lunatic, -ă adj., s.m., s.f. I 1 adj., s.m., s.f. (psih.) noctambul, somnambul, <reg.> șuietic, <înv.> lunav, somnambulist. Lunaticii fac automat, în timpul somnului, acte coordonate pe care nu le țin minte la trezire. 2 adj. (med.; pop.) v. Comițial. Epileptic. 3 s.m., s.f. (med.; pop.) v. Epileptic. 4 adj., s.m., s.f. (psih.; pop.; despre oameni) v. Alienat. Dement. Descreierat. Înnebunit. Nebun. Smintit. II adj. fig. 1 (despre oameni sau despre atitudini, manifestări ale lor, despre situații, stări etc.) abracadabrant, aiurea, aiurit, bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, funambulesc, inexplicabil, insolit, interesant, îndrăzneț, năstrușnic, nebun, neobișnuit, original, paradoxal, pitoresc, singular, straniu, <fig.> exotic, <fig.; fam.> fistichiu, întors², pembe, sucit², trăsnit², <fig.; înv.> exorbitant. Ideea de a purta frac la o petrecere banală a fost lunatică. 2 adj. (în opoz. cu „material”; rar) v. Imaterial. Nematerial. Nepământean. Nepământesc. Supranatural.