14 definiții pentru exces

EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus.

EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus.

EXCÉS, excese, s. n. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Surplus, exagerare; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. Știam că adesea excesul de precizare duce la confuzii. CAMIL PETRESCU, U. N. 36 Viața lui Eminescu, adînc zdruncinată de un lung exces de muncă și suferinți, se scurge ca o agonie grea, penibilă, neînchipuit de dureroasă. VLAHUȚĂ, O. A. 237. Traducătorii cădeau dintr-un exces în altul. NEGRUZZI, S. I 340. ◊ Exces de zel = zel exagerat, care duce adesea la greșeli. ◊ Expr. A face exces de... = a întrece măsura cuvenită, a face abuz de... Face exces de băuturi alcoolice. ♦ (Mai ales la pl.) Abuz, violență. – Pl. și: (astăzi numai în terminologia tehnică) excesuri (Bălcescu, O. II 265, NEGRUZZI, S. I 217).

EXCÉS s. 1. abuz, exagerare. (~ la mâncare.) 2. v. abuz.

EXCÉS s.n. Diferență în plus dintre două cantități; surplus; (p. ext.) lipsă de măsură, necumpătare; exagerare. ◊ Exces de zel = zel exagerat. ♦ (la pl.) Abuzuri; violențe. [Pron. ecs-ces, pl. -se, -suri, var. esces s.n. / < fr. excès, cf. lat. excessus < excedere – a depăși].

EXCÉS s. n. 1. diferență în plus dintre două cantități; surplus. 2. lipsă de cumpătare, de măsură; abuz, exagerare. ◊ (pl.) abuzuri; violențe. (< fr. excès, lat. excessus)

EXCÉS ~e n. Lipsă de măsură; tot ce depășește limitele normale; abuz. ~ de viteză.Cu ~ fără măsură; exagerat. Fără ~ moderat. ~ de putere acțiune care depășește prevederile legii. /<fr. exces, lat. excessus

exces n. 1. ceeace covârșește marginile, ceeace trece peste măsură: evitați toate excesele; 2. dezordine, violență.

*excés n., pl. e (lat. ex-cessus, d. excédere, a excede. V. ex-ced, pro-ces). Ceĭa ce trece peste măsură, abuz. Jur. Exces de putere, abuz de putere, act care excede atribuțiunile legale ale unuĭ funcționar. Pl. Violențe, cruzimĭ: excesele însoțesc toate revoluțiunile. Neregularitate, dezordine, abuz în modu de a trăi: cine nu face excese e sănătos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCÉS s. 1. abuz, exagerare. (~ la mîncare.) 2. abuz, samavolnicie, silnicie, (înv. și reg.) sílă, (înv.) puternicíe, (grecism înv.) catahrís. (Destituit pentru ~e.)

EXCÉS (‹ fr., lat.) s. n. 1. Exagerare, abuz; lipsă de cumpătare, de măsură. ♦ Surplus. În exces = prea mult. 2. (MAT.) E. sferic = diferența dintre suma unghiurilor unui triunghi sferic și 180 de grade sexagesimale. 3. (MAT.) Calcul prin e. = rotunjirea ultimei zecimale în calcule prin adaos (se ia cifra următoare dacă mai urmează zecimale la precizia dată).

Intrare: exces
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exces excesul
plural excese excesele
genitiv-dativ singular exces excesului
plural excese exceselor
vocativ singular
plural
exces
Surse flexiune: DN, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exces excesul
plural excesuri excesurile
genitiv-dativ singular exces excesului
plural excesuri excesurilor
vocativ singular
plural