lunatic, ~ă [At: N. TEST. (1648), 22^v/15 / V: (înv) ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: lat lunaticus, fr lunatique] 1-2 smf, a (Fam) (Om) somnambul. 3 a (Pex; d. oameni) Nebun. 4 a (Înv; îs) Boală (sau patimă) ~ă Epilepsie. 5 a (Rar) Care are vedenii Si: fricos, sperios. 6 a (D. somn, privire, mers etc.) De somnambul. 7 a (Pex) Ireal. 8 a (Fig) Absurd. 9 a Cu idei ciudate. 10 a Cu manifestări ciudate. 11 a (Pop; d. copiii din aceeași familie) Născut în aceeași lună cu altul. 12 a (Pop; d. păsări) Pui scoși în aceeași lună în care au fost puse ouăle la clocit. 13 sm (Nob; d. copii) Care are o lună de viață. 14 a (Înv; îs) Oftalmie ~ă (sau fluxiune ~ă) Boală de ochi care apare periodic de obicei la câinii bătrâni sub formă de accese intermitente care durează 10-15 zile. 15 a (Reg; îs) Floare ~ă Menstruație.

LUNATIC, -Ă, lunatici, -e, adj. (Și în forma lunatec) 1. (Despre persoane) Care suferă de somnambulism; (despre somn, privire, mers etc.) de somnambul. Vasile umbla singur pe uliță, ca un lunatic, nici el nu știa încotro a apucat-o. V. ROM. mai 1953, 128. În negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line ea. EMINESCU, O. I 95. E nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică. PANN, P. V. II 142. ◊ (Substantivat) Tremura ca un lunatic din încheieturi. MIRONESCU, S. A. 73. S-apropia încet, asemene unei lunatece, ca-n somn. EMINESCU, N. 121. ♦ (Rar) Care are vedenii, căruia i se năzare mereu; slab de înger, sperios, fricos. Spancioc!... tu ești lunatic, ți-e frică de strigoi, De iele, de vînătoare de stafii, de moroi. ALECSANDRI, T. II 72. 2. (Rar) Fantastic, ireal. Erau ocări în larma lunaticei orhestre. TOPÎRCEANU, B. 38. Se auzea o muzică lunatecă... muzică de vis. EMINESCU, N. 25. – Variantă: lunatec, -ă adj.

LUNATIC, -Ă s.m. și f. Somnambul. [Cf. lat. lunaticus, it. lunatico, fr. lunatique].

LUNATIC, -Ă I. adj., s. m. f. somnambul. II. adj. 1. sperios, fricos. 2. care are idei și purtări ciudate, bizare. 3. (rar) fantastic, ireal; halucinant. (< fr. lunatique, lat. lunaticus)

LUNATIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre persoane) Care este bolnav de somnambulism. 2) rar Care are halucinații; halucinant. 3) Care are ciudățenii; zăpăcit. 4) rar Care este născut în aceeași lună cu altul. Frați ~ci. /<lat. lunaticus, fr. lunatique

lunatic a. și m. 1. supus: pretinselor influențe ale lunei, somnambul: fantasme lunatice râdeau p’o mănăstire BOL.; 2. fantastic, bizar: tu ești lunatic, ți-e frică de strigoi AL. [Lat. LUNATICUS].

lunátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (lat. lunáticus [de unde și vsl. lunatikŭ], d. luna, lună, fiind-că, după o credință falsă, lumina luniĭ are influență asupra spirituluĭ omuluĭ). Somnámbul. V. zănatic.

leonatec, ~ă a vz lunatic

leonatic, ~ă a vz lunatic

lunatec, ~ă a, smf vz lunatic

lunatic adj. m., pl. lunatici; f. lunatică, pl. lunatice

lunatic adj. m., pl. lunatici; f. lunatică, pl. lunatice

lunatic adj. m., pl. lunatici; f. sg. lunatică, pl. lunatice

lunatic

lunatic, -că.

lunatic, lunatici s. m. (friz.) client care se tunde lunar.

LUNATIC adj., s. v. noctambul, somnambul.

lunatic, -ă adj., s.m., s.f. I 1 adj., s.m., s.f. (psih.) noctambul, somnambul, <reg.> șuietic, <înv.> lunav, somnambulist. Lunaticii fac automat, în timpul somnului, acte coordonate pe care nu le țin minte la trezire. 2 adj. (med.; pop.) v. Comițial. Epileptic. 3 s.m., s.f. (med.; pop.) v. Epileptic. 4 adj., s.m., s.f. (psih.; pop.; despre oameni) v. Alienat. Dement. Descreierat. Înnebunit. Nebun. Smintit. II adj. fig. 1 (despre oameni sau despre atitudini, manifestări ale lor, despre situații, stări etc.) abracadabrant, aiurea, aiurit, bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, funambulesc, inexplicabil, insolit, interesant, îndrăzneț, năstrușnic, nebun, neobișnuit, original, paradoxal, pitoresc, singular, straniu, <fig.> exotic, <fig.; fam.> fistichiu, întors², pembe, sucit², trăsnit², <fig.; înv.> exorbitant. Ideea de a purta frac la o petrecere banală a fost lunatică. 2 adj. (în opoz. cu „material”; rar) v. Imaterial. Nematerial. Nepământean. Nepământesc. Supranatural.

lunatic adj., s. v. NOCTAMBUL. SOMNAMBUL.

lunatic, lunatici, s.m. – Somnambul; prostănac. ♦ (onom.) Lunatici, poreclă dată locuitorilor din Cornești: „Un corneștean vede că luna, în loc să fie pe cer, era în tău. Săriți, cerneșteni / Cu săcuri și cu lopeți / Care cu ce aveți / Că se-neacă luna-n tău, / După casa lui Bârgău. Bieții oameni s-au sculat iute din somn, o luat care ce o putut și tăți s-o întâlnit lângă tău, să scoată luna” (Memoria, 2004-bis: 1244; A. Radu, 1941). – Lat. lunaticus „lunatic” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < lat. luna (Scriban).

lunatic, -i, s.m. – 1. Somnabul; prostănac. 2. Lunatici, poreclă dată locuitorilor din Cornești: „Un corneștean vede că luna, în loc să fie pe cer, era în tău. (...) Săriți, cerneșteni / Cu săcuri și cu lopeți / Care cu ce aveți / Că se-neacă luna-n tău, / După casa lui Bârgău. Bieții oameni s-au sculat iute din somn, o luat care ce o putut și tăți s-o întâlnit lângă tău, să scoată luna” (Memoria 2004-bis: 1244; A. Radu 1941). – Lat. lunaticus.