21 de definiții pentru lunatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNÁTIC, -Ă, lunatici, -ce, adj. 1. (Despre oameni, adesea substantivat) Somnambul. ♦ (Despre somn, privire, mers etc.) De somnambul. ♦ (Rar) Care are vedenii; sperios, fricos. 2. (Rar) Fantastic, halucinant, ireal. ♦ Cu idei ciudate; cu manifestări bizare. 3. (Pop.) Născut în aceeași lună cu altul (și considerat în raport cu acesta). [Var.: lunátec, -ă adj.] – Din lat. lunaticus, fr. lunatique.

LUNÁTIC, -Ă, lunatici, -ce, adj. 1. (Despre oameni, adesea substantivat) Somnambul. ♦ (Despre somn, privire, mers etc.) De somnambul. ♦ (Rar) Care are vedenii; sperios, fricos. 2. (Rar) Fantastic, halucinant, ireal. ♦ Cu idei ciudate; cu manifestări bizare. 3. (Pop.) Născut în aceeași lună cu altul (și considerat în raport cu acesta). [Var.: lunátec, -ă adj.] – Din lat. lunaticus, fr. lunatique.

lunatic, ~ă [At: N. TEST. (1648), 22v/15 / V: (înv) ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: lat lunaticus, fr lunatique] 1-2 smf, a (Fam) (Om) somnambul. 3 a (Pex; d. oameni) Nebun. 4 a (Înv; îs) Boală (sau patimă) ~ă Epilepsie. 5 a (Rar) Care are vedenii Si: fricos, sperios. 6 a (D. somn, privire, mers etc.) De somnambul. 7 a (Pex) Ireal. 8 a (Fig) Absurd. 9 a Cu idei ciudate. 10 a Cu manifestări ciudate. 11 a (Pop; d. copiii din aceeași familie) Născut în aceeași lună cu altul. 12 a (Pop; d. păsări) Pui scoși în aceeași lună în care au fost puse ouăle la clocit. 13 sm (Nob; d. copii) Care are o lună de viață. 14 a (Înv; îs) Oftalmie ~ă (sau fluxiune ~ă) Boală de ochi care apare periodic de obicei la câinii bătrâni sub formă de accese intermitente care durează 10-15 zile. 15 a (Reg; îs) Floare ~ă Menstruație.

LUNÁTIC, -Ă, lunatici, -e, adj. (Și în forma lunatec) 1. (Despre persoane) Care suferă de somnambulism; (despre somn, privire, mers etc.) de somnambul. Vasile umbla singur pe uliță, ca un lunatic, nici el nu știa încotro a apucat-o. V. ROM. mai 1953, 128. În negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line ea. EMINESCU, O. I 95. E nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică. PANN, P. V. II 142. ◊ (Substantivat) Tremura ca un lunatic din încheieturi. MIRONESCU, S. A. 73. S-apropia încet, asemene unei lunatece, ca-n somn. EMINESCU, N. 121. ♦ (Rar) Care are vedenii, căruia i se năzare mereu; slab de înger, sperios, fricos. Spancioc!... tu ești lunatic, ți-e frică de strigoi, De iele, de vînătoare de stafii, de moroi. ALECSANDRI, T. II 72. 2. (Rar) Fantastic, ireal. Erau ocări în larma lunaticei orhestre. TOPÎRCEANU, B. 38. Se auzea o muzică lunatecă... muzică de vis. EMINESCU, N. 25. – Variantă: lunátec, -ă adj.

LUNÁTIC, -Ă s.m. și f. Somnambul. [Cf. lat. lunaticus, it. lunatico, fr. lunatique].

LUNÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. somnambul. II. adj. 1. sperios, fricos. 2. care are idei și purtări ciudate, bizare. 3. (rar) fantastic, ireal; halucinant. (< fr. lunatique, lat. lunaticus)

LUNÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre persoane) Care este bolnav de somnambulism. 2) rar Care are halucinații; halucinant. 3) Care are ciudățenii; zăpăcit. 4) rar Care este născut în aceeași lună cu altul. Frați ~ci. /<lat. lunaticus, fr. lunatique

lunatic a. și m. 1. supus: pretinselor influențe ale lunei, somnambul: fantasme lunatice râdeau p’o mănăstire BOL.; 2. fantastic, bizar: tu ești lunatic, ți-e frică de strigoi AL. [Lat. LUNATICUS].

lunátic (est) și -ec (vest), adj. (lat. lunáticus [de unde și vsl. lunatikŭ], d. luna, lună, fiind-că, după o credință falsă, lumina luniĭ are influență asupra spirituluĭ omuluĭ). Somnámbul. V. zănatic.

LUNÁTEC, -Ă adj. v. lunatic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lunatic adj. m., pl. lunatici; f. lunatică, pl. lunatice

lunátic adj. m., pl. lunátici; f. sg. lunátică, pl. lunátice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUNÁTIC adj., s. v. noctambul, somnambul.

lunatic adj., s. v. NOCTAMBUL. SOMNAMBUL.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lunátic, lunatici, s.m. – Somnambul; prostănac. ♦ (onom.) Lunatici, poreclă dată locuitorilor din Cornești: „Un corneștean vede că luna, în loc să fie pe cer, era în tău. Săriți, cerneșteni / Cu săcuri și cu lopeți / Care cu ce aveți / Că se-neacă luna-n tău, / După casa lui Bârgău. Bieții oameni s-au sculat iute din somn, o luat care ce o putut și tăți s-o întâlnit lângă tău, să scoată luna” (Memoria, 2004-bis: 1244; A. Radu, 1941). – Lat. lunaticus „lunatic” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < lat. luna (Scriban).

lunátic, -i, s.m. – 1. Somnabul; prostănac. 2. Lunatici, poreclă dată locuitorilor din Cornești: „Un corneștean vede că luna, în loc să fie pe cer, era în tău. (...) Săriți, cerneșteni / Cu săcuri și cu lopeți / Care cu ce aveți / Că se-neacă luna-n tău, / După casa lui Bârgău. Bieții oameni s-au sculat iute din somn, o luat care ce o putut și tăți s-o întâlnit lângă tău, să scoată luna” (Memoria 2004-bis: 1244; A. Radu 1941). – Lat. lunaticus.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lunatic, lunatici s. m. (friz.) client care se tunde lunar.

Intrare: lunatic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunatic
  • lunaticul
  • lunaticu‑
  • lunatică
  • lunatica
plural
  • lunatici
  • lunaticii
  • lunatice
  • lunaticele
genitiv-dativ singular
  • lunatic
  • lunaticului
  • lunatice
  • lunaticei
plural
  • lunatici
  • lunaticilor
  • lunatice
  • lunaticelor
vocativ singular
  • lunaticule
  • lunatice
  • lunatică
  • lunatico
plural
  • lunaticilor
  • lunaticelor
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunatec
  • lunatecul
  • lunatecu‑
  • lunatecă
  • lunateca
plural
  • lunateci
  • lunatecii
  • lunatece
  • lunatecele
genitiv-dativ singular
  • lunatec
  • lunatecului
  • lunatece
  • lunatecei
plural
  • lunateci
  • lunatecilor
  • lunatece
  • lunatecelor
vocativ singular
  • lunatecule
  • lunatece
  • lunatecă
  • lunateco
plural
  • lunatecilor
  • lunatecelor
leonatec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leonatic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lunatic, lunaticăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Despre oameni: noctambul, somnambul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vasile umbla singur pe uliță, ca un lunatic, nici el nu știa încotro a apucat-o. V. ROM. mai 1953, 128. DLRLC
    • format_quote E nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică. PANN, P. V. II 142. DLRLC
    • format_quote Tremura ca un lunatic din încheieturi. MIRONESCU, S. A. 73. DLRLC
    • format_quote S-apropia încet, asemene unei lunatece, ca-n somn. EMINESCU, N. 121. DLRLC
    • 1.1. (Despre somn, privire, mers etc.) De somnambul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line ea. EMINESCU, O. I 95. DLRLC
    • 1.2. rar Care are vedenii. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Spancioc!... tu ești lunatic, ți-e frică de strigoi, De iele, de vînătoare de stafii, de moroi. ALECSANDRI, T. II 72. DLRLC
    • 1.3. Care are idei și purtări ciudate, bizare. MDN '00
      sinonime: zăpăcit
  • 2. rar Fantastic, halucinant, ireal. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Erau ocări în larma lunaticei orhestre. TOPÎRCEANU, B. 38. DLRLC
    • format_quote Se auzea o muzică lunatecă... muzică de vis. EMINESCU, N. 25. DLRLC
    • 2.1. Cu idei ciudate; cu manifestări bizare. DEX '09 DEX '98
  • 3. popular Născut în aceeași lună cu altul (și considerat în raport cu acesta). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic