LUX² s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux. ◊ Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.

lus sn vz lux²

lux² sn [At: (a. 1777-1782) FURNICĂ, I. C. 56 / V: (înv) lus, ~us / S și: lucs / Pl: (rar) ~uri / E: fr luxe, lat luxus] 1 Exces de eleganță Si: luxură (3). 2 Nivel de viață foarte costisitor. 3 Fast. 4 (Îs) Ediție (sau tiraj) de ~ Ediție tipărită într-un număr foarte mic de exemplare, pe hârtie de foarte bună calitate, în condiții grafice superioare și adesea bogat ornamentată. 5 (Îs) Mașină de ~ Automobil foarte scump. 6 (Iuz; eliptic) Automobil. 7 (Asr; îla) Cu ~ Fastuos. 8 (Îla) De ~ De prim rang Si: elegant, select, somptuos. 9 (Îal) De calitate superioară. 10 (Îal) Deosebit. 11 (Îal) De excepție. 12 (Îal) Scump. 13 (Îal) Rafinat. 14-15 (Îal) Care (produce sau) comercializează articole de calitate superioară și de rafinament. 16 (Îal) Care nu este necesar Si: superfluu. 17 (Îe) A face ~ A duce o existență foarte costisitoare. 18 (Spc; îae) A se îmbrăca extrem de costisitor și de elegant. 19 Bogăție. 20 (Fig) Exuberanță. 21 (Îlav) Cu ~ de amănunte Foarte amănunțit. 22 Cheltuieli fără măsură Si: risipă. 23 (Fig) Extravaganță. 24 (Îvr) Bijuterie.

luxură sf [At: POTECA, F. 230 / V: ~rie / Pl: ~ri / E: fr luxure, lat luxuria] 1 (Liv) Viciu al celor ce se dedau plăcerilor senzuale Si: desfrânare, luxuriozitate. 2 (Rar) Bogăție. 3 Lux² (1). 4 Supraabundență, mai ales de plante Si: luxurianță (3). 5 (Fig) Exuberanță. 6 Lascivitate.

luxurie sf vz luxură

luxus sn vz lux²

LUX², (rar) luxuri, s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux. ◊ Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.

LUX s.n. Exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor; risipă. ♦ Splendoare exterioară; fast, somptuozitate. ♦ (Fig.) Bogăție, abundență. [Cf. lat. luxus, fr. luxe].

LUXURĂ s.f. (Rar) Desfrînare, viciul celor care se dedau fără reținere plăcerilor senzuale. [Var. luxurie s.f. / < fr. luxure, cf. lat. luxuria – mare bogăție].

LUXURIE s.f. v. luxură.

LUX² s. n. 1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganță; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipă, exces. (< fr. luxe, lat. luxus)

LUXURĂ s. f. viciu al celor care se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscență. (< fr. luxure, lat. luxuria)

LUXURIE s. f. (biol.) creștere exuberantă. (< lat. luxuria)

LUX¹ ~uri n. 1) Mod de viață excesiv de costisitor, caracterizat prin abundență de bunuri materiale. ◊ De ~ a) extrem de confortabil; b) elegant; somptuos. 2) fig. Lipsă de măsură; abuz. ~ de amănunte. /<fr. luxe, lat. luxus

LUXURĂ ~i f. Viciu al celor ce se dedau plăcerilor senzuale; desfrânare. /<fr. luxure, lat. luxuria^[1]

lux n. 1. măreție, splendoare în îmbrăcăminte, în mâncare, în mobile; 2. fig. mare abundanță, profuziune: lux de precauțiuni; 3. ornament bogat: carte editată cu lux.

*lux n., pl. urĭ (fr. luxe, d. lat. luxus, lux). Exces de întrebuințare a bogățiiĭ în îmbrăcăminte, edificiĭ, mîncare și altele (sumptuozitate): înțeleptuluĭ nu-ĭ place luxu. Profuziune, exuberanță: lux de vegetațiune. A face lux, a fi luxos; tutun de lux, de cea maĭ bună calitate.

lux¹ (fast) s. n.

!luxură (lux) (livr.) s. f., g.-d. art. luxurii

lux² (eleganță) s. n.

luxură (livr.) s. f., g.-d. art. luxurii; pl. luxuri

lux s. n., pl. luxuri

luxură s. f., g.-d. art. luxurii; pl. luxuri^[1]

luxurie s. f., pl. luxurii^[1]

lux (luxuri), s. n. – Fast, eleganță. Fr. luxe. – Der. luxos, adj., din fr. luxueux.

PERSICOS ODI, PUER, APPARATUS (lat.) urăsc, copile, luxul persan – Horațiu, „Ode”, I, 38, 1. Viața simplă și austeră în mijlocul naturii este, spune poetul, singura care îl face pe om fericit.

LUX s. 1. v. fast. 2. bogăție, fast, pompă, splendoare, strălucire. (~ul ceremoniei.) 3. eleganță, somptuozitate. (~ul unui interior.)

LUXURĂ s. v. concupiscență.^[1]

lux s.n. I 1 fast¹, măreție, pompă², somptuozitate, splendoare, <livr.> magnificență, <înv. și reg.> falie, <înv.> ighemonicon, pohfală, saltanat, <fig.> strălucire, <fig.; înv. și pop.> lustra, <fig.; înv.> lucoare. Toți sunt impresionați de luxul de la palatul regal. 2 bogăție, fast¹, pompă², splendoare, <fig.> strălucire. Se simțea copleșită de luxul dineului. 3 eleganță, somptuozitate, <reg.> nielcoșag, <fig.; înv.> mândrețe. Palatul se particularizează prin luxul interioarelor. 4 (înv.) v. Bijuterie. Giuvaier. Odor¹. Podoabă. II fig. 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) abundență, afluență, belșug, bogăție, exces, îmbelșugare, îndestulare, noian, opulență, prisos, ubertate, <fig.> cornul abundenței (v. corn), revărsare, <fig.; rar> buluc, surpare, <fig.; fam.> inflație, <fig.; reg.> ravlă, <fig.; înv.> cornul îmbelșugării (v. corn). La începutul verii este lux de legume în piețe. 2 bizarerie, ciudățenie, excentricitate, extravaganță, fantezie, originalitate, teribilism. I se pare un lux să-ți cumperi o mașină scumpă când nu ai o casă.

luxură s.f. 1 concupiscență, luxuriozitate, <livr.> fornicație. Nu-și poate înfrâna luxura. 2 desfrâu, dezmăț, libertinaj, orgie, <rar> libertinism, <înv.> rușinare, slobozenie, slobozie, <turc.> zamparalâc, <fig.> saturnale, <fig.; livr.> bacanală, <fig.; înv. și pop.> scârnăvie, <arg.> cancan², paranghelie. Astă-noapte a fost o mare luxură acasă la ei.

LUX s. 1. fast, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ de la Curte.) 2. bogăție, fast, pompă, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. eleganță, somptuozitate. (~ unui interior.)

luxură s. v. CONCUPISCENȚĂ.

LUX. Subst. Lux, fast, măreție, pompă, somptuozitate (livr.), magnificență (livr.), eleganță, strălucire (fig.), fală, grandoare, splendoare, frumusețe, șic; bogăție, avuție, opulență (livr.). Viață mondenă, mondenitate. Adj. Luxos, fastuos (livr.), măreț, pompos, grandios, somptuos (livr.); elegant, fașionabil (înv.), strălucitor, splendid, bogat, avut, opulent (livr.). Monden. Vb. A trăi în lux, a trăi pe picior mare, a huzuri. V. bogăție, frumusețe, grandoare, împodobire, modă.

Lux ≠ mizerie, sărăcie