-latin. – Multipliĭ metruluĭ sînt: deca-, ecto-, chilo-, și miria-metru, ĭar submultipliĭ: deci-, centi-, și mili-metru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

métru (me-tru) s. m., art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m

métru s. m. (sil. -tru), art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÉTRU s. 1. (înv.) măsurar. (~ pentru calculat lungimile.) 2. v. ritm.

METRU s. 1. (înv.) măsurar. (~ pentru calculat lungimile.) 2. ritm. (~ al unui vers.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

metru (< lat. metrum „măsura versului, picior, vers”, de la gr. μέτρον [metron] „măsură”) 1. În muzică, succesiune sau alternare periodică de timpi (1, 2) accentuați, unde duratele* sunt identice, iar accentele (III, 1) de intensitate egală apar la intervale de timp egale. Un m. se deosebește de altul prin structura măsurii*, care, cuprinsă între două accente tari, se repetă mereu. Alternarea accentelor este de trei feluri: alternare binară* din doi în doi timpi, creând m. binar; alternare ternară*, din trei în trei timpi, creând m. ternar; alternare mixtă, o combinație de m. binar și ternar, creând m. mixt sau eterogen. În măsurile simple, m. (binar sau ternar) coincide cu măsura. În măsurile compuse, una singură din acestea poate cuprinde mai mulți m., binari sau ternari, iar uneori binari + ternari. Accentele timpilor tari ai unui m. poartă numele de accente metrice și apar la intervale de timp egale (din 2 în 2 timpi, din 3 în 3 sau din 4 în 4). Timpul accentuat se mai numește thesis* (gr. „coborâre”) iar cel neaccentuat arsis* (gr. „urcare”); în antic. acești doi termeni aveau în accentuare semnificații inverse. Din punctul de vedere al accentului metric, măsură de doi timpi cuprinde o thesis și o arsis; cea de trei timpi o thesis și și două arsis, pe când cea de patru timpi, successiv, o thesis principală, o arsis, a thesis secundară și iarăși o arsis. 2. M. constituie etalonul ritmului*, un mijloc de a-l măsura. În cursul executării unei lucrări muzicale, timpii m. pot fi măsurați în gând sau cu vocea. Ei pot fi marcați prin mișcări adecvate ale capului, mâinii, piciorului sau corpului, ceea ce face să se înțeleagă și să se rețină ritmul lucrării executate. 3. În arta poetică, m. [numit aici și picior (1)] este un grup de două sau trei silabe, care formează celula de bază a unui vers. Un m. are o silabă accentuată și una sau două neaccentuate. După numărul silabelor și poziția accentelor, se deosebesc diferitele tipuri de m. poetici, cu denumirile lor [ex. iambul* este bisilabic, cu prima silabă neaccentuată (însemnată grafic cu U) și în muzică echivalează cu o valoare de durată urmată de alta dublă; dactilul* este trisilabic, cu prima silabă accentuată (însemnată cu -) și în muzică echivalează cu o valoare de durată urmată de două, fiecare de valoare pe jumătate]. ♦ În antic. greco-romană exista un unic sistem de m. pentru a măsura poezia, muzica și dansul, arte îngemănate, primele două fiind ca și inseparate (v. sincretism). Silabele se deosebeau după cantitatea duratei lor, iar nu după intensitatea accentelor. O silabă putea fi lungă (lat. longa, notată cu semnul grafic -) sau scurtă (lat. brevis, notată cu U). Luând ca unitate elementele din măsura muzicală actuală, silaba scurtă echivala cu un timp, cea lungă cu doi timpi, iar piciorul cu m. De la începutul ev. med., intensitatea accentului a prevalat asupra cantității duratei, ajungându-se ca, la sfârșitul sec. 12, m. muzical să capete caracteristicile stabilite în sistemul mensuralismului (v. musica mensurata), adică al sistemului de notație (III), născut o dată cu muzica polif., în care raporturile de valoare dintre note trebuiau să fie precis determinate, condiție sine qua non a execuției acestei muzici. În fine, din sec. 16 înainte, m. muzical a fost reglată de diviziunea în măsuri. Semnele – și U sunt utilizate și astăzi în teoria artei poetice și a metricii (1) muzicale, însă ele marchează intensitatea accentelor, iar nu cantitatea duratei, ca în antic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÉTRU (< fr., lat.) s. m. 1. Unitate de măsură fundamentală pentru lungime (simbol: m); potrivit definiției adoptate în 1983 de Conferința XVII generală de măsuri și greutăți, m. este egal cu distanța parcursă de lumină în vid în 1/299.792.458 secunde. Prima definiție a m. ca „a zecea milioana parte din lungimea sfertului meridianului terestru” datează din 1791. În 1889, a fost definit ca „lungimea prototipului internațional”, de platină iradiată, denumit m. etalon, păstrat la Sèvres (Franța). În 1960, m. a fost definit ca fiind egal cu 1.650.763,73 lungimi de undă în vid ale radiației care corespunde tranziției atomului de kripton 86 între nivelele energetice 2p10 și 5d5. ◊ M. pe secundă (simbol: m/s) = unitate de măsură pentru viteză. ◊ M. pe secundă la pătrat (simbol m/s2) = unitate de măsură pentru accelerație. V. cub, pătrat. ♦ Riglă de lemn, de metal, de material plastic etc., care au, de regulă, lungimea de un m. (1) și sunt divizate în centimetri sau milimetri, servind la efectuarea măsurătorilor. ♦ Bucată de lemn (de foc) înaltă și lată de c. un m. 2. Grup de silabe, constituind unitatea de măsură a unui vers; p. ext., ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 3. (MUZ.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată, de obicei, de accente tari sau slabe.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

metru, metri s. m. (intl.) an de detenție.

a avea un metru și trei atmosfere / ș-un șnițel expr. (adol., iron.) a fi firav / prizărit

a bea la metru expr. a bea mult și făra a ține cont de calitatea băuturii.

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

Intrare: metru
metru1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: me-tru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metru
  • metrul
  • metru‑
plural
  • metri
  • metrii
genitiv-dativ singular
  • metru
  • metrului
plural
  • metri
  • metrilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: em, me, mî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • m
  • m-ul
  • m-u‑
plural
  • m-uri
  • m-urile
genitiv-dativ singular
  • m
  • m-ului
plural
  • m-uri
  • m-urilor
vocativ singular
plural
metru2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: me-tru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metru
  • metrul
  • metru‑
plural
  • metruri
  • metrurile
genitiv-dativ singular
  • metru
  • metrului
plural
  • metruri
  • metrurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metru m

  • 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric (aproximativ egală cu a zecea milioana parte din sfertul meridianului pământesc).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Peste o jumătate de oră reluăm marșul. După vreo cinci sute de metri, aflăm ce-a fost. CAMIL, PETRESCU, U. N. 348.
      surse: DLRLC
    • (Precizat prin «liniar») Fațada are paisprezece metri liniari.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Metru pătrat (4.).
      surse: DLRLC
    • 1.2. Metru cub (3.) (sau cubic).
      surse: DLRLC
  • 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1.) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: măsurar un exemplu
    exemple
    • Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben. C. PETRESCU, Î. II 181.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1.); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Unitate de măsură în versificație, compusă din unul sau două picioare.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Picior de vers ritmic în versificația greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi și scurte.
      surse: DN
    • 3.1. prin extensiune Ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.2. Sistem de versificație, caracterizat printr-o anumită structură și dispoziție a unităților ritmice.
      surse: DLRLC
      • diferențiere Numărul de silabe și cezura necesară pentru a forma un gen de vers în versificația modernă.
        surse: DN
      • surse: DLRLC
      • 3.2.2. Metru trohaic (2.).
        surse: DLRLC
      • 3.2.3. Metru dactilic (1.1.).
        surse: DLRLC
  • 4. muzică Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cadență măsură ritm un exemplu
    exemple
    • Inimi reci ca vîntul iernii, psalmodii pe-același metru. MACEDONSKI, O. I 95.
      surse: DLRLC
  • comentariu simbol m
    surse: DOOM 2

etimologie: